Uceniţele Domnului
Duminica a III-a dupa Pasti (a Mironositelor) Evanghelia de la Marcu 15,43 16,8) 15 43 i venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe []Duminica a III-a dupa Pasti (a Mironositelor)Evanghelia de la Marcu 15,43 16,8)15 43 i venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. 44 Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. 45 i afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. 46 i Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului. 47 Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 16 1 i dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. 2 i dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. 3 i ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? 4 Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. 5 i, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. 6 Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. 7 Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus. 8 i iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau. 1. Credincioasele ucenite ale Domnului. Troparul glasului al IV-lea le numeste pe femeile mironosite ucenitele Domnului . E un titlu ce li se cuvine pe drept, pentru fidelitatea lor fata de Invatatorul, o fidelitate nu numai pana la moarte, ci chiar si dincolo de moarte. Sf. Simeon Noul Teolog zice ca adevaratul ucenic nu se leapada de invatatorul si parintele sau duhovnicesc chiar daca acesta ar fi hulit si prigonit de toata lumea. Ucenicul va trebui sa-l apere cu toata puterea sa; iar atunci cand, murind invatatorul in urma prigoanei, nu-i va mai putea sluji in alt fel, sa-i faca o ingropare cuviincioasa.
Asa au facut mironositele. Ele I-au fost credincioase lui Iisus nu numai pana la moarte, ci si dupa moarte. Apostolii n-au dovedit o astfel de credinciosie, desi isi luasera cu totii un angajament solemn in acest sens (Mt 26,35). Rastignirea Mantuitorului i-a tulburat insa in asa masura, incat au inceput sa puna la indoiala tot ceea ce crezusera si marturisisera mai inainte despre Iisus-Mesia. Cum, un Mesia rastignit? Un Mesia spanzurat pe lemn, lepadat de poporul Legii si blestemat de Legea insasi? Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel zic cei doi ucenici pe drumul spre Emaus (Lc 24,21). Nadajduiam, dar nu mai nadajduim asa ar putea fi inteles acest cuvant al lor. Erau tristi sarmanii ucenici (Lc 24,17), dar nu si credinciosi. Domnul Cel inviat ii mustra pentru necredinta (necredinciosia) lor: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima in a crede toate cate au spus proorocii! (Lc 24,25). Sf. Marcu (16,14) ne spune ca si atunci cand S-a aratat celor unsprezece , Domnul i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor .
Nu primesc insa o astfel de mustrare mironositele. Ele se dovedesc credincioase si, tocmai de aceea, curajoase in a-L cauta pe Iisus. Ele n-au uitat tot ceea ce facuse Domnul pentru ele. Cel putin pe una dintre ele pe Maria Magdalena Domnul o smulsese din insasi gura gheenei. Le lega de El o iubire si o duiosie mai presus de orice cuvant omenesc. i, iata, aceasta iubire plina de credinta nu se clatina nici in furtuna cea mai grea!Cineva nota ca, daca urmarim viata pamanteasca a Mantuitorului, vom constata ca niciodata nu i-au facut nici un rau copiii si femeile. In ce le priveste pe acestea din urma, de la Sf. Fecioara, de la Marta si Maria si de la pacatoasele care-I spala picioarele cu lacrimi, pana la schismatica si pacatoasa samarineanca si pana la o pagana ca sotia lui Pilat, iata o intreaga suita de femei care insotesc luminos intreg parcursul lucrarii de mantuire a Fiului lui Dumnezeu intrupat! In acest cadru, mironositele si slujirea pe care ele I-o aduc Mantuitorului apar ca o frumoasa si sfanta incununare.
