„CREŞTEŢI, ÎNMULŢIŢI-VĂ ŞI UMPLEŢI PĂMÂNTUL”
Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la botezul de la Ogesti decembrie 1980 Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul (Fac 2, 28). Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copiii (Fac 3, 16). Omului i-a zis: In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea pana te vei []Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la botezul de la Ogesti decembrie 1980Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul (Fac 2, 28).
Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copiii (Fac 3, 16).
Omului i-a zis: In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat (Fac 3, 19).
Slavit sa fie Domnul!In seara aceasta noi sarbatorim doua sarbatori: suntem adunati aici cu prilejul unui nou-nascut. Ziua nasterii este o sarbatoare pentru fiecare si ramane neuitata. Multe sunt sarbatorile de ziua nasterii, dar lumea cum e lumea si le sarbatoreste in felul sau, ca sa pacatuiasca si mai mult, sa-L intristeze si mai mult pe Dumnezeu, Care le-a dat viata, si sa se duca si mai departe din rau in mai rau.
Am zis: sarbatorim ziua nasterii unui nou venit. Acest nou venit pe pamant printre noi n-a fost. A venit din vesnicie. A venit de la Dumnezeu. Cand a venit Fiul Sau pe pamant, L-a incredintat doar unei Fecioare. Pe ea a gasit-o Domnul; numai pe ea. Nu a mai gasit Domnul pe alta.
Cand v-a trimis voua in casa un copil, vi-l incredinteaza voua. Cand a trimis in casa aceasta un copil, l-a incredintat parintilor lui.
Pe langa nasterea lui, noi sarbatorim si botezul lui. E un lucru foarte insemnat si de aceea am zis ca bucuria noastra trebuie sa fie dubla. Indoita ar trebui sa fie. Sa sarbatorim si noi sarbatorile acestea in numele Aceluia care s a gandit la noi si ne-a rascumparat pe fiecare si ne-a infratit pe fiecare, si ne a scos din mijlocul acestei lumi stricate, sa fim un popor al lui Dumnezeu.
Daca asa este vorba si, cu prilejul acesta, ne-am adunat aici, am vrut in cateva cuvinte sa putem vorbi despre datoria parintilor, despre datoria nasilor, caci este vorba si despre Botez, nu numai despre nastere. Am fi vrut sa vorbim si despre nasterea de jos, si despre nasterea de Sus.
Totdeauna timpul nostru care-i mai drag e asa de scurt Odata, in vesnicie, sufletele flamande pe care le vezi mereu pe la biserica si pe la adunare vor zice: Doamne, de ce n-a fost timpul mai lung? Cand o sa stam cu fratii nostri, cand o sa ne saturam? .
Va veni si clipa aceea. Inca putina vreme mai este si n-o sa va mai despartiti de fratii vostri, nici de rugaciune, nici de locul cel sfant.
Dumnezeu a zis: Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul . Prin aceasta, Dumnezeu a vrut ca sa fie viata pe pamant. i aceasta datorie va revine voua, parintilor. Fie tata, fie mama.
Dar adu-ti aminte, sora-mama, adu-ti aminte, frate-parinte ca ai niste datorii, niste obligatii nu mici, ci mari si grele.
Lui Adam ii spune: Prin sudoarea fetei tale iti vei castiga painea ta de toate zilele .
Evei ii spune: Iti voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta. Prin dureri iti vei naste fiii .
Ca sa fie viata in lume, trebuie munca si sudoare. Trebuie suferinta si durere. Fara suferinta si durere nu poate veni viata.
Adam a pus sudoarea si munca, dar Hristos a pus durerea si suferinta.
Voi n-ati avut viata, noi am fost morti in pacatele noastre. Ne-a omorat blestemul si pacatul. Noi de bunavoie ne-am injugat cu moartea si ne-am vandut gropii. i a venit Fiul lui Dumnezeu si a suferit durere, a purtat El chinurile suferintei, sa ne aduca noua viata. i voi, parintilor, aveti parte pe pamantul acesta de sudoare si de munca.
