Cum da frigul si apar ploile de toamna si n-ai ce face intr-o zi in care aveai ceva planificat pe-afara, fie te uiti la televizor (ceea ce nu e cazul meu) fie iti aduci aminte de copilarie si de gusturile ei. Drept pentru care, stangaci, desigur, cand nu esti decat vizitator prin bucatarie, te apuci de incropit ceva dulce, dar fara sa te coplici, caci apoi cu greu mai iesi la liman.
Desigur, introducerea mea trebuia sa fie despre preparat, dar cum nu prea e un preparat, decat vazut din spatiu, am zis sa umplu si eu pagina cu ceva. Merele coapte sunt delicioase, combinatiile fiind multiple, dupa cum isi inchipuie fiecare ori dupa ingredientele aflate la indemana. p.s Poza finala e fleasca, deja inainte de a prinde un pic de lumina naturala am stat sa mananc doua mere, fierbinti, asa ca... .
E foarte simplu (de vorbit). Merele le-am scobit si le-am curatat de cotor si seminte fara a patrunde marul pana jos. In scobitura am pus cate un pic de unt, stafide (inmuiate in esenta de rom cu juma de ora inainte), miez de nuca, scortisoara si zahar vanilat.
Am asezat merele intr-un vas de yena si am pregatit vinul (indulcit) pe care l-am adaugat pe fundul vasului, evitand in acest fel lipirea merelor si favorizand pastrarea lor cu zeama in ele. Am dat vazul la cuptor (intai acoperit) si cu 5 minute inainte de terminare am descoperit vazul pentru a permite coacerea (rumenirea).
Le-am scos de la cuptor, le-am pudrat foarte putin cu zahar pudra sau scortisoara si le-am mancat. Simplu, nu?Pofta buna!pentru evitarea oxidarii merelor se poate folosi zeama de lamaie
