Meditații la apostolul din Duminica a 7-a după Rusalii
Romani 15, 1-7 1. Noi care suntem tari suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine. Versetul 1 Suntem datori sa rabdam Credinciosul traieste numai prin rabdare Cat rabdam, atata traim prin credinta, atata traim din dragoste, atata traim in nadejde. Toata viata Mantuitorului nostru a fost [] Romani 15, 1-7 1. Noi care suntem tari suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine.
Versetul 1 Suntem datori sa rabdam Credinciosul traieste numai prin rabdare Cat rabdam, atata traim prin credinta, atata traim din dragoste, atata traim in nadejde. Toata viata Mantuitorului nostru a fost o viata de rabdare. Toata istoria Bisericii si a Bibliei este o istorie de jertfa, de lupta si de munca duse cu rabdare. De la inceputul ei si pana astazi. i asa se vede ca trebuie sa fie pana la sfarsit.
Viata insasi, in toata desfasurarea ei, ne cere zilnic si in toate privintele rabdare si indelunga rabdare fiecaruia si tuturor. Fara rabdare nu poti nici in familie, nici in afara de ea. Nici in iubire, nici in credinta. Nici intre oameni, nici in afara de ei.
De aceea, rugaciunea Sfantului Apostol pentru copiii sai este: Domnul sa va indrepte inimile spre rabdarea lui Hristos (II Tes. 3, 5), fiindca, mai presus, poate, ca in orice alta privinta, Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne este o pilda si un indemn neincetat spre rabdare si spre indelunga rabdare linistita si senina.
Sa privim la rabdarea Domnului Iisus in familia Sa. Desi Fiu al lui Dumnezeu, constient de aceasta dumnezeiasca inaltime, El totusi le era supus celor ce pareau parintii Sai (Luca 2, 41-52). Astfel, ni-L inchipuim rabdand tot ce un copil obisnuit trebuie sa indure in casa parintilor sai saraci: foame, frig, munca, umilire, saracie totul. Nu stim cate vor fi fost de astea, dar stim sigur ca au fost.
Dupa moartea bunului si batranului Iosif care trecea drept tata in familie, Maica Sfanta si Fiul Sfant s-au mutat in Capernaum, la sora Mamei Lui, la Maria lui Cleopa, care avea patru fii: Iacob, Iosif, Simon si Iuda, dupa cum scrie la Matei 4, 13 si la Ioan 19, 25, dar si, mai clar, in Marcu 15, 40, unde se arata ca Maria, sora Mamei Domnului, care statea langa Crucea lui Iisus impreuna cu Mama Sa si cu Maria Magdalena, era mama lui Iacov cel mic, numit fratele Domnului, si a lui Iose La fel se arata si in Matei 27, 56.
Deci Iacov, Iose si ceilalti erau fii ai Mariei lui Cleopa, sora Mamei Domnului, in familia carora, in Capernaum, s-au mutat Iisus si Mama Lui.
De acolo au inceput sa-I zica lui Iisus si Nazarineanul, adica Cel din Nazaret, Cel venit aici, in Capernaum, din Nazaret, cum, de obicei, sunt numiti, cam in batjocura, oriunde, cei veniti din alte parti.
Cat de multe trebuie sa fi indurat Domnul si din partea acestor asa-zisi frati ai Lui se vede si din alta parte a Scripturii care spune ca nici ei nu credeau in El (Ioan 7, 5). Iar la Marcu 3, 21 se spune chiar si mai mult: ele, rudele Lui, ziceau despre El ca i-a iesit din minti, deci ca este nebun, si cautau sa puna mana pe El ca pe unul care le facea necaz si rusine in familie.
Poate ca in momentul relatat la Matei, 12, 47, acesti zisi frati ai Lui venisera iarasi cu niste astfel de ganduri, sa-L caute pe Iisus. Iar mama Sa, afland despre planul lor, venise si ea cu ei, ca sa-L instiinteze despre aceste planuri ale lorNu stim, Dumnezeu singur stie. Dar, dupa toate cele insirate mai sus, putem sa ne gandim cate necazuri a avut de rabdat Mantuitorul nostru iubit si din partea celor care treceau drept rudele si familia Lui.
El insa le-a rabdat pe toate Cu seninatate, cu intelegere, cu mila si iubire pentru toti. El i-a rabdat pe fiecare. i a rabdat de toate. Pana la sfarsit, pana la moarte. Iata cat de minunat a fost rasplatita dupa moarte rabdarea Domnului Iisus fata de familia Lui. In Faptele Apostolilor, 1, 14, se arata cum, indata dupa Inaltarea Domnului, cand toti apostolii si ucenicii Lui asteptau in rugaciune si in cereri pogorarea Duhului Sfant, erau deja impreuna cu ei si Maica Domnului si acei ce treceau drept frati ai Lui, ei, care Il prigonisera pe Iisus atat de mult, cat timp fusese printre ei.
Sfantul Pavel il numeste, mai tarziu, pe Iacov fratele Domnului, drept unul dintre apostoli (Gal. 1, 19).
Apoi, cat de mult a trebuit sa rabde Mantuitorul chiar si de la nepriceperea ucenicilor Sai! Cand El spune, in Matei 17, 17: Pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi suferi?, poate Se gandea si la slabiciunile ucenicilor care lucrasera cu atata necredinta, de multe ori.
Iar cand le spune, in Marcu 8, 17-21, El acele cuvinte si grele mustrari, mirandu-se de necredinta lor, cat de multa rabdare se vede ca trebuia sa arate fata de ei, nu numai fata de toti impreuna, ci si fata de fiecare in parte.