Unora le este groaza de suferinta si de durere. Altii s-ar feri de munca si de sudori. i de aceea ar vrea sa opreasca viata, sa nu mai fie viata in lume. Sa traiasca mai comozi, sa traiasca mai siguri, sa traiasca mai bine.
O astfel de mama va spune: De ce sa nu imbrac o haina mai scumpa sau mai groasa, sau mai buna?De ce sa nu stau intr-o casa mai calda?De ce sa nu mananc o paine mai alba?De ce sa o impart cu copiii? De ce sa le dau si lor? .
Un astfel de parinte va spune mereu: Tot in munca, tot in munca, tot in jug? . i se vor feri de munca si se vor feri de sudoare, si se vor feri de durere si de suferinta.
Fratii mei dragi! Un pret trebuie platit ori pe pamant, ori dincolo! Parintii care au ascultat de Dumnezeu si-au luat munca si sudoarea aici pe pamant. Munca si sudoarea vor fi vremelnice. Suferinta si durerea acestora vor fi vremelnice. Dar ceilalti, care au renuntat la suferinta si la durere pe pamant si au vrut sa traiasca numai ei singuri, mai linistiti si mai comozi, ei vor plati munca si sudoarea, ei vor plati suferinta si durerea dincolo. Pentru ca scrie Cuvantul lui Dumnezeu ca a fost o seara si a fost o dimineata si aceasta a fost ziua dintai. Dar inainte, fratii mei, de ziua cea dintai oare n-a mai fost nimic?Inainte de a fi spus Domnul Dumnezeu ca aceasta a fost ziua cea dintai a fost vesnicia.
Dumnezeu a facut zilele! Dumnezeu a facut vremile!Dumnezeu l-a inchis pe om in timp si in slabiciune.
Vremea noastra, timpul nostru se numara cu lunile si cu ceasurile. Dar si suferinta noastra se numara tot cu ceasurile si va trece asa de repede!Va veni insa o vreme cand Dumnezeu va spune: A fost o seara, a fost o dimineata! . i aceea va fi cea din urma. Atunci se va sfarsi oare totul? Atunci va incepe vesnicia!Timpul va trece, vremea va trece si va incepe vesnicia. Cine s-a ferit pe pamant de durere, pentru ca pe pamantul acesta vremelnic, in timpul acestei vremelnicii in tara straina toate sunt vremelnice.
Pentru ca nu-i osteneala, nu-i suferinta care sa nu fie vremelnica. Nu-i suferinta care sa tina vesnic, toate pe pamant sunt trecatoare.
Aceia care nu le-au acceptat in muncile acestea trecatoare le vor accepta in vesnicie. Dar acolo suferinta va fi vesnica si ea si durerile vor fi vesnice si ele.
Iubitele noastre surori-mame, o casa este binecuvantata cand vine un copil in ea.
O casa fara copii este ca o gradina fara flori. Duceti-va voi in gradina si, daca nu e o floare in ea, o vezi pustie. Orice ar fi acolo, nu e nimic frumos, nu e nimic atragator.
O casa, o familie fara copii e ca si un clopot fara glas. Ea ramane pustie! Oricat de frumoasa ar fi casa, oricat de mobilata ar fi, oricat de luxoasa ar fi, oricat de alba ar fi painea si oricata ar fi ea, casa fara copii ramane pustie si goala.
Doamne, cu durere imi amintesc ca am fost undeva la o adunare unde erau vreo saptezeci de surori batrane. Numai mame si numai bunici. Nu era in adunarea aceea nici un tanar. i spuneau cu lacrimi: O, fratilor, daca ati fi fost aici acum vreo douazeci de ani, [sa vedeti] ce tineri aveam si noi! Dar s-au casatorit si s-au dus de la noi. Ei vin pe la noi din cand in cand, dar nu mai vin la Dumnezeu .
Le-am zis: Dar oare peste douazeci de ani ce va mai fi in satul acesta? . Pustiu, pustiu va fi.
