S-a întâmplat în 5 iunie 1871, 5/17
S-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17: S-a nascut Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist si om politic (adversar al curentelor de extrema stanga si extrema dreapta); membru titular al Academiei Romane din 1910 (m. 1940, asasinat de legionari, la marginea comunei Strejnic, langa Ploiesti). (stilul nou); alte surse dau 6 iunie ca zi a nasterii, []The post S-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17 was first posted on iunie 5, 2020 at 6:45 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17: S-a nascut Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist si om politic (adversar al curentelor de extrema stanga si extrema dreapta); membru titular al Academiei Romane din 1910 (m. 1940, asasinat de legionari, la marginea comunei Strejnic, langa Ploiesti). (stilul nou); alte surse dau 6 iunie ca zi a nasterii, iar alte site-uri dau data de 18 iunie. Nicolae Iorga (n. Botosani d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul Prahova), istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Romane. Savant de renume mondial, a avut o activitate stiintifica prodigioasa, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole si studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al romanilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Romanilor in 10 volume, pentru care a fost numit pe buna dreptate cel mai mare istoric si savant al Romaniei din toate timpurile. Personalitate care a creat scoala si a dat directie culturii nationale, s-a implicat activ in viata social-politica a tarii sale. S-a ambitionat nu doar sa scrie istorie, ci sa si faca istorie, intr-o epoca de renastere nationala. Personalitate marcanta a culturii noastre nationale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decat la superlativ despre grandioasele sale infaptuiri, insa in politica s-a dovedit ca nu sunt indeajuns corectitudinea, entuziasmul si credibilitatea personala. El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat in alcatuirea unor programe de guvernare, ale caror idei sa inflacareze si sa coaguleze fortele unui popor. Realitatea politica si sociala a acelei epoci s-a dovedit implacabila cu personalitatea savantului, astfel ca a sfarsit nedrept si tragic, ciuruit de gloante, la margine de drum, intr-o societate care nu a inteles sa aprecieze si sa respecte valorile sale. Parintii lui Nicolae Iorga erau avocatul Nicu Iorga si Zulnia Aghiropol. Nicolae Iorga a mai avut un frate, George. In anul 1900 a divortat de prima sotie, iar in 1901 s-a recasatorit cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului brasovean Ion Bogdan. Tanarul Nicolae era de o precocitate iesita din comun, aptitudinile sale de savant revelandu-se inca de mic copil. La varsta frageda de sase ani, urmand scoala lui Marghian Folescu, citea in original literatura franceza. Este absolvent al cursului secundar de la Liceul din Botosani si Liceul National din Iasi, apoi in numai un an termina studiile si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi (1889), cu diploma magna cum laude. Studiile superioare si le desavarseste in strainatate, la Inalta coala de tiinte Politice din Paris (1892), apoi la Berlin si Leipzig, unde si-a luat doctoratul in filosofie (1893). La varsta de numai 23 de ani, Nicolae Iorga devine profesor suplinitor, apoi, din 1895 este titular la catedra de Istorie a Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. De numele sau se leaga fondarea Institutului de Studii Sud-Est Europene (1914), al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Istorie Universala. Pe 1 noiembrie 1928 este ales decan al Facultatii de Litere si Filosofie, iar anul urmator, pe 1 martie, este ales rector al Universitatii Bucuresti. Din 1919 devine presedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, iar din 1924 tine cursuri de vara la Valenii de Munte. Datorita activitatii sale prodigioase pentru dezvoltarea culturii romanesti, Iorga este ales membru titular al Academiei Romane pe 26 mai 1910, iar in perioada 1924 1927, este presedinte al Sectiunii de Istorie a Academiei. A conferentiat in marile universitatii ale lumii si a fost ales membru a zeci de academii si institutii specifice de peste hotare (Paris, Roma, Oxford, Lisabona, Stockholm, Praga, Aleger, Santiago de Chile etc.). Totodata, a infiintat institutii romanesti in strainatate, precum coala Romana de la Paris (1926), Casa Romana de la Fontenay-aux-Rosses, Casa Romana din Venetia si altele. Nicolae Iorga a fost un creator de publicatii stiintifice si culturale. Cea mai importanta este revista Samanatorul, aparuta la Bucuresti intre 2 decembrie 1901 si 27 iunie 1910. Aceasta a jucat un rol important in viata literara a vremii si a constituit catalizatorul pentru infiintarea curentului ideologic si literar care i-a purtat numele Semanatorismul . Acest curent, promovat de colaboratorii revistei si teoretizat de Nicolae Iorga, sustinea, in special prin intermediul paginilor revistei, valorile nationale traditionale si