Un calif evlavios traia odata in Bagdad. El avea obiceiul sa se roage in fiecare dimineata, la un ceas anumit. Se trezea si se ruga regulat la ceasul obisnuit. Intr-o dimineata se scapa cu somnul si adormi. Era in primejdie sa-si piarda ceasul rugaciunii. Un strain intra in odaia lui de dormit si il trezi, []Un calif evlavios traia odata in Bagdad. El avea obiceiul sa se roage in fiecare dimineata, la un ceas anumit. Se trezea si se ruga regulat la ceasul obisnuit. Intr-o dimineata se scapa cu somnul si adormi. Era in primejdie sa-si piarda ceasul rugaciunii.

Un strain intra in odaia lui de dormit si il trezi, graindu-i: Maria Ta, scoala-te, ca intarzii de la ceasul de rugaciune! i cine esti tu, cela ce ai venit sa ma trezesti? intreba califul speriat. Sunt un om bun si am venit sa fac o fapta buna. Nu mi vine a crede Tu esti un om cu ganduri ascunse i infatisarea ta te arata ca esti un om rau. Nu cumva tu esti diavolul? Ba da, Maria Ta, eu sunt diavolul, si iata am venit sa te trezesc la rugaciune. Prin asta vreau sa arat ca si diavolul poate face ceva bun. Nu suntem noi, diavolii, asa de negri si de rai cum ne cred oamenii. Noi am fost odinioara ingeri buni si, iata, a mai ramas si in noi ceva bun. Mai diavole! Mie nu-mi vine a crede spusele tale. Tu esti un...