Din cartea mea de capatai in conservarea fructelor pentru iarna (scrisa de Natalia Tautu-Stanescu) am aflat ca exista doua feluri de dulceata de caise. Din caise verzi si din caise coapte. N-am facut niciodata dulceata din caise verzi, doar din aceea de caise coapte, dar si atunci am avut grija ca fructele sa nu fie prea coapte si sa fie, pe cat posibil, mai mici. De aceasta data, caisele erau destul de mari si coapte, dar am facut dulceata cea dintotdeauna, cu toate ca nu a fost asa cum as fi vrut...

Din aceste ingrediente se fac 4 borcane de dulceata.

Se aleg caise proaspete, tari, nu prea mari si nu prea coapte, fara deficiente. Se spala caisele si se curata coaja foarte subtire, cu un cutit bine ascutit. Daca fructele sunt mari, se taie in doua. Odata curatate, se pun intr-un vas, in care s-a dizolvat bicarbonat (1 lingurita de bicarbonat la 1,5 litri de apa). Se lasa caisele curatate in apa cu bicarbonat timp de 10-15 minute, dupa care se scot, se clatesc in doua ape reci si se lasa sa se scurga. Daca fructele sunt mici, se scot samburii cu mare grija, cu ajutorul unui betisor, in asa fel incat caisele sa ramana intregi.

Samburii de caise se sparg, se oparesc cu apa fierbinte, se sterg de apa si se curata de pielite.

Zaharul cu cele 3 pahare de apa, se pun pe aragaz la foc mic, pana se dizolva, dupa care se da focul tare, pana se leaga bine siropul. Cand siropul s-a legat bine (se face proba cu bobul de sirop care nu se imprastie imediat cand cade in farfurioara) se ia cratita de pe aragaz si dupa ce nu mai clocoteste, se pun caisele curatate si scurse de apa, vanilia si samburii. Se lasa cratita departe de foc, 15 minute, timp in care se agita din cand in cand continutul, pentru ca siropul sa cuprinda toate fructele. Cand caisele au lasat in sirop zeama lor, se pune din nou cratita pe foc iute si se supravegheaza atent, adunand spuma care se ridica la suprafata. Dupa cateva clocote, se retrage din nou cratita de pe foc si se mai lasa 15-20 minute, pentru ca fructele sa lase toata zeama lor. Dupa acest interval de timp, se da iar cratita la foc iute, agitand-o din cand in cand si adunand spuma care se formeaza. Cand dulceata este aproape gata, se adauga zeama de la o jumatate de lamaie, se mai lasa cratita pe foc pentru cateva clocote, se incearca dulceata (proba bobului), dupa care, atunci cand se constata ca este gata, se ia de pe foc si se pune la un loc ferit, acoperita cu un prosop curat, umezit si stors bine de apa.

Cand dulceata s-a racit (poate sa fie chiar si a doua zi) se pune in borcane curate, se inchide ermetic si se pastreaza intr-un loc racoros, curat si aerisit.

Pentru a face dulceata, folositi numai vase dedicate acestui scop. Alegeti caise tari si nu foarte coapte, daca vreti sa-si pastreze forma si sa nu se terciuiasca. Fructele se tin in apa cu bicarbonat pentru a se intari. Cine vrea, poate sa le tina in apa de var, dar timp de 3 ore. Nu faceti mai mult de 1 kg de dulceata, pentru ca o cantitate mai mare va fierbe timp mai indelungat, iar fructele se pot terciui si culoarea se inchide. Legati bine siropul inainte de a pune fructele, pentru ca in acest fel dulceata se va face mai repede si-si va pastra culoarea frumoasa. Fierbeti dulceata la foc iute, ca sa-si pastreze culoarea, dar supravegheati-o permanent, pentru ca se umfla repede si se revarsa. Cand incepe sa se umfle, adunati spuma, dati focul mai mic si cind s-a linistit, faceti-l iarasi mai mare. Nu puneti dulceata fierbinte in borcane, pentru ca se vor terciui fructele si se vor ridica la suprafata. Lasati-o sa se raceasca, chiar pana a doua zi. Dupa ce dulceata este gata, feriti-o de contactul cu apa, sau cu altceva, ca sa nu se zaharisessca. Nu fierbeti dulceata mai mult decat este cazul, pentru ca-si va inchide culoarea, fructele se vor terciui si exista riscul de a se zaharisi. Daca legati prea tare dulceata, se va zaharisi. Daca va ramane sirop, puneti-l intr-o sticla si folositi-l ca atare, cu apa minerala, sau ca toping pentru alte dulciuri.