Dulceata de Rubarba

Prima dulceata pe care-o fac eu cand da primavara peste mine, e dulceata de rubarba. Se prepara la fel ca orice alta dulceata - ma refer la proportii - dar are un spil: se face cu zahar extra-rafinat, zahar cubic de preferinta (zaharul cubic este un zahar special pentru dulceturi) pentru ca acest zahar nu face spuma si, tija de rubarba fiind frageda peste masura, este indicat a nu umbla cu lingura prea mult in dulceata care fierbe. Deci, fara spuma! Si mai e ceva: e bine sa faceti dulceata in portii mici, pe rand, in asa fel incat fiecare bucatica de rubarba sa fie acoperita de siropul de zahar, intr-un strat subtire - preferabil un singur strat. Asadar cantarim 2-3 fire de rubarba si le alocam tot atata zahar si apa. Punem apa la fiert impreuna cu zaharul si lasam la fiert pana la proba de sirop. In acest timp taiem cateva felii de limeta si cateva suvite de coaja de portocala. Ne aruncam un ochi spre vasul cu apa si zahar, daca avem totusi ceva-ceva spuma, o scoatem de pe marginea vasului cu o pensula udata cu apa rece. Nu amestecam deloc in vas (risc de zaharisire pe margini!). Adaugam feliile de limeta cu suvitele de coaja de portocala, lasam sa clocoteasca 7-10 minute si probam siropul: picatura de sirop care cade de pe lingura trebuie sa stea teapana, margica pe o farfurioara. Cred ca toate aceste amanunte se stiu, dar.. . Cand avem convingerea unui sirop bine legat, punem tijele de rubarba, taiate de un centimetru lungime (cu coaja cu tot). Lasam pana da in clocot si in acel moment facem focul mititel si mai asteptam pana forfoteste doar 10 minute. Fara sa amestecam. Doar leganam si scuturam craticioara de colo-colo. Vrem sa ramana intregi bucatile de rubarba dar sa si fie acoperite de sirop. Dupa cel mult zece minute, rubarba este moale si gata de-a fi pusa in borcane fierbinti si sterilizate. In eventualitatea ca totusi va alegeti cu spuma la suprafata, incercati s-o indepartati alunecand usor cu lingura pe deasupra dulcetii, fara sa deranjati dulceata in intregimea ei. Si gata! o sa ramaneti mirate ce gust subtil poate avea dulceata asta umila, dintr-un petiol de planta care creste pe toate drumurile. Sa nu gresiti cum greseau cei de dinaintea noastra, care nu aveau limeta si puneau lamaie: parfumul lamaii copleseste oarecum aroma rubarbei! Mai bine fara lamaie daca nu aveti limeta! Limeta este delicata si aduce doar o unda de prospetime, fara a iesi in evidenta musai. Deci, asta-i dulceata mea de rubarba. Sper s-o faceti si voi.

Prima dulceata pe care-o fac eu cand da primavara peste mine, e dulceata de rubarba. Se prepara la fel ca orice alta dulceata - ma refer la proportii - dar are un spil: se face cu zahar extra-rafinat, zahar cubic de preferinta (zaharul cubic este un zahar special pentru dulceturi) pentru ca acest zahar nu face spuma si, tija de rubarba fiind frageda peste masura, este indicat a nu umbla cu lingura prea mult in dulceata care fierbe. Deci, fara spuma! Si mai e ceva: e bine sa faceti dulceata in portii mici, pe rand, in asa fel incat fiecare bucatica de rubarba sa fie acoperita de siropul de zahar, intr-un strat subtire - preferabil un singur strat. Asadar cantarim 2-3 fire de rubarba si le alocam tot atata zahar si apa. Punem apa la fiert impreuna cu zaharul si lasam la fiert pana la proba de sirop. In acest timp taiem cateva felii de limeta si cateva suvite de coaja de portocala. Ne aruncam un ochi spre vasul cu apa si zahar, daca avem totusi ceva-ceva spuma, o scoatem de pe marginea vasului cu o pensula udata cu apa rece. Nu amestecam deloc in vas (risc de zaharisire pe margini!). Adaugam feliile de limeta cu suvitele de coaja de portocala, lasam sa clocoteasca 7-10 minute si probam siropul: picatura de sirop care cade de pe lingura trebuie sa stea teapana, margica pe o farfurioara. Cred ca toate aceste amanunte se stiu, dar.. . Cand avem convingerea unui sirop bine legat, punem tijele de rubarba, taiate de un centimetru lungime (cu coaja cu tot). Lasam pana da in clocot si in acel moment facem focul mititel si mai asteptam pana forfoteste doar 10 minute. Fara sa amestecam. Doar leganam si scuturam craticioara de colo-colo. Vrem sa ramana intregi bucatile de rubarba dar sa si fie acoperite de sirop. Dupa cel mult zece minute, rubarba este moale si gata de-a fi pusa in borcane fierbinti si sterilizate. In eventualitatea ca totusi va alegeti cu spuma la suprafata, incercati s-o indepartati alunecand usor cu lingura pe deasupra dulcetii, fara sa deranjati dulceata in intregimea ei. Si gata! o sa ramaneti mirate ce gust subtil poate avea dulceata asta umila, dintr-un petiol de planta care creste pe toate drumurile. Sa nu gresiti cum greseau cei de dinaintea noastra, care nu aveau limeta si puneau lamaie: parfumul lamaii copleseste oarecum aroma rubarbei! Mai bine fara lamaie daca nu aveti limeta! Limeta este delicata si aduce doar o unda de prospetime, fara a iesi in evidenta musai. Deci, asta-i dulceata mea de rubarba. Sper s-o faceti si voi.