MITROPOLITUL IOSIF SCRISOARE PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI 2023 IN HRISTOS CEL RASTIGNIT SI INVIAT SUNTEM IERTATI SI INVIATI catre tot clerul, cinul monahal si poporul drept slavitor din intreaga arhiepiscopie Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (I Cor. 15, 22) Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Preacuvioase Maici, Iubiti frati [] MITROPOLITUL IOSIFSCRISOARE PASTORALALA INVIEREA DOMNULUI2023IN HRISTOS CEL RASTIGNIT SI INVIATSUNTEM IERTATI SI INVIATIcatre tot clerul, cinul monahalsi poporul drept slavitordin intreaga arhiepiscopieCaci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (I Cor. 15, 22) Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Preacuvioase Maici,Iubiti frati si surori in Domnul Hristos Cel Inviat din morti,Sarbatoarea mai presus de toate sarbatorile, Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, este centrul vietii noastre crestine. Prin urcarea Sa pe Cruce, Domnul Hristos pune in balanta mortii viata Sa pentru a ne ridica din propria noastra moarte. Mostenita de noi toti prin pacatul protoparintilor Adam si Eva, moartea a castigat omenirea intreaga care a stat sub stapanirea ei si a celui rau, cel ce a impins-o prin viclenie in mrejele ei. Alegerea neascultarii de Dumnezeu a primilor oameni a insemnat pentru ei si urmasii lor despartirea de Dumnezeu si de voia Sa. Pe langa moartea trupeasca, oamenii au fost supusi de atunci incolo si celei sufletesti. Pacatul inseamna indepartarea de Dumnezeu, ruperea de voia Lui, dupa chipul celui dintai Adam. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Fac. 2, 17), i-a spus Dumnezeu lui Adam. Neputinta, rusinea si teama de a se intoarce spre Dumnezeu si voia Lui (cf Fac 3, 10), dupa pacat, a facut sa creasca zidul intre om si Creatorul sau. Cand i-a izgonit pe Adam si Eva din Rai, dupa pacat, Dumnezeu a fagaduit sa zdrobeasca pe ispititorul omului prin insasi samanta celei care a fost ispitita, a Evei celei dintai (cf Fac 3, 15). Adam cel Nou, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului din Eva cea noua, Fecioara Maria, strica, pe Cruce, zidul care s-a ridicat prin pacat intre om si Dumnezeu, impacandu-l in Sine pe om cu Parintele ceresc, prin iertare. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, ca intru Sine, pe cei doi sa ii zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea, si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh. (Efeseni 2, 14-18) In Vechiul Testament, prin supunerea lui Isaac tatalui sau Avraam (cf. Fac. 22), Parintele ceresc Il arata pe Cel al carui chip era Isaac, si anume Fiul Sau Cel Unul-Nascut. Isaac era chipul Celui ce a fost batut in cuie pe ea (pe Cruce) ne spune Sfantul Grigorie Palama fiindca a fost ascultator de tatal sau, ca si Hristos, pana la moarte; iar berbecul dat in schimbul lui L-a preinchipuit pe Mielul lui Dumnezeu dat ca sa fie jertfit pentru noi; iar tufisul de care berbecul era legat cuprindea taina chipului Crucii; de aceea se numea acel tufis Sabek, adica tufisul iertarii, asa cum si Crucea este lemnul mantuirii. [1]Iubiti frati si surori,Intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta, atunci cand cunoastem pacatele noastre, ne aduce iertarea din partea Lui. Iar iertarea pe care Parintele ceresc ne-o daruieste din iubire, prin pocainta noastra, este cea dintai manifestare a invierii noastre, adusa noua in dar de noul Adam, Iisus Hristos, Fiul Sau Cel Unul-Nascut. Pacatul ne duce la moartea sufleteasca, moarte care nu se vindeca decat prin pocainta noastra si iertarea din partea lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu ne invie sufleteste prin iertarea pe care, fiind pe Cruce, o cere pentru noi de la Parintele ceresc: Parinte, iarta lor, ca nu stiu ce fac! (Lc. 23, 34), iar mai apoi, dupa Inviere, o daruieste Apostolilor Sai pentru iertarea si ridicarea din pacat a celor ce vin la El. Luati Duh Sfant le spune Domnul Hristos ucenicilor Sai intrand in mijlocul lor prin usile incuiate carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi, iar carora le veti tine, tinute vor fi. (In. 20, 22-23) O succesiune de vindecari si ridicari din ranile si moartea sufleteasca lucreaza Domnul Hristos in viata noastra prin Taina Spovedaniei, in care iertarea care vine de la El este lucratoare si purtatoare de roade. Ea este lucratoare si prin darurile care se revarsa peste noi din Izvorul datator de viata Coasta Sa. Aratandu-Si Coasta lui Toma, Domnul ne incredinteaza asupra sensului jertfei Sale pe Cruce, care este manifestarea si aratarea iubirii Parintelui ceresc pentru om, iubire care ne aduce spre hrana roada roadelor daruita noua: hrana cea spre Inviere ce izvoraste din Coasta strapunsa pentru vesnicie din care toti ne adapam. Din acest izvor pe care Hristos Domnul ni-l izvoraste, curge pentru vesnicie Viata Lui inspre noi, in Biserica, prin care El ni se face hrana si adapare si iertare si inviere si viata vesnica. Firea omeneasca asumata de Hristos devine una pascala, deoarece prin ea omul intreg, Adam intreg, trece din moarte la viata, din necunoastere la cunoastere, din pacat...