O, parintilor, ce pustiu va fi acolo unde stati si voi astazi, daca nu aveti copii! Am vrea sa le intrebe mamele carora Dumnezeu le-a daruit copii pe cele care nu au copii: Sunt fericite oare?Dumnezeu va rasplateste chiar in viata aceasta munca si suferinta voastra! Cand vine tata acasa obosit de la munca si doua maini se intind spre el si aude gangurind, spunand: Taticule! , el uita ca e obosit. Dumnezeu il rasplateste chiar din viata aceasta. i mama, biata mama, cata truda si munca face ea, nu numai atunci, ci in toata viata ei: osteneala, munca si jertfa. Asta este o mama pe pamant. Dar nu-i pare rau, o face cu drag si cu bucurie.
Gandeste-te, mama, ca copilul nu este al tau; el este al lui Dumnezeu. i tu ai datoria sfanta sa-l cresti pentru Dumnezeu, nu pentru tine. Atunci esti binecuvantata si esti binecuvantata chiar de acesta. Cand auzi prin casa ganguritul scump o, uiti ca n-ai mancat! O, uiti ca esti obosita! Fericirea te inunda, te umple. Cu toata munca, cu toata jertfa, casa aceea e binecuvantata.
Nu stiu, Doamne, cum se poate oare sa mai fie pe pamant si mame criminale? Sa ajunga ucigase Dar poate exista pe pamantul acesta si asa ceva.
Nu de multa vreme prin partile noastre, nu departe de aici (sunt aici frati si surori care cunosc cazul), trebuia sa mai vina intr-o familie al treilea copil sau al patruleaO Doamne, o Doamne! Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca surorile tinere sa-si iubeasca barbatii lor, sa fie supuse, ca sa nu fie vorbit de rau Cuvantul lui Dumnezeu. Binecuvantate sunteti voi, care faceti asa! Dar ce vor face oare cele care nu fac asa?Despre aceasta femeie s-au spus lucruri triste si dureroase. Nu se prea vorbeste in adunarile noastre despre astfel de lucruri, pentru ca ti-e si jena sa vorbesti. Pentru ca, surori dragi, Cuvantul lui Dumnezeu, el va invata; si intrebati le pe surorile voastre ce nu stiti, pe cele care au trecut prin aceste stari. Care stiu ce-i viata pe pamant. Care stiu ce ne asteapta cand nu ascultam.
Nu stiu sigur, am spus, era sa vina al treilea sau al patrulea copil, cand soacra ii spuse nurorii: Ce, vrei sa ne umpli casa de copii? Dar ce faci cu ei? Au sa-ti manance si urechile! Cu ce ai sa-i imbraci? Cu ce ai sa-i hranesti? Eu am avut numai unul singur si v-am facut sa aveti casa, sa va fie bine pe pamantul acesta si sa fiti fericiti!Sarmana nora! Cand ea era la marginea prapastiei, putin i-a trebuit ca sa fie impinsa in prapastie. i a facut sa moara copilul. A ascultat de diavolul si de sarpele, si de soacra criminala. i asa a facut. Dar n-a murit numai copilul, ci s a omorat si pe ea. Doua suflete si doua trupuri s-au dus pe veci in pierzarea vesnica. i acum soacra creste copiii nurorii si spune mereu: Eu n-am avut noroc . Se duce la biserica si aprinde doua lumanari mari si atunci se sterge frumos la gura si mai si spune: Dumnezeu iti iarta pacatele! .
Dar vei purta pe constiinta ta, nu numai pe pamant, ci in vesnicia vesniciilor focul invataturii tale blestemate, crima ta.
Iata de ce sunt in stare pe pamantul acesta fiicele diavolului si ostasitele necuratului, care lupta ca stapanul intunericului, diavolul, sa castige lumea intreaga si s-o duca la pierzare vesnica.
Doamne, ce lucruri se mai pot intampla pe pamantul acesta! i cum mai poti, Doamne, sa mai rasari soarele peste lumea aceasta, peste atatea cazne si ucideri, cand se fac asa, la lumina zilei, cand nici o rusine nu mai este, ci, peste tot, numai dezmat si dezastru, si stricaciune?Mame scumpe, mame binecuvantate care ati ascultat de Dumnezeu, care nu v-ati gandit la pretul pe care trebuie sa-l platiti, nici la suferinta, nici la durere, nici la munca, nici la sudoareMamele acestea au trecut sfinte langa Dumnezeu.
