Fratele Traian Dorz se cere co-memorat
S-a oranduit catre Acasa tocmai atunci cand aveam mai multa nevoie de el Venise spre noi parca pentru a ne reinvata colindul vesniciei, statornicit din nou, pentru o vreme, la iesle de Mizies, intr-un decembrie involburat in dor si s-a asezat punte de lumina catre cel din urma varf al arii de Departe intr-un iunie scapat in deznadejde. L-am fi []S-a oranduit catre Acasa tocmai atunci cand aveam mai multa nevoie de el Venise spre noi parca pentru a ne reinvata colindul vesniciei, statornicit din nou, pentru o vreme, la iesle de Mizies, intr-un decembrie involburat in dor si s-a asezat punte de lumina catre cel din urma varf al arii de Departe intr-un iunie scapat in deznadejde.
L-am fi vrut cu noi macar cateva luni in plus Macar cateva zile, cateva ceasuri, cateva clipe Sa se bucure impreuna cu noi de vremurile de libertate, cum le credeam si le numeam noi pe atunci. Insa el stia mai bine decat oricine ce e, de fapt, bucuria. La fel de bine cum stia ce e suferinta. Sau libertatea. Pentru ca numai cine nu sufera nu stie sa se si bucure cu adevarat! El, Poetul, cel care s-a ridicat de la suferinta sa la suferinta tuturor celorlalti, la suferinta Lucrarii si a Bisericii sale, a stiut inaintea noastra ca singura libertate e cea a demnitatii, a fidelitatii fata de Dumnezeu, in toate ale Sale Pentru ca fidelitatea e, inainte de toate, demnitate, credinciosie.
Intr-o vreme in care s-au ivit o multime de predicatori, Dumnezeu a haruit Neamul acesta si cu cativa martiri. Au fost multi care au vorbit frumos, mestesugit atunci, ca si acum, despre suferinta, despre marturisirea lui Hristos cu pretul jertfei supreme!Insa putini au fost aceia care au si fost gata sa se faca vector de mucenicie pentru aceasta!Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila , remarca extrem de pertinent cineva. Fratele Traian s-a dovedit un exemplar cunoscator al suferintei si duioasei bucurii pe care ti-o daruiesc partasia cu Sfintii. El e unul din acei oameni pentru care, atunci cand pamantul nu iti mai ofera nimic, descoperi Cerul, in toata splendoarea si binecuvantarea lui! Iar, atunci cand a descoperit acest dumnezeiesc adevar, solia sa a...
L-am fi vrut cu noi macar cateva luni in plus Macar cateva zile, cateva ceasuri, cateva clipe Sa se bucure impreuna cu noi de vremurile de libertate, cum le credeam si le numeam noi pe atunci. Insa el stia mai bine decat oricine ce e, de fapt, bucuria. La fel de bine cum stia ce e suferinta. Sau libertatea. Pentru ca numai cine nu sufera nu stie sa se si bucure cu adevarat! El, Poetul, cel care s-a ridicat de la suferinta sa la suferinta tuturor celorlalti, la suferinta Lucrarii si a Bisericii sale, a stiut inaintea noastra ca singura libertate e cea a demnitatii, a fidelitatii fata de Dumnezeu, in toate ale Sale Pentru ca fidelitatea e, inainte de toate, demnitate, credinciosie.
Intr-o vreme in care s-au ivit o multime de predicatori, Dumnezeu a haruit Neamul acesta si cu cativa martiri. Au fost multi care au vorbit frumos, mestesugit atunci, ca si acum, despre suferinta, despre marturisirea lui Hristos cu pretul jertfei supreme!Insa putini au fost aceia care au si fost gata sa se faca vector de mucenicie pentru aceasta!Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila , remarca extrem de pertinent cineva. Fratele Traian s-a dovedit un exemplar cunoscator al suferintei si duioasei bucurii pe care ti-o daruiesc partasia cu Sfintii. El e unul din acei oameni pentru care, atunci cand pamantul nu iti mai ofera nimic, descoperi Cerul, in toata splendoarea si binecuvantarea lui! Iar, atunci cand a descoperit acest dumnezeiesc adevar, solia sa a...