Evangheliile releva cu mare finete iubirea plina de duiosie a mironositelor. Pe Maria Magdalena o infatiseaza plangand langa mormantul gol. Iar atunci cand ingerii o intreaba de ce plange, raspunsul ei exprima intr-un mod extraordinar adancul ei atasament fata de Iisus: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus (In 20,13b). Domnul meu zice Maria. Iisus ramane pentru ea Domnul , chiar daca a murit pe Cruce; si oricat de multi ar fi fost cei care L-au urmat si L-au iubit pe Iisus, ba chiar oricat de multi ar fi fost cei care I-au ramas credinciosi si care L-ar fi putut socoti drept Domnul lor, relatia Mariei cu El este cu totul unica si personala. Asa va fi intotdeauna legatura oricarui adevarat credincios cu Domnul sau.2. In cautarea lui Iisus Cel rastignit . Din Evanghelia acestei Duminici, un cuvant atrage mai ales atentia: anume ca mironositele Il cauta pe Iisus Cel rastignit. Cautati pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit? le intreaba ingerul (Mc 16,6). Nu era atat o intrebare, cat o constatare. Asa si apare redat acest cuvant al ingerului in paralela de la Matei (28,5): Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati .
Cel rastignit acest participiu perfect pasiv cu articol hotarat este, desigur, un titlu. In textul de la Marcu, Iisus este nu numai Nazarineanul , ci si Cel rastignit ; iar Matei retine pentru Iisus numai acest titlu din urma.
Femeile mironosite se dovedesc a fi cu adevarat ucenitele Domnului , tocmai pentru faptul ca Il cauta pe Iisus Cel rastignit!Multi au mers dupa Iisus atata vreme cat El le aparea drept un facator de minuni ca nimeni altul. Multi erau gata sa-I devina ucenici atata vreme cat El era personajul cel mai popular si a Carui faima trecea chiar dincolo de hotarele arii Sfinte. Multi Il vor cauta dupa ce au auzit ca a inviat din morti. Mironositele Il cauta insa atunci cand nu-L stiau decat ca pe Rastignitul lepadat, batjocorit si dispretuit de toti, mort pe crucea infama a facatorilor de rele. Sunt, deci, prezente, la punerea lui in mormant, in graba dinaintea sambetei. i, socotind ca, tocmai datorita acestei grabe, trupului pus in mormant nu i s-au facut toate cele cuvenite si mai ales tot ceea ce le poruncea dragostea lor nemarginita indata ce oprelistea sabatului inceteaza, ele pregatesc miresmele cuvenite si, dis-de-dimineata, biruindu-si frica, iata-le langa mormantul lui Iisus! Nu stiau prea bine cum se vor descurca. Ce vor spune si ce vor face in fata strajerilor pusi de sinedristi sa pazeasca mormantul cu strasnicie? Cum vor putea sa rostogoleasca piatra grea de pe usa mormantului? Iubirea insa nu cunoaste frica; ea toate le crede, toate le nadajduieste (I Cor 13,7).3. Ucenici fara Cruce? Multi ar vrea sa fie ucenici ai Domnului, dar fara Cruce. Poate nu este fara semnificatie faptul ca, atunci cand li S-a aratat, dupa Inviere, ucenicilor Sai, Domnul le-a aratat mainile, picioarele si coasta Sa (Lc 24,39-40; In 20,27). Le arata astfel ca, desi a inviat, El ramane pe totdeauna pentru ei Iisus Cel rastignit. i ca a-I fi ucenic inseamna a-L urma pe calea Crucii. Ispita de a cauta un Iisus fara Cruce s-a dovedit puternica pentru crestini, de la insesi inceputurile Bisericii. Pana astazi, sunt multi crestinii care fug de Cruce si care-si imagineaza un Iisus pe potriva poftelor lor. S-a ajuns atat de departe cu aceasta ratacire, incat de cateva decenii exista in Apus mai ales in America un curent care se face promotorul a aceea ce se numeste Evanghelia prosperitatii . Potrivit acestei conceptii, dovada ca esti adevarat crestin o constituie faptul ca-ti merge bine din punct de vedere pamantesc. Binecuvantarea lui Hristos s-ar oglindi mai ales in bunastarea trupeasca si materiala. Propovaduitorii acestei evanghelii par a spune ca, de pilda, cine poseda un Mercedes este un mai bun crestin decat cel care are o masina ieftina sau nu are nici una.