S-a amintit la inceput ca au...
Femeii i-a zis: Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta; cu durere vei naste copiii (Fac 3, 16).
Omului i-a zis: In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat (Fac 3, 19).
Slavit sa fie Domnul!In seara aceasta noi sarbatorim doua sarbatori: suntem adunati aici cu prilejul unui nou-nascut. Ziua nasterii este o sarbatoare pentru fiecare si ramane neuitata. Multe sunt sarbatorile de ziua nasterii, dar lumea cum e lumea si le sarbatoreste in felul sau, ca sa pacatuiasca si mai mult, sa-L intristeze si mai mult pe Dumnezeu, Care le-a dat viata, si sa se duca si mai departe din rau in mai rau.
Am zis: sarbatorim ziua nasterii unui nou venit. Acest nou venit pe pamant printre noi n-a fost. A venit din vesnicie. A venit de la Dumnezeu. Cand a venit Fiul Sau pe pamant, L-a incredintat doar unei Fecioare. Pe ea a gasit-o Domnul; numai pe ea. Nu a mai gasit Domnul pe alta.
Cand v-a trimis voua in casa un copil, vi-l incredinteaza voua. Cand a trimis in casa aceasta un copil, l-a incredintat parintilor lui.
Pe langa nasterea lui, noi sarbatorim si botezul lui. E un lucru foarte insemnat si de aceea am zis ca bucuria noastra trebuie sa fie dubla. Indoita ar trebui sa fie. Sa sarbatorim si noi sarbatorile acestea in numele Aceluia care s a gandit la noi si ne-a rascumparat pe fiecare si ne-a infratit pe fiecare, si ne a scos din mijlocul acestei lumi stricate, sa fim un popor al lui Dumnezeu.
Daca asa este vorba si, cu prilejul acesta, ne-am adunat aici, am vrut in cateva cuvinte sa putem vorbi despre datoria parintilor, despre datoria nasilor, caci este vorba si despre Botez, nu numai despre nastere. Am fi vrut sa vorbim si despre nasterea de jos, si despre nasterea de Sus.
Totdeauna timpul nostru care-i mai drag e asa de scurt Odata, in vesnicie, sufletele flamande pe care le vezi mereu pe la biserica si pe la adunare vor zice: Doamne, de ce n-a fost timpul mai lung? Cand o sa stam cu fratii nostri, cand o sa ne saturam? .
Va veni si clipa aceea. Inca putina vreme mai este si n-o sa va mai despartiti de fratii vostri, nici de rugaciune, nici de locul cel sfant.
Dumnezeu a zis: Cresteti, inmultiti-va si umpleti pamantul . Prin aceasta, Dumnezeu a vrut ca sa fie viata pe pamant. i aceasta datorie va revine voua, parintilor. Fie tata, fie mama.
Dar adu-ti aminte, sora-mama, adu-ti aminte, frate-parinte ca ai niste datorii, niste obligatii nu mici, ci mari si grele.
Lui Adam ii spune: Prin sudoarea fetei tale iti vei castiga painea ta de toate zilele .
Evei ii spune: Iti voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta. Prin dureri iti vei naste fiii .
Ca sa fie viata in lume, trebuie munca si sudoare. Trebuie suferinta si durere. Fara suferinta si durere nu poate veni viata.
Adam a pus sudoarea si munca, dar Hristos a pus durerea si suferinta.
Voi n-ati avut viata, noi am fost morti in pacatele noastre. Ne-a omorat blestemul si pacatul. Noi de bunavoie ne-am injugat cu moartea si ne-am vandut gropii. i a venit Fiul lui Dumnezeu si a suferit durere, a purtat El chinurile suferintei, sa ne aduca noua viata. i voi, parintilor, aveti parte pe pamantul acesta de sudoare si de munca.
Unora le este groaza de suferinta si de durere. Altii s-ar feri de munca si de sudori. i de aceea ar vrea sa opreasca viata, sa nu mai fie viata in lume. Sa traiasca mai comozi, sa traiasca mai siguri, sa traiasca mai bine.