folclorice, necesitatea culturalizarii taranimii etc. Semanatorul a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum si comentarii privind clasicii literaturii romane, traduceri din literatura universala etc. Printre colaboratorii sai s-au numarat George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, tefan Octavian Iosif si multe alte personalitati din literatura romana a epocii. In epoca, s-a numarat printre marii gazetari ai vremii, iar la 10 mai 1906 a fondat cotidianul Neamul Romanesc , care a devenit oficios al formatiunii sale politice. Impreuna cu un grup de profesori, fizicieni si alti oameni de stiinta a ajutat la pornirea miscarii-Opera sa istorica vasta cuprinde numeroase domenii: monografii de orase, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comertului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor in strainatate etc. Cateva din publicatiile mai importante: Studii si documente cu privire la istoria romanilor , in 25 volume (1901 1913), Istoria Imperiului Otoman in 5 volume (aparuta in limba germana Geschichte des osmanischen Reiches -, 1908 1913), Istoria romanilor in 10 volume (1936 1939). Totodata, a scris poezii, drame istorice (Invierea lui tefan cel Mare , Tudor Vladimirescu , Doamna lui Eremia , Sfantul Francisc din Asisi si altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost , O viata de om, asa cum a fost , Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral si national ). Nationalist moderat si aparator al traditionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat ca trebuie sa se implice activ in viata sociala si politica a Romaniei. Pe 23 aprilie 1910, impreuna cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Nationalist-Democrat. Acesta nu a avut o baza electorala de masa. Era perceput ca o formatiune personala a mentorului sau, la care au aderat invatacei ai sai. Iorga insusi nu a fost preocupat sa dea partidului sau o extindere deosebita. Intrebat ce reprezinta formatiunea sa politica, savantul a raspuns: Paltonul, palaria si bastonul meu sunt partidul ! PND reprezenta interesele unei parti ale intelectualitatii cu convingeri democratice, precum si a unor categorii ale micii burghezii rurale si urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor si pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evolutia Romaniei. In programul partidului erau inscrise deziderate ca exproprierea tuturor mosiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativa, largirea dreptului de vot si asupra femeilor. Dupa Marea Unire, Iorga a avut o contributie importanta la formarea Blocului Parlamentar pe 25 noiembrie 1919. Acesta a fost o coalitie politica alcatuita din mai multe partide cu scopul de forma o majoritate parlamentara in sustinerea noului guvern. Deoarece in alegerile parlamentare din 2 8 noiembrie 1919 (primele alegeri pe baza votului universal), nici un partid politic nu obtinuse o majoritate parlamentara, iar noile partide, dupa cum aprecia Nicolae Iorga, se simteau observate si pandite din umbra de liberalii furiosi de rezultatul neprevazut al alegerilor formula unui guvern de coalitie s-a impus cu necesitate. Conform algoritmului, savantul a primit functia de presedinte al Adunarii Deputatilor, insa lipsa de unitate politica a formatiunilor a permis destabilizarea guvernarii condusa de Alexandru Vaida-Voevod (PNR), iar Ionel Bratianu, presedintele PNL, cel care domina scena politica cu autoritate, a actionat pentru formarea unui nou cabinet condus de generalul Alexandru Averescu (PP), personalitatea politica cea mai populara din epoca. In acea perioada, PND era macinat de gravele contradictii dintre Iorga si A. C. Cuza. Acesta din urma avea serioase tendinte antisemite, astfel ca pe 7 aprilie 1920, PND s-a divizat, gruparea lui Cuza luandu-si denumirea mai tarziu de Liga Apararii National-Crestine (4 martie 1923). Din dorinta de a contribui la construirea unui bloc antiliberal, in mai 1924 PND-ul condus de Nicolae Iorga a fuzionat cu gruparea lui Constantin Argetoianu desprinsa din Partidul Poporului, PND luand denumirea de Partidul Nationalist al Poporului. In ianuarie 1925, Iuliu Maniu a adresat partidelor de opozitie un nou apel de a se uni pentru a pune capat dominatiei liberale si a reinstaura un regim democratic in Romania . Argetoianu l-a convins pe Iorga sa accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate arta lingusirii . Iorga se pregatea sa plece la Paris, cand Argetoianu i-a cerut o intrevedere inainte de plecare. Au discutat despre literatura, despre Sofocle si dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini intregi din dramele lui Iorga, spre incantarea acestuia. La despartire, Argetoianu i-a spus: A, era sa uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multa vreme. Nu crezi ca ar fi bine sa dai cuiva, in care ai mai multa incredere, delegatia de a trata fuziunea cu domnul Maniu? Raspunsul a venit pe loc: Dar se intelege. Iata, sa-ti dau o delegatie in scris; ai din partea mea depline puteri . A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu.
