Asa dupa cum spunea un scriitor din primele veacuri crestine, Biserica este plina de Preasfanta Treime si fiecare sarbatoare, fiecare duminica ori fiecare zi de rand este, de fapt, inchinata Preasfintei Treimi. Noi aducem cu smerenie doxologie Tatalui, Fiului si Duhului Sfant, cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi, pe Care Le marturisim inca din primele []Asa dupa cum spunea un scriitor din primele veacuri crestine, Biserica este plina de Preasfanta Treime si fiecare sarbatoare, fiecare duminica ori fiecare zi de rand este, de fapt, inchinata Preasfintei Treimi. Noi aducem cu smerenie doxologie Tatalui, Fiului si Duhului Sfant, cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi, pe Care Le marturisim inca din primele zile ale vietii noastre, atunci cand primim Sfantul Botez, si pana in momentul cand ne incredintam sufletul milostivirii celei fara margini a Preasfintei Treimi. Nu e doar greu, este chiar imposibil sa afirmam in cateva cuvinte maretia acestei taine si profunzimea acestei sarbatori. Ne-am folosi de un exemplu cunoscut, celebru, din perioada de inceput a Bisericii, atunci cand unul dintre cei mai prolifici scriitori ai perioadei respective fericitul Augustin se straduia sa scrie un tratat despre Dumnezeire, o carte care dorea sa cuprinda taine care erau si pentru el neelucidate, taine care, de fapt, raman pana la urma taine. i-a abandonat o data, de doua ori, de trei ori hartiile pe care scria, pentru ca nu putea sa cuprinda cu mintea lui nemarginirea Dumnezeirii. i pe cand se plimba pentru a se linisti pe malul marii a intalnit un copil care cara apa din mare, cu o scoica, intr-o gropita pe care o sapase la mal. Augustin l-a intrebat pe acel copil: Ce vrei sa faci? i el i-a marturisit: Vreau sa mut marea in gropita mea. desigur, un lucru care nu se putea implini. i atunci, Fericitul Augustin si-a dat seama ca Dumnezeu i-a trimis acest semn printr-un copil nevinovat, care i-a aratat ca el, oricat ar fi fost de priceput in scrierile teologice, nu ar fi putut sa cuprinda necuprinderea. Nemarginirea nu poate sa incapa intr-o carte, chiar daca ea este scrisa de un stralucit teolog. Asa cum au spus parintii Bisericii, anumite lucruri raman taine si noi nu le putem cuprinde in cuvinte, nici in mintea noastra marginita, decat printr-o profunda evlavie, rugaciune si traire. Anumite lucruri care tin de cele sfinte doar asa se pot intelege. Iar cei care cauta mai mult se pot poticni, iar uneori se pot pierde.

Aceasta mare taina a Preasfintei Treimi, ramane fundamentul sau invatatura esentiala a Bisericii noastre. Invatatura despre dragostea cea nemarginita a lui Dumnezeu pentru lume El, Care a creat universul din nimic, Care ne-a creat si pe noi, Care a creat toate cate sunt si se vad si cele care nu se vad. Marii parinti ai Bisericii au formulat in scrieri, care au ramas actuale dupa trecerea a 1600 sau chiar 1700 de ani, aceasta taina a Preasfintei Treimi. Ne-au ramas de la ei aceste marturii care vorbesc despre iubirea din sanul Preasfintei Treimi, despre aceasta legatura nemaiintalnita, care a ramas drept model al comuniunii si al comunicarii, spre care noi, din pacate, nu privim. De fapt, inaintea Preasfintei Treimi noi trebuie sa stam permanent doar in genunchi, iar atunci cand nu ne putem pleca genunchii trupului, sa ne plecam genunchii inimii, si doar intr-o astfel de stare sa ne apropiem si sa cerem iertare pentru pacatele noastre, incepand cu primele rugaciuni pe care un crestin bun le spune in fiecare dimineata, in care sunt cuprinse toate Cele Trei Persoane Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Biserica este plina de Preasfanta Treime. Cei care vin la biserica inteleg ca toate slujbele, toate laudele, dar mai presus de ele, Sfanta Liturghie, sunt pline de prezenta Preasfintei Treimi. Aproape toate Tainele Bisericii incep cu binecuvantarea mare, in numele Preasfintei Treimi. La fel slujbele, mai ales Sfanta Liturghie si toate celelalte, rugaciuni pe care biserica le face in numele Preasfintei Treimi. Copiii sunt botezati in numele Preasfintei Treimi; la fel sunt cununati cei care vin in fata sfantului altar pentru a forma familii crestine; monahii, cand isi pleaca grumazul in fata altarului, sunt tunsi tocmai in numele Preasfintei Treimi. De aceea vom intelege expresia pe care v-am amintit-o mai devreme, ca Biserica este plina de Preasfanta Treime. Atunci cand facem semnul Sfintei Cruci, marturisim, de fapt, dragostea lui Dumnezeu Tatal, lucrarea Fiului si a Duhului Sfant in lume si, cu ajutorul Preasfintei Treimi, incepem zilele si le incheiem. De aceea, toti stiu, chiar daca nu cunosc profunzimea acestei invataturi si scrierile patristice care au ramas, ca Biserica se reazema pe aceasta invatatura. Fundamentul, temelia este in fapt (in realitate) aceasta invatatura despre Preasfanta Treime.

Nu se cade a vorbi despre Dumnezeu in orice vreme, si nu oricui si nici oricine. i pentru ca am amintit despre cativa dintre parintii Bisericii care, in scrierile lor, au vorbit despre Preasfanta Treime, am sa prezint cateva pasaje care vorbesc despre taina negraita, despre aceasta coborare a lui Dumnezeu printre oameni si ramanere a Lui pana la sfarsitul veacurilor. Sfantul Grigorie de Nazianz, stralucitul teolog, intr-una din cuvantarile sale spunea: Nu este in puterea oricui sa filosofeze despre Dumnezeu. Nu este chiar asa de putin insemnat lucrul acesta si de puterea celor care se tarasc pe pamant adica a celor care vietuiesc in lume. Voi adauga ca nu se cade a vorbi despre Dumnezeu in orice vreme, si nu oricui si nici oricine. Ci este o vreme cand trebuie sa vorbim despre El si cui trebuie sa vorbim despre El si cat trebuie sa vorbim despre El. Nu este in puterea oricui sa filosofeze despre Dumnezeu, fiindca lucrul acesta nu pot sa-l faca cei ce nu s au cercetat cu de-amanuntul si care nu au inaintat pas cu pas in calea contemplatiei si care inainte de aceste indeletniciri nu si-au curatit sufletul si trupul, si mintea sau care, cel putin, nu se silesc sa se curete....