În nădejde nu încape pesimism
Astazi oamenii s-au obisnuit sa le asigure pe taote la banca, la CEC si la trezorarie. titi de ce? Ca sa poata dormi linistiti. S-au obisnuit cu spiritul comercialist si vor sa-si asigure si mantuirea. Daca ar fi asa si in duhovnicie ar insemna ca manturea sa nu fie cu mult mai deosebita decat o []Astazi oamenii s-au obisnuit sa le asigure pe taote la banca, la CEC si la trezorarie. titi de ce? Ca sa poata dormi linistiti. S-au obisnuit cu spiritul comercialist si vor sa-si asigure si mantuirea. Daca ar fi asa si in duhovnicie ar insemna ca manturea sa nu fie cu mult mai deosebita decat o afacere pamanteaca in care destinul, fie chiar si cel vesnic, sa fie stabilit in urma unui contract de moment dintre Dumnezeu si om. Nu degeaba se spune ca in Occident mantuirea este cugetata in termeni legalisti.
Totul este regizat, viitorul imi este asigurat, libertatea mea este incorsetata in legile unui destin pe care il cunosc foarte bine. Nu mai este loc de miscare, intindere, fior si zbor, fiindca totul este asigurat indiferent de atitudinea mea. Nu-i de mirare ca din pridvorul sigurantei s-a ajuns foarte usor in spatiul predestinatiei pe care o intalnim tot in protestantism.
Dimpotriva in nadejde nu incape pesimism. Nadejdea este elasticitate, viata, nazuinta, atentie, infiorare, seriozitate. In universul nadejdii se hotaraste destinul etern al pesoanei. Nadejdea mantuirii desi aduce pe cele viitoare oarecum de fata, ea antreneaza fiinta intr-o aspiratie si lucrare continua. Nadejdea crestina motiveaza, animeaza, insufleteste. Ea valorifica timpul vietii nostre, lucru pe care nu il face siguranta. Omul care are nadejde cauta pe toate caile sa se inradacineze in Hristos, sa se uneasca cu El si sa se desavarseasca in El, valorificand fiecare moment al vietii. Acolo unde este siguranta mantuirii timpul nu are valoare, numai acolo unde este nadejde omul lucreaza cu frica si cu cutremur la mantuirea lui si astfel creste continuu in dialogul de viata si comuniune cu Dumnezeu.
Asadar am dovedit contrariu: nadejdea poate fi asociata optimismului iar siguranta pesimismului. Cu toate ca optimismul si pesimismul se folosesc mai in psihologie si mai putin in duhovnicie. Nadejdea crestina nu prea are legatura cu optimismul ieftin pe care il poti vedea pe chipul celui iresponsabil.
Pe de...
Totul este regizat, viitorul imi este asigurat, libertatea mea este incorsetata in legile unui destin pe care il cunosc foarte bine. Nu mai este loc de miscare, intindere, fior si zbor, fiindca totul este asigurat indiferent de atitudinea mea. Nu-i de mirare ca din pridvorul sigurantei s-a ajuns foarte usor in spatiul predestinatiei pe care o intalnim tot in protestantism.
Dimpotriva in nadejde nu incape pesimism. Nadejdea este elasticitate, viata, nazuinta, atentie, infiorare, seriozitate. In universul nadejdii se hotaraste destinul etern al pesoanei. Nadejdea mantuirii desi aduce pe cele viitoare oarecum de fata, ea antreneaza fiinta intr-o aspiratie si lucrare continua. Nadejdea crestina motiveaza, animeaza, insufleteste. Ea valorifica timpul vietii nostre, lucru pe care nu il face siguranta. Omul care are nadejde cauta pe toate caile sa se inradacineze in Hristos, sa se uneasca cu El si sa se desavarseasca in El, valorificand fiecare moment al vietii. Acolo unde este siguranta mantuirii timpul nu are valoare, numai acolo unde este nadejde omul lucreaza cu frica si cu cutremur la mantuirea lui si astfel creste continuu in dialogul de viata si comuniune cu Dumnezeu.
Asadar am dovedit contrariu: nadejdea poate fi asociata optimismului iar siguranta pesimismului. Cu toate ca optimismul si pesimismul se folosesc mai in psihologie si mai putin in duhovnicie. Nadejdea crestina nu prea are legatura cu optimismul ieftin pe care il poti vedea pe chipul celui iresponsabil.
Pe de...
