Chiar si din putinele lucruri pe care le-am putut extrage in capitolele scrise, pana aici, se poate vedea limpede cat de luminoasa si curata a fost Evanghelia pe care a primit-o, prin descoperire dumnezeiasca, acest nou apostol ales de Dumnezeu si trimis la neamul nostru, prin care ne-a fost innoita solia mantuirii, noua, in zilele noastre, []Chiar si din putinele lucruri pe care le-am putut extrage in capitolele scrise, pana aici, se poate vedea limpede cat de luminoasa si curata a fost Evanghelia pe care a primit-o, prin descoperire dumnezeiasca, acest nou apostol ales de Dumnezeu si trimis la neamul nostru, prin care ne-a fost innoita solia mantuirii, noua, in zilele noastre, in poporul nostru, in Biserica noastra.

Propovaduindu-L pe Hristos cel Viu, aflarea Lui prin nasterea din nou si vestirea Lui printr-o viata predata si traita cu plinatate pentru El, credinta si marturisirea lui Iisus cel Rastignit prin toata vorbirea si fapta inspirate de Cuvantul si Duhul Sfant au devenit poruncile de aur si de foc din care s-a inchegat Evanghelia traita si propovaduita in Oastea Domnului de la inceputul ei.

Parintele Iosif si Oastea Domnului faceau astfel, cu fapta, pentru Biserica noastra desi nu se pomenea numele Bisericii la fiecare rand sau cuvant de mii de ori mai mult decat acei care tot repetau numele Bisericii pana la pierderea rabdarii ascultatorilor lor.

O, ce Evanghelie stralucita era aceasta! Ce lumina capatau prin ea si pentru ea toate invataturile si practicile biblice ale credintei si Bisericii noastre!Ce inalt inteles dadeau cunoasterea si trairea lui Hristos intregii noastre vieti religioase!Oastea Domnului a facut dintr-odata un salt ceresc in cunoasterea si trairea vie a Evangheliei in Biserica si in credinta noastra. Iar acest salt ceresc l-a facut prin viata si marturisirea sfanta a Parintelui Iosif, acest mare om trimis de Dumnezeu, la noi, cu acest mesaj divin, cu aceasta solie dumnezeiasca, a carei insemnatate abia atat de putini au putut-o simti.

Evanghelia propovaduita de Parintele Iosif, prin toata credinta si trairea Lui, era de o curatie si de o valoare ca aceea a Sfintilor Apostoli, a Sfintilor Parinti, a Sfintilor Martiri si Mucenici din vremile de aur ale crestinismului. Dupa cum spune Sf. Ap. Petru catre cei care au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos (II Petru 1, 1).

Iar lucrul acesta era dovedit de aceleasi roade care insoteau atunci Evanghelia si marturisirea facuta de ei. Era dovedit de minunile de convertire, de invierile din moartea pacatului, de vindecarile de bolile patimilor, de innoirile si transformarile facute de Duhul Sfant in viata celor care veneau in Oaste acum.

Asemenea acelora de atunci din Faptele si Epistolele Sfintilor Apostoli!O, inca o data: ce fericit ar fi fost viitorul poporului nostru, daca cei raspunzatori de soarta lui si a Bisericii ar fi inteles atunci glasul Domnului! i daca ar fi sarit cu totii sa ajute la implinirea fericita a planului lui Dumnezeu cu noi si pentru noi, prin Lucrarea aceasta minunata.

Privind la acest miraculos inceput, oricine isi poate usor inchipui la ce rezultat fericit s-ar fi ajuns curand, daca acei care aveau raspunderea si puterea in tara si in Biserica ar fi inteles marea valoare si slavitul scop al acestei Lucrari duhovnicesti pentru poporul nostru si pentru inca cine stie cate alte popoare si generatii.

Biblia si credinta cea vie si luptatoare ne-ar fi adus curand intr-o stare din care toate problemele, chiar si cele economice, nationale si politice nu numai cele confesionale ar fi fost rezolvate in chip fericit si definitiv.

Istoria si viata noastra ar fi luat un alt curs. Poate am fi fost feriti chiar si de ororile si de nenorocirile celui de-al II-lea Razboi Mondial ce a trecut si peste noi atat de cumplit, ca si de urmarile lui de mai tarziu. Pentru ca alta ar fi fost atunci cumintenia conducatorilor si alta ar fi fost calea prin care s-ar fi cautat rezolvarea, dupa voia lui Dumnezeu, a problemelor nerezolvate ce au dus la conflictul nimicitor de vieti si de bunuri de neinlocuit. i in alt fel ar fi fost chiar si interventia Divina in cursul istoriei noastre.

Acesta este adevarul!Pana la cea din urma clipa a graiului meu, vorbit si scris, doresc si eu sa strig tuturor celor prezenti si viitori din aceasta Lucrare Sfanta: Priviti spre Evanghelia inceputului ei!Priviti adanc si priviti cutremurati, de ce slavita si curata calitate era Evanghelia care am primit-o noi la inceput!Ce puternica era credinta si ce sfanta era viata acelora care ne-au vestit noua Cuvantul lui Dumnezeu! Priviti apoi ce sublim a fost felul si sfarsitul felului lor de vietuire. i veti sti prin aceasta cat de mare este datoria pe care o aveti voi o avem noi de a le urma credinta, de a le trai exemplul, de a le prelua Evanghelia, de a ne mentine la acelasi slavit nivel in Hristos (Evrei 13, 7).

Mai tarziu, dupa multi ani si dupa multele necazuri si izbelisti, ceea ce va fi mai dureros decat toate pierderile de la Oaste, nu va fi nici pierderea bunurilor materiale, poate nici pierderea multor vieti si prilejuri, cat pierderea din vedere a acelei slavite si curate calitati de vestire si traire a luminoasei Evanghelii de la inceput!Intelepciunea in gasirea formelor si cuvintelor inspirate de Dumnezeu dadea acelei Evanghelii lumina cereasca prin care erau adusi cu miile, la Soarele-Hristos si la lumina Lui minunata, oameni care atata vreme ratacisera si zacusera in intunericul nestiintei si al pacatului.

Puterea dragostei si puterea sfinteniei izvorate din totala predare si traire in Hristos a celui si a celor care duceau solia acestei Evanghelii erau taina marilor biruinte pe care le aveau Evanghelia si marturisirea lor atunci.

Daruirea Parintelui Iosif in slujba Domnului era totala.

Curatenia...