O astfel de mama va spune: De ce sa nu imbrac o haina mai scumpa sau mai groasa, sau mai buna?De ce sa nu stau intr-o casa mai calda?De ce sa nu mananc o paine mai alba?De ce sa o impart cu copiii? De ce sa le dau si lor? .
Un astfel de parinte va spune mereu: Tot in munca, tot in munca, tot in jug? . i se vor feri de munca si se vor feri de sudoare, si se vor feri de durere si de suferinta.
Fratii mei dragi! Un pret trebuie platit ori pe pamant, ori dincolo! Parintii care au ascultat de Dumnezeu si-au luat munca si sudoarea aici pe pamant. Munca si sudoarea vor fi vremelnice. Suferinta si durerea acestora vor fi vremelnice. Dar ceilalti, care au renuntat la suferinta si la durere pe pamant si au vrut sa traiasca numai ei singuri, mai linistiti si mai comozi, ei vor plati munca si sudoarea, ei vor plati suferinta si durerea dincolo. Pentru ca scrie Cuvantul lui Dumnezeu ca a fost o seara si a fost o dimineata si aceasta a fost ziua dintai. Dar inainte, fratii mei, de ziua cea dintai oare n-a mai fost nimic?Inainte de a fi spus Domnul Dumnezeu ca aceasta a fost ziua cea dintai a fost vesnicia.
Dumnezeu a facut zilele! Dumnezeu a facut vremile!Dumnezeu l-a inchis pe om in timp si in slabiciune.
Vremea noastra, timpul nostru se numara cu lunile si cu ceasurile. Dar si suferinta noastra se numara tot cu ceasurile si va trece asa de repede!Va veni insa o vreme cand Dumnezeu va spune: A fost o seara, a fost o dimineata! . i aceea va fi cea din urma. Atunci se va sfarsi oare totul? Atunci va incepe vesnicia!Timpul va trece, vremea va trece si va incepe vesnicia. Cine s-a ferit pe pamant de durere, pentru ca pe pamantul acesta vremelnic, in timpul acestei vremelnicii in tara straina toate sunt vremelnice.
Pentru ca nu-i osteneala, nu-i suferinta care sa nu fie vremelnica. Nu-i suferinta care sa tina vesnic, toate pe pamant sunt trecatoare.
Aceia care nu le-au acceptat in muncile acestea trecatoare le vor accepta in vesnicie. Dar acolo suferinta va fi vesnica si ea si durerile vor fi vesnice si ele.
Iubitele noastre surori-mame, o casa este binecuvantata cand vine un copil in ea.
O casa fara copii este ca o gradina fara flori. Duceti-va voi in gradina si, daca nu e o floare in ea, o vezi pustie. Orice ar fi acolo, nu e nimic frumos, nu e nimic atragator.
O casa, o familie fara copii e ca si un clopot fara glas. Ea ramane pustie! Oricat de frumoasa ar fi casa, oricat de mobilata ar fi, oricat de luxoasa ar fi, oricat de alba ar fi painea si oricata ar fi ea, casa fara copii ramane pustie si goala.
Doamne, cu durere imi amintesc ca am fost undeva la o adunare unde erau vreo saptezeci de surori batrane. Numai mame si numai bunici. Nu era in adunarea aceea nici un tanar. i spuneau cu lacrimi: O, fratilor, daca ati fi fost aici acum vreo douazeci de ani, [sa vedeti] ce tineri aveam si noi! Dar s-au casatorit si s-au dus de la noi. Ei vin pe la noi din cand in cand, dar nu mai vin la Dumnezeu .
Le-am zis: Dar oare peste douazeci de ani ce va mai fi in satul acesta? . Pustiu, pustiu va fi.
