S-a întâmplat în 10 noiembrie 1895
S-a intamplat in 10 noiembrie 1895: A murit Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor si culturii, arheolog si om politic; membru al Societatii Academice Romane (n. 1834). A fost ministru al monumentelor (1863-1864), si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a []The post S-a intamplat in 10 noiembrie 1895 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 10 noiembrie 1895 was first posted on noiembrie 10, 2020 at 4:52 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 noiembrie 1895: A murit Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor si culturii, arheolog si om politic; membru al Societatii Academice Romane (n. 1834). A fost ministru al monumentelor (1863-1864), si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit in perioada profesoratului sau. (Le Tr sor de P trossa. tude sur l orf vrerie antique,Tome I-III, ditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene(Cantecele poporane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu tara, istoria si datinile romanilor, 1861; Rasunete ale Pindului in Carpati). A publicat studii de istorie literara dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poetii Vacaresti, Miscarea literara din Tara Romaneasca in sec. XVIII).
Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Voda cel Rau, Doamna Chiajna, 1860) si volume de eseuri (Cateva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). Alexandru Odobescu s-a nascut la 23 iunie 1834, la Bucuresti. Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care s-a impotrivit miscarii revolutionare, si al Ecaterinei Caracas, fiica doctorului in medicina Constantin Caracas.
Educatia si-a inceput-o in casa parinteasca, fiind elevul institutorului Barzotescu. In 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, in urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmasul lui Gheorghe Lazar. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, si pe Alexandru Sihleanu, poetul lira de argint , asa cum l-a caracterizat Eminescu in Epigonii. Din aceasta perioada dateaza prima sa incercare literara: Mihai Viteazul, infatisare dramatica in trei parti. In 1850 merge la studii in Franta, la College de France din Paris, unde ii are ca profesori, printre altii, pe cunoscutii istorici Jules Michelet si pe Edgar Quinet, sustinatori ai cauzei nationale a romanilor din Principatele Dunarene. In timpul studiilor de la Paris a aderat la Societatea Studentilor Romani.
Impreuna cu alti studenti romani de la Paris, la 14 februarie 1851 infiinteaza Junimea Romaneasca, societate politica si culturala a studentilor romani din Franta. Odobescu se afla in preajma revolutionarilor romani exilati (Nicolae Balcescu, Nicolae Golescu, C.
A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El tine in cercul acestora conferinta Viitorul artelor in Romania, al carei text apare postum, in 1907, si in care spune: E un adevar recunoscut acuma ca artele sunt expresia simtirilor unui popor intreg si ca numai in acest caz sunt ele intemeiate cu putere Tot in acea perioada, Alexandru Odobescu (impreuna cu Gheorghe Creteanu si Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redactie al revistei Junimea romana, care aparea la Paris. In aceasta revista el publica articolul Muncitorul roman, remarcabil prin indrazneala ideilor si prin compozitia sa, care ii evidentiaza spiritul progresist, democratic: Peste putin pamantul va fi inapoiat muncitorului, prin ingrijirea si iubirea caruia pustiele se va schimba in holde inalte si bogate, in livezi roditoare, in pasuni verzi si fragede, pe care vor paste frumoasele vite ale Romaniei; bordeiele, unde abia patrund razele soarelui, vor deveni case luminoase, imbelsugate si fericite. Odobescu studiaza atat arheologia (facand cunostinta cu cativa promotori ai acesteia in Franta: Fran ois Guizot, Louis Vitet, Prosper M rim e), cat si literatura greaca si latina. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horatiu, primul cant al Iliadei, primul cant al Odiseei si primul cant al Georgicelor lui Virgiliu.
Tot atunci el scrie poema Oda Romaniei, aparuta insa abia la 1855 in revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri:In sanul Romaniei acum va sa-nfloreascaO floare care varsa miros incantator,A pacii dulce floare, al artelor izvor. La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu isi sustine bacalaureatul in litere. Se inscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termina insa, neprezentandu-se la examenul de licenta.
Intorcandu-se in tara, in 1855, Alexandru Odobescu incepe o cariera de functionar public: este numit sef de masa la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel Bucuresti si functionar la Ministerul Cultelor.
Tot in 1855, in revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri i se tipareste Oda Romaniei si Intoarcerea in tara pe Dunare. Alexandru Odobescu publica nuvela istorica Mihnea Voda cel Rau in revista Romanul; in acelasi an (1857) nuvela apare si in volum separat: Scene istorice din cronicile Tarii Romanesti Mihnea-Voda cel rau (1508-1510).
In 1858 se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prijbeanu, fiica naturala a Ruxandrei Baleanu si a contelui rus Pavel Kiseleff.
Odobescu publica in Revista Carpatilor (1860) o noua nuvela istorica, sau scena istorica cum o numea el, Doamna Chiajna. In acelasi an nuvela apare si in volumul: Scene istorice din cronicile romanesti: Mihea Voda cel Rau; Doamna Chiajna, in a carui prefata autorul marturiseste: Faptele istorice ale unei tari sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu cand traiul si ideile, obiceiul si graiul de acolo sau de atunci nu sunt cunoscute. Scopul romantelor istorice este, in parte, d-a ni le arata; asta este si folosul lor instructiv. In 1861 scoate la Bucuresti Revista romana pentru stiinte, litere si arte in care tipareste de-a lungul anilor, printre altele: Istoria romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Balcescu, Cugetarile lui Alecu Russo si Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon. In aceasta revista Odobescu isi publica studiile Cantece poporane ale Europei rasaritene in raport cu tara, istoria si datinele romanilor, Rasunete ale Pindului in Carpati si Poetii Vacaresti.