Este mare pericolul de a-L pierde pe Iisus Cel rastignit. Unei astfel de ispite erau gata sa-i cada victime multi credinciosi din Corint. Sedusi de o intelepciune lumeasca, ei erau pe cale de a reduce propovaduirea Crucii cu intreg radicalismul ei, cu nebunia si cu sminteala ei la o suma de speculatii, la o invatatura ca oricare alta. Unde putea duce o astfel de tendinta o arata, de pilda, doctrinele eretice ale gnosticismului asa-zis crestin , ce vor aparea si se vor dezvolta intr-o epoca ulterioara. Dar o arata si comportarea caldicica a multora dintre crestinii vremii noastre, care, cu sau fara preocupari de ordin teoretic, practica un crestinism pentru care fuga de Cruce apare drept caracteristica principala. O astfel de...
Asa au facut mironositele. Ele I-au fost credincioase lui Iisus nu numai pana la moarte, ci si dupa moarte. Apostolii n-au dovedit o astfel de credinciosie, desi isi luasera cu totii un angajament solemn in acest sens (Mt 26,35). Rastignirea Mantuitorului i-a tulburat insa in asa masura, incat au inceput sa puna la indoiala tot ceea ce crezusera si marturisisera mai inainte despre Iisus-Mesia. Cum, un Mesia rastignit? Un Mesia spanzurat pe lemn, lepadat de poporul Legii si blestemat de Legea insasi? Iar noi nadajduiam ca El este Cel ce avea sa izbaveasca pe Israel zic cei doi ucenici pe drumul spre Emaus (Lc 24,21). Nadajduiam, dar nu mai nadajduim asa ar putea fi inteles acest cuvant al lor. Erau tristi sarmanii ucenici (Lc 24,17), dar nu si credinciosi. Domnul Cel inviat ii mustra pentru necredinta (necredinciosia) lor: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima in a crede toate cate au spus proorocii! (Lc 24,25). Sf. Marcu (16,14) ne spune ca si atunci cand S-a aratat celor unsprezece , Domnul i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor .
Nu primesc insa o astfel de mustrare mironositele. Ele se dovedesc credincioase si, tocmai de aceea, curajoase in a-L cauta pe Iisus. Ele n-au uitat tot ceea ce facuse Domnul pentru ele. Cel putin pe una dintre ele pe Maria Magdalena Domnul o smulsese din insasi gura gheenei. Le lega de El o iubire si o duiosie mai presus de orice cuvant omenesc. i, iata, aceasta iubire plina de credinta nu se clatina nici in furtuna cea mai grea!Cineva nota ca, daca urmarim viata pamanteasca a Mantuitorului, vom constata ca niciodata nu i-au facut nici un rau copiii si femeile. In ce le priveste pe acestea din urma, de la Sf. Fecioara, de la Marta si Maria si de la pacatoasele care-I spala picioarele cu lacrimi, pana la schismatica si pacatoasa samarineanca si pana la o pagana ca sotia lui Pilat, iata o intreaga suita de femei care insotesc luminos intreg parcursul lucrarii de mantuire a Fiului lui Dumnezeu intrupat! In acest cadru, mironositele si slujirea pe care ele I-o aduc Mantuitorului apar ca o frumoasa si sfanta incununare.
Evangheliile releva cu mare finete iubirea plina de duiosie a mironositelor. Pe Maria Magdalena o infatiseaza plangand langa mormantul gol. Iar atunci cand ingerii o intreaba de ce plange, raspunsul ei exprima intr-un mod extraordinar adancul ei atasament fata de Iisus: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus (In 20,13b). Domnul meu zice Maria. Iisus ramane pentru ea Domnul , chiar daca a murit pe Cruce; si oricat de multi ar fi fost cei care L-au urmat si L-au iubit pe Iisus, ba chiar oricat de multi ar fi fost cei care I-au ramas credinciosi si care L-ar fi putut socoti drept Domnul lor, relatia Mariei cu El este cu totul unica si personala. Asa va fi intotdeauna legatura oricarui adevarat credincios cu Domnul sau.2. In cautarea lui Iisus Cel rastignit . Din Evanghelia acestei Duminici, un cuvant atrage mai ales atentia: anume ca mironositele Il cauta pe Iisus Cel rastignit. Cautati pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit? le intreaba ingerul (Mc 16,6). Nu era atat o intrebare, cat o constatare. Asa si apare redat acest cuvant al ingerului in paralela de la Matei (28,5): Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati .
