Satenii din zona de munte a judetului Harghita considera siropul obtinut din conuri de brad net superior celui din muguri, de care unii nici n-au auzit. Fata de muguri, conurile isi pun amprenta printr-o aroma mult mai intensa, componenta rasina fiind mai evidenta, insa catusi de putin innecacioasa. Siropul din conuri de brad se face din conuri de molid sau din conuri de pin deoarece brad veti gasi mult mai greu (vorba lui Toma Caragiu: O, molid frumos !, O, molid frumos !). Pentru a culege conuri de brad, incercati asa cam prin luna mai sa va duceti in excursie prin zonele cu paduri de conifere, sa incercati sa surprindeti zgomotul specific al drujbelor si apoi sa va faceti de lucru prin preajma acestor taietori de lemne, apropiindu-va cu blandete pentru a nu-i speria ...

Conurile de molid au culoare roscat inchis sau verzui deschis, sunt consistente, tari si lipicioase, avand pana in 10 cm lungime.

Conurile se pun intr-un vas mai mare, se toarna apa rece pana sint acoperite bine si se lasa la macerat o zi. Se fierb apoi circa o ora. Prin fierbere, conurile se decoloreaza, se inmoaie si rezulta o zeama rozie (din conurile roscate). Se mai lasa o zi intreaga (sau o noapte) pentru-ca zeama sa extraga cat mai mult din esenta conurilor. Pentru a obtine cat mai mult suc, dupa separarea printr-o strecuratoare, conurile se preseaza puternic. Zeama astfel obtinuta se strecoara printr-o sita deasa si apoi prin tifon dublu (sau ceva asemanator). Se adauga zahar aproximativ in cantitate egala cu zeama (1 l zeama - 1 Kg zahar) si se fierbe pana cand siropul se leaga bine. Spre sfarsitul fierberii, se poate adauga o lingurita de zeama de lamaie la 1 Kg de zahar folosit. Siropul fierbinte se mai strecoara o data prin tifon dublu, dupa care se toarna in sticle sterilizate, incalzite si se inchid etans.