Pentru ca in postul care tocmai a trecut am gasit de doua ori icre in crapii cumparati pentru dezlegarile la peste, am facut de doua ori salata de icre. Cum cea mai buna salata de icre mi se pare aceea facuta de mamica, am decis sa ma informez si sa o fac si eu la fel.

Care sunt deosebirile fata de salata preparata dupa reteta de la o fosta colega? In reteta de la mamica, icrele nu se pun crude in salata, ci preparate in prealabil la baie de aburi, iar apa minerala este exclusa. (Ideea ca apa minerala face icrele pufoase este falsa. Prin mixare/amestec bulele de aer dispar si nu mai ramane decat apa, care cel mult poate subtia salata si nu o face pufoasa...)Si mamica foloseste gris la prepararea salatei, chiar daca exista persoane care considera ca n-ar trebui. Salata de icre fara gris mi se pare o maioneza cu icre, prea grasa. Personal, sunt cu totul de acord cu folosirea grisului, care intra in alimentatia omului de la cateva luni de viata, este hranitor, atenueaza grasimea si impiedica taierea salatei. In plus, are un gust bun si nu degeaba intra in componenta delicioaselor galuste din supe si a cremelor pentru dulciurile de post. Cat despre salata de icre preparata cu paine inmuiata, nu cred ca voi incerca vreodata asa ceva. Painea inmuiata devine lipicioasa si gandul acesta ma face sa-mi dispara orice chef de a gusta salata de icre...

Dar fiecare face salata de icre asa cum ii place, iar eu voi arata aici cum imi place mie, cu un gust excelent!Imi este greu sa stabilesc portiile la acest preparat, dar voi preciza ca mi-au iesit aproximativ 800-900 grame de salata. Am socotit o portie, nu in sensul de consum/persoana, ci de preparare.

Icrele se pun intr-o strecuratoare in care s-a intins in prealabil o bucata de tifon. Se spala icrele sub jetul de apa, pana ce dispare orice urma de sange. Se lasa apoi in strecuratoare, ca sa se scurga de toata apa.

Intre timp se prepara grisul. Se pune apa rece intr-un vas, la foc mic si se toarna in ploaie cele 3 linguri incarcate de gris. Se amesteca intruna, pana ce se ingroasa grisul si se leaga bine. Se ia vasul de pe foc si se lasa grisul sa se raceasca, dar se amesteca in el, din cand in cand, ca sa se raceasca mai repede si ca sa sa nu se formeze crusta. Cand icrele s-au scurs bine de apa, se curata de pielitele fine si apoi se pun intr-o farfurie metalica, deasupra unei craticioare in care fierbe apa. Se amesteca in icre cu o lingurita, pentru a le intoarce pe toate fetele, pana ce se inrosesc uniform, la baia de aburi.

Cand toate icrele si-au schimbat culoarea, se ia vasul de pe foc si se adauga treptat in grisul racit. Dupa ce au fost incorporate toate icrele, se adauga uleiul, putin cate putin si se mixeaza, pana ce salata ajunge la consistenta dorita. Se adauga zeama de la o lamaie si la urma, ceapa taiata foarte fin si sare, dupa gust. Se omogenizeaza si se tine la frigider 20-30 minute inainte de servire.

Decorati feliutele unse cu salata de icre si apoi serviti-le. Elementele de decor nu au doar rol estetic, ci si gustativ. In plus, se asociaza foarte bine cu salata de icre.

Spalati foarte bine icrele sub jet de apa, ca sa nu mai ramana urme de sange, iar apoi lasati-le la scurs.

Scoateti cu atentie toate pielitele de la icre.

Pentru ca grisul sa nu se adune in cocoloase, turnati-l in ploaie in apa inca rece si apoi amestecati intruna, pana ce se ingroasa.

Preparati icrele la baia de aburi, ca sa nu ramana crude, pana ce se inrosesc.

Adaugati icrele in gris, doar dupa ce acesta s-a racit.

Daca icrele sunt sarate, adaugati numai putina sare, dupa gust, in cazul in care nu le-ati desarat complet inainte de preparare.

Ceapa adaugata trebuie taiata foarte fin, sau trebuie data pe razatoarea mica.

Adaugati treptat zeama de lamaie si ceapa, ca sa puteti potrivi salata dupa gustul dumneavoastra.

Pastrati salata de icre la frigider, pana ce se termina, ca sa nu se deprecieze.