Credinta comuna este ca italienii au inventat pizza. Cu toate acestea, intorcandu-ne la originile din cele mai vechi timpuri, se stie ca babilonienii, israelitii, egiptenii si alte culturi din Orientul Mijlociu mancau paine plata , coapta in cuptoare din lut. Painea se asemana mult cu blatul pe care azi il folosim la pizza. In Grecia, se mai pregateste si azi, si se consuma cu ulei de masline si condimente specifice. Se crede ca pizza zilelor noastre a luat nastere in anul 1800, cand brutarul Raffaele Esposito ar fi creat-o cu ocazia vizitei regale. Conform acestei povesti, din dorinta de a impresiona si pentru a arata patriotismul sau, bucataru Esposito a gatit tocmai acest aliment pentru Regele Umberto si regina Margherita ai Italiei. A intins un blat fraged pe care a asezat ingrediente in culorile reprezentative steagului acestei tari: rosii pentru culoarea rosie, mozzarella pentru culoarea alba si busuiocul pentru culoarea verde. Mancarea a fost foarte apreciata iar in scurt timp raspandita in toata Italia si nu numai. Azi, exista sute de variante ale acestei retete fiind foarte populara pe tot globul.

Faina cernuta o amestecati bine cu sarea, tarhonul si busuiocul. Adaugati drojdia, uleiul si treptat, apa. Framantati pana cand obtineti un aluat elastic, apoi lasati-l putin sa dospeasca. Nu trebuie sa creasca mult. Impartiti aluatul in doua. Intindeti una dintre jumatati in asa fel incat sa obtineti un blat rotund. Puneti blatul in tava pe hartie de copt. Rulati marginile ( eu am rulat in interior sferturi din picioarele ciupercilor ). Intindeti peste blat doua linguri cu pasta de rosii, apoi asezati restul ingredientelor cum va place. Puneti tava la cuptor timp de aproximativ 15 minute la 150 de grade ( depinde de cuptorul fiecaruia ). Cuptorul trebuie sa fie preincalzit. Veti obtine un preparat delicios si usor de realizat. Poate fi servit atat de catre cei care nu prefera carnea, cat si de cei care vor doar sa se detoxifice, sau de ce nu, de catre cei care postesc. Pofta buna!