Acum duminica avem la rand pilda cu Lazar cel sarac care cersea la usa bogatului pe care pana si cainii il intre ceau in milostenie. Dar moartea a schimbat situatia: pe Lazar l-a ridicat din gunoi in sanul lui Avraam , iar pe bogatul l-a aruncat in focul iadului. (Cititi pe larg aceasta evanghelie la Luca 17, []Acum duminica avem la rand pilda cu Lazar cel sarac care cersea la usa bogatului pe care pana si cainii il intre ceau in milostenie. Dar moartea a schimbat situatia: pe Lazar l-a ridicat din gunoi in sanul lui Avraam , iar pe bogatul l-a aruncat in focul iadului. (Cititi pe larg aceasta evanghelie la Luca 17, 19-31)E foarte cunoscuta aceasta evanghelie, dar intelesul ei nu este acela ca toti bogatii ar trece in iad si toti saracii in rai. Sunt si dintre saraci atatia si atatia betivani si pacatosi care vor infunda iadul precum si dintre bogatii cei milostivi si cre dinciosi, atatia si atatia vor do bandi raiul.

Evanghelia vrea sa ne spuna inca o data, cu apas, ca averea si bogatia se pot face o primejdie pentru mantuirea sufletului. Aceasta primejdie vine in trei feluri:Pe unii avutia ii trage in spinii grijilor si alergarilor tre catoare (Lc 18, 20), pe altii ii baga in boala zgarceniei si, iarasi, pe altii, ca pe bogatul din evanghelia de mai sus, ii arunca si ii ineaca in valurile desfatarilor, betiilor si placerilor.

Averea si avutia in sine nu e rea. Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie in iad, ci impietrirea inimii sale fata de strigatul saracilor, iar aceasta era rodul necredintei. Bogatul isi facuse un idol din averea si banii lui. Dumnezeul lui era pan tecele si placerile.

Ce mult se potriveste si evanghelia de duminica cu vremile si oamenii de acum! Bo gatul din pilda evangheliei este parca anume bogatul si imbo gatitul din zilele noastre.

E plina lumea de bogati de felul celui din evanghelie, al caror Dumnezeu este pan tecele si poftele (Flp 10, 20). Vai, ce [multi] sunt si prin tre politicieni! E plina lumea de Lazari flamanzi, care rabda foame la un pas de chefurile, luxurile si desfatarile ce le fac bogatii cei necredinciosi. Cati Lazari nu s-ar putea satura si imbraca cu chefurile si risipa bogatilor fara Dumnezeu! Cati dintre cei 350 de mii de orfani de razboi n-ar putea sustine cei 30 de mii de milionari pe care i-a lasat in tara noastra razboiul si vremile de dupa razboi? Dar din partea aceasta nu vine nimic, nu vine nici macar o coaja de paine, pentru ca astfel de bogati nu cred in nimic, decat in averi si desfatari.

Va veni insa vremea drep tei judecati. Va veni o vreme cand vor crede si cei necredin ciosi, dar atunci va fi prea tar ziu. Istoria pastreaza numele unui mare bogat necredincios din Anglia, Charteris John, care imbia pe patul mortii 30.000 de pfunzi sterline (cateva mili oane de lei) aceluia care i-ar putea dovedi ca nu este iad. Simtea urgia ce-l asteapta si umbla sa scape de ea.

Cele trei cheiEvanghelia de duminica ne aduce aminte inca o data de pretul cel mare al milosteniei. Ce ajutor mare in mantuirea sufletului este si mi lostenia!Un Sf. Parinte spune ca imparatia lui Dumnezeu se poate descuia cu trei chei: cu o cheie de aur, cu o cheie de fier si cu o cheie de lemn. Cheia de aur o au alesii Domnului; o are credinta si ravna lor cea stra lucitoare ca aurul. Cheia de fier o au cei cu credinta tare, iar cheia de lemn o au cei ce prin milostenie Il afla pe Iisus si cuvintele Lui: Toate cate ati fa cut unuia dintre acestia mai mici Mie Mi-ati facut (Mt 25, 40).

La usa bogatului din evan ghelie era un om ce imbia bo gatului o astfel de cheie Ii imbia raiul pe un pret foarte scazut, dar bogatul n-a voit sa-l cumpere. Pe la cate usi se imbie si azi o astfel de cheie, dar oamenii nu vor sa o cumpere. Este [cate un] om ce, cu pret mic, cum para mult (Ecl 20, 12). Acel pret mic este milostenia.

Cei doi cersetoriEvanghe lia de duminica pune in fata noastra doi cersetori. Unul este Lazar care cersea o coaja de paine. Dar celalalt cine-i? , va veti...