Ceata fariseilor există şi azi
La ostire, ostasul Domnului este bun cetatean. El merge cu pieptul deschis sa-si faca datoria catre tara. Mergand cu trenul spre Chisinau, la Prut, observ tipete si vaicareli. Ma uit pe fereastra si vad recrutii mergand la ostire. Ii intreb pentru ce se vaicaresc asa si-mi raspund ca-i duce la armata, unde-i bate. Bataie ia numai cel rau; si atunci, daca ei sunt rai, lasa sa-i bata. Cine este de isprava nu su fera. Cu prilejul pornirii la armata, peste tot, la romani ca si la nemti, este un urat obicei de a se im bata, din care cauza nu de putine ori recrutii, in loc de cazarma, ni meresc in alta parte.
Casnicia ostasului este ca o vie inflorita. La fereastra flori, in casa miros de busuioc, stergare frumos asezate, pe masa gutui, mere, totul vestind o buna gospodarie; aceasta o fac sa nu mai fie ademeniti de carciuma, ci de casa in oranduiala, cu vorbe dulci, cuviincioase si iu bire. Barbatul este un adevarat go spodar. Boii lui sunt ingrijiti deo sebiti, curati, frumosi si bine hra niti. Carul e mai frumos si mai bun. Cand cineva va observa ca, din 15 care, unul e deosebit, expli catia sa fie ca stapanul este ostas. In car, pe drum, ostasul canta pen tru slava Domnului, pe cand ce lalalt canta satanei, injura si e plin de rautate.
Ostasul, duminica, nu mai merge la targ, ca de obicei. El face ca sfintii, umbland pe caile Domnului, iar nu ca ceilalti oameni. Ostasii dospesc intreaga framantatura. Felul vietii gospodaresti este o lucrare a Oastei. In biserica, ostasul paseste incet si tacticos, iar nu tranca-tranca, incarcat de...