Tot in Revista romana publica in 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) si Cateva ore la Snagov (o calatorie arheologica).
In acelasi an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste...
S-a intamplat in 10 noiembrie 1895 was first posted on noiembrie 10, 2020 at 4:52 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 noiembrie 1895: A murit Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor si culturii, arheolog si om politic; membru al Societatii Academice Romane (n. 1834). A fost ministru al monumentelor (1863-1864), si profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) si a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit in perioada profesoratului sau. (Le Tr sor de P trossa. tude sur l orf vrerie antique,Tome I-III, ditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cantecele Europei rasaritene(Cantecele poporane ale Europei rasaritene, mai ales in raport cu tara, istoria si datinile romanilor, 1861; Rasunete ale Pindului in Carpati). A publicat studii de istorie literara dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poetii Vacaresti, Miscarea literara din Tara Romaneasca in sec. XVIII).
Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Voda cel Rau, Doamna Chiajna, 1860) si volume de eseuri (Cateva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). Alexandru Odobescu s-a nascut la 23 iunie 1834, la Bucuresti. Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care s-a impotrivit miscarii revolutionare, si al Ecaterinei Caracas, fiica doctorului in medicina Constantin Caracas.
Educatia si-a inceput-o in casa parinteasca, fiind elevul institutorului Barzotescu. In 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, in urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmasul lui Gheorghe Lazar. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, si pe Alexandru Sihleanu, poetul lira de argint , asa cum l-a caracterizat Eminescu in Epigonii. Din aceasta perioada dateaza prima sa incercare literara: Mihai Viteazul, infatisare dramatica in trei parti. In 1850 merge la studii in Franta, la College de France din Paris, unde ii are ca profesori, printre altii, pe cunoscutii istorici Jules Michelet si pe Edgar Quinet, sustinatori ai cauzei nationale a romanilor din Principatele Dunarene. In timpul studiilor de la Paris a aderat la Societatea Studentilor Romani.
Impreuna cu alti studenti romani de la Paris, la 14 februarie 1851 infiinteaza Junimea Romaneasca, societate politica si culturala a studentilor romani din Franta. Odobescu se afla in preajma revolutionarilor romani exilati (Nicolae Balcescu, Nicolae Golescu, C.
A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El tine in cercul acestora conferinta Viitorul artelor in Romania, al carei text apare postum, in 1907, si in care spune: E un adevar recunoscut acuma ca artele sunt expresia simtirilor unui popor intreg si ca numai in acest caz sunt ele intemeiate cu putere Tot in acea perioada, Alexandru Odobescu (impreuna cu Gheorghe Creteanu si Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redactie al revistei Junimea romana, care aparea la Paris. In aceasta revista el publica articolul Muncitorul roman, remarcabil prin indrazneala ideilor si prin compozitia sa, care ii evidentiaza spiritul progresist, democratic: Peste putin pamantul va fi inapoiat muncitorului, prin ingrijirea si iubirea caruia pustiele se va schimba in holde inalte si bogate, in livezi roditoare, in pasuni verzi si fragede, pe care vor paste frumoasele vite ale Romaniei; bordeiele, unde abia patrund razele soarelui, vor deveni case luminoase, imbelsugate si fericite. Odobescu studiaza atat arheologia (facand cunostinta cu cativa promotori ai acesteia in Franta: Fran ois Guizot, Louis Vitet, Prosper M rim e), cat si literatura greaca si latina. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horatiu, primul cant al Iliadei, primul cant al Odiseei si primul cant al Georgicelor lui Virgiliu.
Tot atunci el scrie poema Oda Romaniei, aparuta insa abia la 1855 in revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri:In sanul Romaniei acum va sa-nfloreascaO floare care varsa miros incantator,A pacii dulce floare, al artelor izvor. La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu isi sustine bacalaureatul in litere. Se inscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termina insa, neprezentandu-se la examenul de licenta.
Intorcandu-se in tara, in 1855, Alexandru Odobescu incepe o cariera de functionar public: este numit sef de masa la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel Bucuresti si functionar la Ministerul Cultelor.
Tot in 1855, in revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri i se tipareste Oda Romaniei si Intoarcerea in tara pe Dunare. Alexandru Odobescu publica nuvela istorica Mihnea Voda cel Rau in revista Romanul; in acelasi an (1857) nuvela apare si in volum separat: Scene istorice din cronicile Tarii Romanesti Mihnea-Voda cel rau (1508-1510).
In 1858 se casatoreste cu Alexandra (Sasa) Prijbeanu, fiica naturala a Ruxandrei Baleanu si a contelui rus Pavel Kiseleff.
Odobescu publica in Revista Carpatilor (1860) o noua nuvela istorica, sau scena istorica cum o numea el, Doamna Chiajna. In acelasi an nuvela apare si in volumul: Scene istorice din cronicile romanesti: Mihea Voda cel Rau; Doamna Chiajna, in a carui prefata autorul marturiseste: Faptele istorice ale unei tari sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu cand traiul si ideile, obiceiul si graiul de acolo sau de atunci nu sunt cunoscute. Scopul romantelor istorice este, in parte, d-a ni le arata; asta este si folosul lor instructiv. In 1861 scoate la Bucuresti Revista romana pentru stiinte, litere si arte in care tipareste de-a lungul anilor, printre altele: Istoria romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Balcescu, Cugetarile lui Alecu Russo si Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon. In aceasta revista Odobescu isi publica studiile Cantece poporane ale Europei rasaritene in raport cu tara, istoria si datinele romanilor, Rasunete ale Pindului in Carpati si Poetii Vacaresti.
Tot in Revista romana publica in 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) si Cateva ore la Snagov (o calatorie arheologica).
In acelasi an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza il numeste...