Trei zile mai tarziu, pe 8 martie 1925, fuziunea dintre cele doua partide a fost ratificata, iar Nicolae Iorga a devenit co-presedinte al partidului. Divergentele de opinie au fost determinate de fuziunea cu Partidul aranesc, ceea ce l-a determinat pe savantul roman sa isi reinfiinteze vechea formatiune pe 28 septembrie 1926, sub denumirea de Partidul National. Aceasta hotarare n-a fost urmata de o activitate politica si organizatorica corespunzatoare, astfel incat partidul sau a ramas o organizatie politica minora. Deceptionat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la carma tarii, animat de convingeri si sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lasat angrenat in manevrele lui Carol al II-lea vizand instaurarea unui regim care sa se situeze deasupra partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de uniune nationala , cu membri din cercul sau apropiat, pe care sa ii poata controla usor. Profitand de criza politica, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireprosabil in ochii opiniei publice si in strainatate, ceea ce constituia o perdea de fum pentru restul clasei politice. In fapt, regele detinea puterea indirecta, iar Constantin Argetoianu, din...
S-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17 was first posted on iunie 5, 2020 at 6:45 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 5 iunie 1871, 5/17: S-a nascut Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist si om politic (adversar al curentelor de extrema stanga si extrema dreapta); membru titular al Academiei Romane din 1910 (m. 1940, asasinat de legionari, la marginea comunei Strejnic, langa Ploiesti). (stilul nou); alte surse dau 6 iunie ca zi a nasterii, iar alte site-uri dau data de 18 iunie. Nicolae Iorga (n. Botosani d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul Prahova), istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Romane. Savant de renume mondial, a avut o activitate stiintifica prodigioasa, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole si studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al romanilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Romanilor in 10 volume, pentru care a fost numit pe buna dreptate cel mai mare istoric si savant al Romaniei din toate timpurile. Personalitate care a creat scoala si a dat directie culturii nationale, s-a implicat activ in viata social-politica a tarii sale. S-a ambitionat nu doar sa scrie istorie, ci sa si faca istorie, intr-o epoca de renastere nationala. Personalitate marcanta a culturii noastre nationale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decat la superlativ despre grandioasele sale infaptuiri, insa in politica s-a dovedit ca nu sunt indeajuns corectitudinea, entuziasmul si credibilitatea personala. El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat in alcatuirea unor programe de guvernare, ale caror idei sa inflacareze si sa coaguleze fortele unui popor. Realitatea politica si sociala a acelei epoci s-a dovedit implacabila cu personalitatea savantului, astfel ca a sfarsit nedrept si tragic, ciuruit de gloante, la margine de drum, intr-o societate care nu a inteles sa aprecieze si sa respecte valorile sale. Parintii lui Nicolae Iorga erau avocatul Nicu Iorga si Zulnia Aghiropol. Nicolae Iorga a mai avut un frate, George. In anul 1900 a divortat de prima sotie, iar in 1901 s-a recasatorit cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului brasovean Ion Bogdan. Tanarul Nicolae era de o precocitate iesita din comun, aptitudinile sale de savant revelandu-se inca de mic copil. La varsta frageda de sase ani, urmand scoala lui Marghian Folescu, citea in original literatura franceza. Este absolvent al cursului secundar de la Liceul din Botosani si Liceul National din Iasi, apoi in numai un an termina studiile si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi (1889), cu diploma magna cum laude. Studiile superioare si le desavarseste in strainatate, la Inalta coala de tiinte Politice din Paris (1892), apoi la Berlin si