Destul Iosif, fiul meu, trăiește încă!
Cand fratii lui Iosif au fost acuzati ca sunt niste spioni si iscoditori ai locurilor slabe ale tarii Egiptului, ei s-au aparat, zicand: Noi, robii tai, suntem doisprezece frati din pamantul Canaan: cel mai mic este astazi cu tatal nostru, iar unul nu mai traieste (Facerea 42, 13). E binecunoscuta istoria lui Iosif. Cititorilor familiarizati []Cand fratii lui Iosif au fost acuzati ca sunt niste spioni si iscoditori ai locurilor slabe ale tarii Egiptului, ei s-au aparat, zicand: Noi, robii tai, suntem doisprezece frati din pamantul Canaan: cel mai mic este astazi cu tatal nostru, iar unul nu mai traieste (Facerea 42, 13). E binecunoscuta istoria lui Iosif. Cititorilor familiarizati cu Sfanta Scriptura le este suficient titlul pentru a revedea in memorie, intr-o clipa, intreaga epopee a patriarhilor. Pentru cei care sunt si membri mai vechi ai Oastei Domnului, aceasta istorie biblica are insa si o minunata asemanare cu viata Parintelui Iosif Trifa, intemeietorul pamantesc al acestei miscari.
Iacov iubea nespus de mult pe Iosif. i Iosif iubea la fel pe fratii sai. Israel i-a facut fiului sau, Iosif, un fel de reverenda lunga si aleasa, un semn al alegerii de care se bucura in mijlocul fratilor sai. Dar odata, fratii sai intru care nu a binevoit Domnul, urandu-l peste masura pe Iosif, au zis: Haidem sa-l omoram (Facere 37, 20). L-au dezbracat de haina lui, asa cum se cateriseste un preot, si l-au vandut departe, in tara straina, vestind apoi tatalui lor ceva de genul unei morti stupide. Zeci de ani s-a stiut in Canaan ca Iosif a murit sfasiat de fiare. Israel plangea necontenit dupa fiul sau, iar fratii lui Iosif taceau tremurand. i l-au mintit tatal lor si se temeau, stiindu-l om credincios caruia Dumnezeu le va putea descoperi candva nelegiuirea.
Dupa ce a trecut vremea minciunii, a sosit si timpul adevarului. Iosif statea in fata fratilor sai si acestia nu-l cunosteau. Atat de mult s-au hranit cu ideea ca s-a terminat de mult cu fratele lor, incat acum, cand mancau in timp de foamete din painile lui, inca mai minteau, spunandu-i lui insusi ca pentru familia lui Iacov el este mort.
Nu mica le-a fost groaza cand au aflat adevarul. Venise vremea cand aceiasi fii de altadata sa mearga inaintea aceluiasi tata si sa-i spuna acum acest adevar pe care-l stiau si atunci: Iosif, fiul tau, traieste si el domneste astazi peste toata tara Egiptului (Facerea 45, 26). Din rece, cum ii ajunsese inima, pentru lipsa lui Iosif dintre fiii sai, incet-incet, incepu a se incalzi. Ii era suficient acum sa-l mai vada o data, apoi putea adormi linistit langa parintii sai.
Atrageam atentia la inceput ca aceasta intamplare biblica are o cutremuratoare asemanare cu istoria Oastei Domnului si a intemeietorului ei, cu uciderea morala si readucerea, dupa zeci de ani, a Parintelui Iosif Trifa in prim-planul atentiei tuturor mediilor care au un contact oarecare cu Oastea Domnului.
Ajuns in 1935, in mainile Consistoriului spiritual, Parintele Iosif Trifa isi aminteste de o poveste care este si a vietii sale.
In povestile lui Andersen scria el este si una cu un om nevoias care avea un fluier fermecat. Cu vraja fluierului sau putea duce dupa sine pe oricine. Consiliul comunal din acel orasel a judecat ca omul acela nevoias ar putea fi si de folos cu...
Iacov iubea nespus de mult pe Iosif. i Iosif iubea la fel pe fratii sai. Israel i-a facut fiului sau, Iosif, un fel de reverenda lunga si aleasa, un semn al alegerii de care se bucura in mijlocul fratilor sai. Dar odata, fratii sai intru care nu a binevoit Domnul, urandu-l peste masura pe Iosif, au zis: Haidem sa-l omoram (Facere 37, 20). L-au dezbracat de haina lui, asa cum se cateriseste un preot, si l-au vandut departe, in tara straina, vestind apoi tatalui lor ceva de genul unei morti stupide. Zeci de ani s-a stiut in Canaan ca Iosif a murit sfasiat de fiare. Israel plangea necontenit dupa fiul sau, iar fratii lui Iosif taceau tremurand. i l-au mintit tatal lor si se temeau, stiindu-l om credincios caruia Dumnezeu le va putea descoperi candva nelegiuirea.
Dupa ce a trecut vremea minciunii, a sosit si timpul adevarului. Iosif statea in fata fratilor sai si acestia nu-l cunosteau. Atat de mult s-au hranit cu ideea ca s-a terminat de mult cu fratele lor, incat acum, cand mancau in timp de foamete din painile lui, inca mai minteau, spunandu-i lui insusi ca pentru familia lui Iacov el este mort.
Nu mica le-a fost groaza cand au aflat adevarul. Venise vremea cand aceiasi fii de altadata sa mearga inaintea aceluiasi tata si sa-i spuna acum acest adevar pe care-l stiau si atunci: Iosif, fiul tau, traieste si el domneste astazi peste toata tara Egiptului (Facerea 45, 26). Din rece, cum ii ajunsese inima, pentru lipsa lui Iosif dintre fiii sai, incet-incet, incepu a se incalzi. Ii era suficient acum sa-l mai vada o data, apoi putea adormi linistit langa parintii sai.
Atrageam atentia la inceput ca aceasta intamplare biblica are o cutremuratoare asemanare cu istoria Oastei Domnului si a intemeietorului ei, cu uciderea morala si readucerea, dupa zeci de ani, a Parintelui Iosif Trifa in prim-planul atentiei tuturor mediilor care au un contact oarecare cu Oastea Domnului.
Ajuns in 1935, in mainile Consistoriului spiritual, Parintele Iosif Trifa isi aminteste de o poveste care este si a vietii sale.
In povestile lui Andersen scria el este si una cu un om nevoias care avea un fluier fermecat. Cu vraja fluierului sau putea duce dupa sine pe oricine. Consiliul comunal din acel orasel a judecat ca omul acela nevoias ar putea fi si de folos cu...
