Au pus acolo pe Iisus
Ioan 19, 42 Din pricina ca era ziua Pregatirii iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Iisus. Preaiubitii Domnului L-au asezat pe Iisus intr-un mormant gasit in graba, oferit in dar de Iosif, ucenicul ascuns al lui Iisus. Acel ucenic, probabil bogat, isi pregatise un mormant frumos, intr-o gradina placuta (Matei 27, []Ioan 19, 42Din pricina ca era ziua Pregatirii iudeilor, pentru ca mormantul era aproape, au pus acolo pe Iisus.
Preaiubitii Domnului L-au asezat pe Iisus intr-un mormant gasit in graba, oferit in dar de Iosif, ucenicul ascuns al lui Iisus.
Acel ucenic, probabil bogat, isi pregatise un mormant frumos, intr-o gradina placuta (Matei 27, 60).
Pentru ultimul sau loc si pentru ultimele sale vesminte, de obicei, fiecare om se ingrijeste sa si le aiba cat mai frumoase.
De multe ori in locurile cele mai frumoase am auzit pe multi spunand: aici as vrea sa mor, aici as vrea sa fiu inmormantat.
La marginea marii, aproape de murmurul valurilor, sau la marginea padurii, unde brazii se leagana in bratele moi de vant; sau in singuratatile frumoase si dulci, fiecaruia ne-ar place sa ne stim asezati cu iubire pe totdeauna. i fiecare, in cel mai frumos loc al inimii sale isi aseaza ceea ce are mai scump.
Unii isi tin acolo vreo fiinta, altii vreun lucru, altii vreo dorinta neuitata pe totdeauna Dar noi am asezat acolo pe Iisus.
Locul cel mai scump, starea cea mai fericita, cantarile cele mai dulci, rugaciunile cele mai inalte, lacrimile cele mai fierbinti, dragostea cea mai aleasa, varsta cea mai frumoasa tot ce am putut avea sau afla mai unic si mai de pret noi le-am dat si am dorit sa le dam, numai lui Iisus, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
In mijlocul gradinii sufletului nostru, acolo L-am pus pe Iisus. i acolo Il vrem sa ramana pe totdeauna intr-o dragoste ca a mormantului care nu da inapoi niciodata ceea ce primeste.
Cu o gelozie ca a mortii, care nu mai lasa ce a cuprins (Cant. Cant. 8, 6).
Oricat a fost de lunga si pentru noi aceasta Vinere a Patimilor Domnului nostru Iisus, sau oricat de scurta ne-a fost si noua Ziua Pregatirii, vine totusi si noaptea. Vine odata si sfarsitul. Vine si vremea cand trebuie sa fim pusi si noi in locul de unde nu vom mai iesi pana in clipa cea mare a invierii tuturor.
Cat ar fi de frumoasa gradina pe care ne-am pregatit-o, cat ar fi de frumos locul pe care ni l-am ales pe pamant, cat ar fi de frumos mormantul in care credem ca vom fi pusi, nicaieri nu suntem aici pe totdeauna.
Mormantul nu este casa de veci cum i se spune caci si din casa aceea vom iesi odata, cum iesim acum din aceastalalta. i din patul acela ne vom scula odata, cum ne sculam acum din acesta. i abia cel de al treilea loc va fi cel vesnic pentru noi. Cel unde vom merge dupa invierea din mormant.
Abia locul unde vom pleca din fata Marelui Tron Alb al Judecatii lui Hristos, acela va fi cu adevarat locul nostru de veci (Matei 25,...
Preaiubitii Domnului L-au asezat pe Iisus intr-un mormant gasit in graba, oferit in dar de Iosif, ucenicul ascuns al lui Iisus.
Acel ucenic, probabil bogat, isi pregatise un mormant frumos, intr-o gradina placuta (Matei 27, 60).
Pentru ultimul sau loc si pentru ultimele sale vesminte, de obicei, fiecare om se ingrijeste sa si le aiba cat mai frumoase.
De multe ori in locurile cele mai frumoase am auzit pe multi spunand: aici as vrea sa mor, aici as vrea sa fiu inmormantat.
La marginea marii, aproape de murmurul valurilor, sau la marginea padurii, unde brazii se leagana in bratele moi de vant; sau in singuratatile frumoase si dulci, fiecaruia ne-ar place sa ne stim asezati cu iubire pe totdeauna. i fiecare, in cel mai frumos loc al inimii sale isi aseaza ceea ce are mai scump.
Unii isi tin acolo vreo fiinta, altii vreun lucru, altii vreo dorinta neuitata pe totdeauna Dar noi am asezat acolo pe Iisus.
Locul cel mai scump, starea cea mai fericita, cantarile cele mai dulci, rugaciunile cele mai inalte, lacrimile cele mai fierbinti, dragostea cea mai aleasa, varsta cea mai frumoasa tot ce am putut avea sau afla mai unic si mai de pret noi le-am dat si am dorit sa le dam, numai lui Iisus, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
In mijlocul gradinii sufletului nostru, acolo L-am pus pe Iisus. i acolo Il vrem sa ramana pe totdeauna intr-o dragoste ca a mormantului care nu da inapoi niciodata ceea ce primeste.
Cu o gelozie ca a mortii, care nu mai lasa ce a cuprins (Cant. Cant. 8, 6).
Oricat a fost de lunga si pentru noi aceasta Vinere a Patimilor Domnului nostru Iisus, sau oricat de scurta ne-a fost si noua Ziua Pregatirii, vine totusi si noaptea. Vine odata si sfarsitul. Vine si vremea cand trebuie sa fim pusi si noi in locul de unde nu vom mai iesi pana in clipa cea mare a invierii tuturor.
Cat ar fi de frumoasa gradina pe care ne-am pregatit-o, cat ar fi de frumos locul pe care ni l-am ales pe pamant, cat ar fi de frumos mormantul in care credem ca vom fi pusi, nicaieri nu suntem aici pe totdeauna.
Mormantul nu este casa de veci cum i se spune caci si din casa aceea vom iesi odata, cum iesim acum din aceastalalta. i din patul acela ne vom scula odata, cum ne sculam acum din acesta. i abia cel de al treilea loc va fi cel vesnic pentru noi. Cel unde vom merge dupa invierea din mormant.
Abia locul unde vom pleca din fata Marelui Tron Alb al Judecatii lui Hristos, acela va fi cu adevarat locul nostru de veci (Matei 25,...