Cel rastignit acest participiu perfect pasiv cu articol hotarat este, desigur, un titlu. In textul de la Marcu, Iisus este nu numai Nazarineanul , ci si Cel rastignit ; iar Matei retine pentru Iisus numai acest titlu din urma.
Femeile mironosite se dovedesc a fi cu adevarat ucenitele Domnului , tocmai pentru faptul ca Il cauta pe Iisus Cel rastignit!Multi au mers dupa Iisus atata vreme cat El le aparea drept un facator de minuni ca nimeni altul. Multi erau gata sa-I devina ucenici atata vreme cat El era personajul cel mai popular si a Carui faima trecea chiar dincolo de hotarele arii Sfinte. Multi Il vor cauta dupa ce au auzit ca a inviat din morti. Mironositele Il cauta insa atunci cand nu-L stiau decat ca pe Rastignitul lepadat, batjocorit si dispretuit de toti, mort pe crucea infama a facatorilor de rele. Sunt, deci, prezente, la punerea lui in mormant, in graba dinaintea sambetei. i, socotind ca, tocmai datorita acestei grabe, trupului pus in mormant nu i s-au facut toate cele cuvenite si mai ales tot ceea ce le poruncea dragostea lor nemarginita indata ce oprelistea sabatului inceteaza, ele pregatesc miresmele cuvenite si, dis-de-dimineata, biruindu-si frica, iata-le langa mormantul lui Iisus! Nu stiau prea bine cum se vor descurca. Ce vor spune si ce vor face in fata strajerilor pusi de sinedristi sa pazeasca mormantul cu strasnicie? Cum vor putea sa rostogoleasca piatra grea de pe usa mormantului? Iubirea insa nu cunoaste frica; ea toate le crede, toate le nadajduieste (I Cor 13,7).3. Ucenici fara Cruce? Multi ar vrea sa fie ucenici ai Domnului, dar fara Cruce. Poate nu este fara semnificatie faptul ca, atunci cand li S-a aratat, dupa Inviere, ucenicilor Sai, Domnul le-a aratat mainile, picioarele si coasta Sa (Lc 24,39-40; In 20,27). Le arata astfel ca, desi a inviat, El ramane pe totdeauna pentru ei Iisus Cel rastignit. i ca a-I fi ucenic inseamna a-L urma pe calea Crucii. Ispita de a cauta un Iisus fara Cruce s-a dovedit puternica pentru crestini, de la insesi inceputurile Bisericii. Pana astazi, sunt multi crestinii care fug de Cruce si care-si imagineaza un Iisus pe potriva poftelor lor. S-a ajuns atat de departe cu aceasta ratacire, incat de cateva decenii exista in Apus mai ales in America un curent care se face promotorul a aceea ce se numeste Evanghelia prosperitatii . Potrivit acestei conceptii, dovada ca esti adevarat crestin o constituie faptul ca-ti merge bine din punct de vedere pamantesc. Binecuvantarea lui Hristos s-ar oglindi mai ales in bunastarea trupeasca si materiala. Propovaduitorii acestei evanghelii par a spune ca, de pilda, cine poseda un Mercedes este un mai bun crestin decat cel care are o masina ieftina sau nu are nici una.
Este mare pericolul de a-L pierde pe Iisus Cel rastignit. Unei astfel de ispite erau gata sa-i cada victime multi credinciosi din Corint. Sedusi de o intelepciune lumeasca, ei erau pe cale de a reduce propovaduirea Crucii cu intreg radicalismul ei, cu nebunia si cu sminteala ei la o suma de speculatii, la o invatatura ca oricare alta. Unde putea duce o astfel de tendinta o arata, de pilda, doctrinele eretice ale gnosticismului asa-zis crestin , ce vor aparea si se vor dezvolta intr-o epoca ulterioara. Dar o arata si comportarea caldicica a multora dintre crestinii vremii noastre, care, cu sau fara preocupari de ordin teoretic, practica un crestinism pentru care fuga de Cruce apare drept caracteristica principala. O astfel de...