Leipzig, unde si-a luat doctoratul in filosofie (1893). La varsta de numai 23 de ani, Nicolae Iorga devine profesor suplinitor, apoi, din 1895 este titular la catedra de Istorie a Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. De numele sau se leaga fondarea Institutului de Studii Sud-Est Europene (1914), al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Istorie Universala. Pe 1 noiembrie 1928 este ales decan al Facultatii de Litere si Filosofie, iar anul urmator, pe 1 martie, este ales rector al Universitatii Bucuresti. Din 1919 devine presedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, iar din 1924 tine cursuri de vara la Valenii de Munte. Datorita activitatii sale prodigioase pentru dezvoltarea culturii romanesti, Iorga este ales membru titular al Academiei Romane pe 26 mai 1910, iar in perioada 1924 1927, este presedinte al Sectiunii de Istorie a Academiei. A conferentiat in marile universitatii ale lumii si a fost ales membru a zeci de academii si institutii specifice de peste hotare (Paris, Roma, Oxford, Lisabona, Stockholm, Praga, Aleger, Santiago de Chile etc.). Totodata, a infiintat institutii romanesti in strainatate, precum coala Romana de la Paris (1926), Casa Romana de la Fontenay-aux-Rosses, Casa Romana din Venetia si altele. Nicolae Iorga a fost un creator de publicatii stiintifice si culturale. Cea mai importanta este revista Samanatorul, aparuta la Bucuresti intre 2 decembrie 1901 si 27 iunie 1910. Aceasta a jucat un rol important in viata literara a vremii si a constituit catalizatorul pentru infiintarea curentului ideologic si literar care i-a purtat numele Semanatorismul . Acest curent, promovat de colaboratorii revistei si teoretizat de Nicolae Iorga, sustinea, in special prin intermediul paginilor revistei, valorile nationale traditionale si folclorice, necesitatea culturalizarii taranimii etc. Semanatorul a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum si comentarii privind clasicii literaturii romane, traduceri din literatura universala etc. Printre colaboratorii sai s-au numarat George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, tefan Octavian Iosif si multe alte personalitati din literatura romana a epocii. In epoca, s-a numarat printre marii gazetari ai vremii, iar la 10 mai 1906 a fondat cotidianul Neamul Romanesc , care a devenit oficios al formatiunii sale politice. Impreuna cu un grup de profesori, fizicieni si alti oameni de stiinta a ajutat la pornirea miscarii-Opera sa istorica vasta cuprinde numeroase domenii: monografii de orase, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comertului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor in strainatate etc. Cateva din publicatiile mai importante: Studii si documente cu privire la istoria romanilor , in 25 volume (1901 1913), Istoria Imperiului Otoman in 5 volume (aparuta in limba germana Geschichte des osmanischen Reiches -, 1908 1913), Istoria romanilor in 10 volume (1936 1939). Totodata, a scris poezii, drame istorice (Invierea lui tefan cel Mare , Tudor Vladimirescu , Doamna lui Eremia , Sfantul Francisc din Asisi si altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost , O viata de om, asa cum a fost , Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral si national ). Nationalist moderat si aparator al traditionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat ca trebuie sa se implice activ in viata sociala si politica a Romaniei. Pe 23 aprilie 1910, impreuna cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Nationalist-Democrat. Acesta nu a avut o baza electorala de masa. Era perceput ca o formatiune personala a mentorului sau, la care au aderat invatacei ai sai. Iorga insusi nu a fost preocupat sa dea partidului sau o extindere deosebita. Intrebat ce reprezinta formatiunea sa politica, savantul a raspuns: Paltonul, palaria si bastonul meu sunt partidul ! PND reprezenta interesele unei parti ale intelectualitatii cu convingeri democratice, precum si a unor categorii ale micii burghezii rurale si urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor si pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evolutia Romaniei. In programul partidului erau inscrise deziderate ca exproprierea tuturor mosiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativa, largirea dreptului de vot si asupra femeilor. Dupa Marea Unire, Iorga a avut o contributie importanta la formarea Blocului Parlamentar pe 25 noiembrie 1919. Acesta a fost o coalitie politica alcatuita din mai multe partide cu scopul de forma o majoritate parlamentara in sustinerea noului guvern. Deoarece in alegerile parlamentare din 2 8 noiembrie 1919 (primele alegeri pe baza votului universal), nici un partid politic nu obtinuse o majoritate parlamentara, iar noile partide, dupa cum aprecia Nicolae Iorga, se simteau observate si pandite din umbra de liberalii furiosi de rezultatul neprevazut al alegerilor formula unui guvern de coalitie s-a impus cu necesitate. Conform algoritmului, savantul a primit functia de presedinte al Adunarii Deputatilor, insa lipsa de unitate politica a formatiunilor a permis destabilizarea guvernarii condusa de Alexandru Vaida-Voevod (PNR), iar Ionel Bratianu, presedintele PNL, cel care domina scena politica cu autoritate, a actionat pentru formarea unui nou cabinet condus de generalul Alexandru Averescu (PP), personalitatea politica cea mai populara din epoca. In acea perioada, PND era macinat de gravele contradictii dintre Iorga si A. C. Cuza. Acesta din urma avea serioase tendinte antisemite, astfel ca pe 7 aprilie 1920, PND s-a divizat, gruparea lui Cuza luandu-si denumirea mai tarziu de Liga Apararii National-Crestine (4 martie 1923). Din dorinta de a contribui la construirea unui bloc antiliberal, in mai 1924 PND-ul condus de Nicolae Iorga a fuzionat cu gruparea lui Constantin Argetoianu desprinsa din Partidul Poporului, PND luand denumirea de Partidul Nationalist al Poporului. In ianuarie 1925, Iuliu Maniu a adresat partidelor de opozitie un nou apel de a se uni pentru a pune capat dominatiei liberale si a reinstaura un regim democratic in Romania . Argetoianu l-a convins pe Iorga sa accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate arta lingusirii . Iorga se pregatea sa plece la Paris, cand Argetoianu i-a cerut o intrevedere inainte de plecare. Au discutat despre literatura, despre Sofocle si dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini intregi din dramele lui Iorga, spre incantarea acestuia. La despartire, Argetoianu i-a spus: A, era sa uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multa vreme. Nu crezi ca ar fi bine sa dai cuiva, in care ai mai multa incredere, delegatia de a trata fuziunea cu domnul Maniu? Raspunsul a venit pe loc: Dar se intelege. Iata, sa-ti dau o delegatie in scris; ai din partea mea depline puteri . A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu.
Trei zile mai tarziu, pe 8 martie 1925, fuziunea dintre cele doua partide a fost ratificata, iar Nicolae Iorga a devenit co-presedinte al partidului. Divergentele de opinie au fost determinate de fuziunea cu Partidul aranesc, ceea ce l-a determinat pe savantul roman sa isi reinfiinteze vechea formatiune pe 28 septembrie 1926, sub denumirea de Partidul National. Aceasta hotarare n-a fost urmata de o activitate politica si organizatorica corespunzatoare, astfel incat partidul sau a ramas o organizatie politica minora. Deceptionat de activitatea partidelor politice care s-au perindat la carma tarii, animat de convingeri si sentimente monarhice, Nicolae Iorga s-a lasat angrenat in manevrele lui Carol al II-lea vizand instaurarea unui regim care sa se situeze deasupra partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de uniune nationala , cu membri din cercul sau apropiat, pe care sa ii poata controla usor. Profitand de criza politica, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireprosabil in ochii opiniei publice si in strainatate, ceea ce constituia o perdea de fum pentru restul clasei politice. In fapt, regele detinea puterea indirecta, iar Constantin Argetoianu, din...