O, parintilor, ce pustiu va fi acolo unde stati si voi astazi, daca nu aveti copii! Am vrea sa le intrebe mamele carora Dumnezeu le-a daruit copii pe cele care nu au copii: Sunt fericite oare?Dumnezeu va rasplateste chiar in viata aceasta munca si suferinta voastra! Cand vine tata acasa obosit de la munca si doua maini se intind spre el si aude gangurind, spunand: Taticule! , el uita ca e obosit. Dumnezeu il rasplateste chiar din viata aceasta. i mama, biata mama, cata truda si munca face ea, nu numai atunci, ci in toata viata ei: osteneala, munca si jertfa. Asta este o mama pe pamant. Dar nu-i pare rau, o face cu drag si cu bucurie.
Gandeste-te, mama, ca copilul nu este al tau; el este al lui Dumnezeu. i tu ai datoria sfanta sa-l cresti pentru Dumnezeu, nu pentru tine. Atunci esti binecuvantata si esti binecuvantata chiar de acesta. Cand auzi prin casa ganguritul scump o, uiti ca n-ai mancat! O, uiti ca esti obosita! Fericirea te inunda, te umple. Cu toata munca, cu toata jertfa, casa aceea e binecuvantata.
Nu stiu, Doamne, cum se poate oare sa mai fie pe pamant si mame criminale? Sa ajunga ucigase Dar poate exista pe pamantul acesta si asa ceva.
Nu de multa vreme prin partile noastre, nu departe de aici (sunt aici frati si surori care cunosc cazul), trebuia sa mai vina intr-o familie al treilea copil sau al patruleaO Doamne, o Doamne! Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca surorile tinere sa-si iubeasca barbatii lor, sa fie supuse, ca sa nu fie vorbit de rau Cuvantul lui Dumnezeu. Binecuvantate sunteti voi, care faceti asa! Dar ce vor face oare cele care nu fac asa?Despre aceasta femeie s-au spus lucruri triste si dureroase. Nu se prea vorbeste in adunarile noastre despre astfel de lucruri, pentru ca ti-e si jena sa vorbesti. Pentru ca, surori dragi, Cuvantul lui Dumnezeu, el va invata; si intrebati le pe surorile voastre ce nu stiti, pe cele care au trecut prin aceste stari. Care stiu ce-i viata pe pamant. Care stiu ce ne asteapta cand nu ascultam.
Nu stiu sigur, am spus, era sa vina al treilea sau al patrulea copil, cand soacra ii spuse nurorii: Ce, vrei sa ne umpli casa de copii? Dar ce faci cu ei? Au sa-ti manance si urechile! Cu ce ai sa-i imbraci? Cu ce ai sa-i hranesti? Eu am avut numai unul singur si v-am facut sa aveti casa, sa va fie bine pe pamantul acesta si sa fiti fericiti!Sarmana nora! Cand ea era la marginea prapastiei, putin i-a trebuit ca sa fie impinsa in prapastie. i a facut sa moara copilul. A ascultat de diavolul si de sarpele, si de soacra criminala. i asa a facut. Dar n-a murit numai copilul, ci s a omorat si pe ea. Doua suflete si doua trupuri s-au dus pe veci in pierzarea vesnica. i acum soacra creste copiii nurorii si spune mereu: Eu n-am avut noroc . Se duce la biserica si aprinde doua lumanari mari si atunci se sterge frumos la gura si mai si spune: Dumnezeu iti iarta pacatele! .
Dar vei purta pe constiinta ta, nu numai pe pamant, ci in vesnicia vesniciilor focul invataturii tale blestemate, crima ta.
Iata de ce sunt in stare pe pamantul acesta fiicele diavolului si ostasitele necuratului, care lupta ca stapanul intunericului, diavolul, sa castige lumea intreaga si s-o duca la pierzare vesnica.
Doamne, ce lucruri se mai pot intampla pe pamantul acesta! i cum mai poti, Doamne, sa mai rasari soarele peste lumea aceasta, peste atatea cazne si ucideri, cand se fac asa, la lumina zilei, cand nici o rusine nu mai este, ci, peste tot, numai dezmat si dezastru, si stricaciune?Mame scumpe, mame binecuvantate care ati ascultat de Dumnezeu, care nu v-ati gandit la pretul pe care trebuie sa-l platiti, nici la suferinta, nici la durere, nici la munca, nici la sudoareMamele acestea au trecut sfinte langa Dumnezeu.
S-a amintit la inceput ca au...
