1. Multimea te instraineaza, treburile te aspresc, purtarea poverilor altora te intuneca si te oboseste. Tu ai nevoie sa-ti improspatezi sufletul si puterile, revenind intre ai tai! Durerile te tulbura, ocupatiile te imprastie, lipsurile te invartoseaza, ai ajunge un nenorocit, daca n-ai avea fiintele iubite intre care sa revii pentru a te reface. Intre care []1. Multimea te instraineaza,treburile te aspresc,purtarea poverilor altora te intuneca si te oboseste.

Tu ai nevoie sa-ti improspatezi sufletul si puterile, revenind intre ai tai!Durerile te tulbura, ocupatiile te imprastie, lipsurile te invartoseaza,ai ajunge un nenorocit, daca n-ai avea fiintele iubite intre care sa revii pentru a te reface. Intre care redevii iarasi tu, recapatandu-ti starea normala si buna.2. Ai tai au nevoie nu numai de painea ta, de banii tai, de casa ta, ci de tine insuti. De prezenta ta, de dragostea ta, de fiinta ta de care sa se rezeme si sa se ali-peasca.

Cele mai multe nefericiri si nimiciri s-au petrecut in familiile si in casniciile unde sotii n-au gasit timp destul sa stea impreuna unul cu altul.

Unde parintii n-au gasit vreme sa stea cu copiii sau copiii, cu parintii lor.

Au gasit destula vreme sa stea cu fiinte straine, dar cu ai lor n-au avut timp. i astfel sufletele s-au instrainat, inimile lor s-au alipit de altele, desfacandu-se de acolo unde trebuia sa ramana alipite pe veci, iar fericirea lor si caldura familiala s-au risipit pentru totdeauna.

Dupa aceea, chiar daca locuiesc sub acelasi acoperis, mananca la aceeasi masa sau se invelesc in acelasi strai, ei sunt despartiti unul de altul de uriase departari,fiindca nu si-au facut destul timp sa stea impreuna atunci cand erau apropiati.3. Orice iubire neglijata este ca siragul de margele dupa ce i s-a rupt ata: toate se risipesc si se pierd. Tu fa ti timp sa stai cu ai tai! i fa in asa fel ca sederea ta sa-i bucure, sa-i invioreze si sa-i faca totdeauna fericiti.

Stai cu ei pana ii ai.

Caci dupa ce odata ii vei pierde, in zadar vei mai regreta nu-i mai ai!4. Toate sarbatorile mari sunt frumoase. Pregatirea pentru ele ca si toate amintirile lor sunt, pentru sufletele noastre, comori fara seaman de scumpe si de neinlocuit.

Dar sarbatoarea Pastilor, praznicul acesta cu totul deosebit, cu plinatatea luminii si sfinteniei lui, care ne-a impresionat din cea mai indepartata copilarie,ramane unic pentru fiecare dintre noi.5. Adesea mama noastra sau tata,fratii sau surorile noastre,casa si prietenii nostriraman pe veci legati de sufletele noastre numai cu chipul din trairea sarbatorilor de Pasti.

Ce trista trebuie sa fie viata celor care n-au astfel de amintiri6. Ce crima face acela care nimiceste pentru cineva bucuria sarbatorilor sfinte!Ce vinovat poate fi oricine ia omului ceea ce nu mai poate fi inlocuit niciodata si cu nimic pe lume pentru sufletul lui!7. O, ce priveliste trista este totdeauna gloata flamanda!Flamanda dupa paine,flamanda dupa dreptate,flamanda dupa libertate,flamanda dupa lumina, dupa mangaiere, dupa intelegere, dupa mantuire si dupa adevar, adica dupa Hristos.

Binecuvantat sa fie oricine are mila de ea.8. Gloata sarmana si exploatata este atat de putin inteleasa cu bunatate, cu mila si cu iubire, fiindca cine se ocupa de ea trebuie sa uite de sine.

Iar oamenii acestia sunt atat de rari!9. Numai Hristos a avut si are o adanca si o adeva-rata mila de gloata.

Numai El nu oboseste iertand (Is 55, 7).

Numai El nu Se manie pe gloata si nu Se rusineaza de ea (Evr 2, 11).

Numai Hristos poate sa aiba indurare si rabdare cu toti (Lc 9, 11), fiindca nimeni nu poate sti cat de greu este sa porti cu rabdare pana la sfarsit poverile gloatei si totusi sa-i ramai iubitor.10. Fie-va mila de gloate si nu le chinuiti!Ele vin la voi sa se hraneasca. Pregatiti-le din timp hrana buna, gustoasa si din belsug, ca sa le...