O, Adevar, ce greu esti astazi pentru atat de multe frunti,ca multi nu pot sa te ridice nici pan la perii cei caruntisi pier prin mlastina minciunii intunecati si otraviti,ei, care-ar fi putut prin tine sa fie-atat de straluciti. O, Dragoste, si tu ce grea esti, ca multe inimi, pana mor,nu izbutesc sa te ridice []O, Adevar, ce greu esti astazi pentru atat de multe frunti,ca multi nu pot sa te ridice nici pan la perii cei caruntisi pier prin mlastina minciunii intunecati si otraviti,ei, care-ar fi putut prin tine sa fie-atat de straluciti.

O, Dragoste, si tu ce grea esti, ca multe inimi, pana mor,nu izbutesc sa te ridice nici pan la jumatatea lorsi pier in viermaria urii si-n cel mai fioros ghetar,ei, care-ar fi putut prin tine sa guste-al cerului nectar.

O, Adevar, ori unde te-aflu, imi esti ca soarele cel drag,mereu spre tine-ntorc privirea ca dupa cel mai dulce steag.

De tine mi-am legat viata pe veci, de-aici si pana-n cer,invatatura ta s-o darui si-ntelepciunea ta s-o cer.

O, Dragoste, oricand ma afli imi vindeci cate-o rana greasi-n cea mai dulce-mbratisare cuprinzi insingurarea mea.

Tu te-ai legat de-a mea viata pe veci, de-aici si pana-n cer;inlacrimarea mea ti-o darui si sarutarea ta ti-o cerTRAIAN DORZ din Cantarile Caintei , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014