Totusi, pana la urma, ce roade minunate a dat, si in ce priveste pe apostolii Domnului, rabdarea pe care El a avut-o fata de ei! Ce neclintiti au ajuns in credinta, ce puternici in marturisire, ce curajosi in lupte, ce harnici in munca, ce devotati in misiunea Evangheliei!Toate acestea au...
Versetul 1 Suntem datori sa rabdam Credinciosul traieste numai prin rabdare Cat rabdam, atata traim prin credinta, atata traim din dragoste, atata traim in nadejde. Toata viata Mantuitorului nostru a fost o viata de rabdare. Toata istoria Bisericii si a Bibliei este o istorie de jertfa, de lupta si de munca duse cu rabdare. De la inceputul ei si pana astazi. i asa se vede ca trebuie sa fie pana la sfarsit.
Viata insasi, in toata desfasurarea ei, ne cere zilnic si in toate privintele rabdare si indelunga rabdare fiecaruia si tuturor. Fara rabdare nu poti nici in familie, nici in afara de ea. Nici in iubire, nici in credinta. Nici intre oameni, nici in afara de ei.
De aceea, rugaciunea Sfantului Apostol pentru copiii sai este: Domnul sa va indrepte inimile spre rabdarea lui Hristos (II Tes. 3, 5), fiindca, mai presus, poate, ca in orice alta privinta, Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne este o pilda si un indemn neincetat spre rabdare si spre indelunga rabdare linistita si senina.
Sa privim la rabdarea Domnului Iisus in familia Sa. Desi Fiu al lui Dumnezeu, constient de aceasta dumnezeiasca inaltime, El totusi le era supus celor ce pareau parintii Sai (Luca 2, 41-52). Astfel, ni-L inchipuim rabdand tot ce un copil obisnuit trebuie sa indure in casa parintilor sai saraci: foame, frig, munca, umilire, saracie totul. Nu stim cate vor fi fost de astea, dar stim sigur ca au fost.
Dupa moartea bunului si batranului Iosif care trecea drept tata in familie, Maica Sfanta si Fiul Sfant s-au mutat in Capernaum, la sora Mamei Lui, la Maria lui Cleopa, care avea patru fii: Iacob, Iosif, Simon si Iuda, dupa cum scrie la Matei 4, 13 si la Ioan 19, 25, dar si, mai clar, in Marcu 15, 40, unde se arata ca Maria, sora Mamei Domnului, care statea langa Crucea lui Iisus impreuna cu Mama Sa si cu Maria Magdalena, era mama lui Iacov cel mic, numit fratele Domnului, si a lui Iose La fel se arata si in Matei 27, 56.
Deci Iacov, Iose si ceilalti erau fii ai Mariei lui Cleopa, sora Mamei Domnului, in familia carora, in Capernaum, s-au mutat Iisus si Mama Lui.
De acolo au inceput sa-I zica lui Iisus si Nazarineanul, adica Cel din Nazaret, Cel venit aici, in Capernaum, din Nazaret, cum, de obicei, sunt numiti, cam in batjocura, oriunde, cei veniti din alte parti.
Cat de multe trebuie sa fi indurat Domnul si din partea acestor asa-zisi frati ai Lui se vede si din alta parte a Scripturii care spune ca nici ei nu credeau in El (Ioan 7, 5). Iar la Marcu 3, 21 se spune chiar si mai mult: ele, rudele Lui, ziceau despre El ca i-a iesit din minti, deci ca este nebun, si cautau sa puna mana pe El ca pe unul care le facea necaz si rusine in familie.
Poate ca in momentul relatat la Matei, 12, 47, acesti zisi frati ai Lui venisera iarasi cu niste astfel de ganduri, sa-L caute pe Iisus. Iar mama Sa, afland despre planul lor, venise si ea cu ei, ca sa-L instiinteze despre aceste planuri ale lorNu stim, Dumnezeu singur stie. Dar, dupa toate cele insirate mai sus, putem sa ne gandim cate necazuri a avut de rabdat Mantuitorul nostru iubit si din partea celor care treceau drept rudele si familia Lui.
El insa le-a rabdat pe toate Cu seninatate, cu intelegere, cu mila si iubire pentru toti. El i-a rabdat pe fiecare. i a rabdat de toate. Pana la sfarsit, pana la moarte. Iata cat de minunat a fost rasplatita dupa moarte rabdarea Domnului Iisus fata de familia Lui. In Faptele Apostolilor, 1, 14, se arata cum, indata dupa Inaltarea Domnului, cand toti apostolii si ucenicii Lui asteptau in rugaciune si in cereri pogorarea Duhului Sfant, erau deja impreuna cu ei si Maica Domnului si acei ce treceau drept frati ai Lui, ei, care Il prigonisera pe Iisus atat de mult, cat timp fusese printre ei.
Sfantul Pavel il numeste, mai tarziu, pe Iacov fratele Domnului, drept unul dintre apostoli (Gal. 1, 19).
Apoi, cat de mult a trebuit sa rabde Mantuitorul chiar si de la nepriceperea ucenicilor Sai! Cand El spune, in Matei 17, 17: Pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi suferi?, poate Se gandea si la slabiciunile ucenicilor care lucrasera cu atata necredinta, de multe ori.
Iar cand le spune, in Marcu 8, 17-21, El acele cuvinte si grele mustrari, mirandu-se de necredinta lor, cat de multa rabdare se vede ca trebuia sa arate fata de ei, nu numai fata de toti impreuna, ci si fata de fiecare in parte.
Totusi, pana la urma, ce roade minunate a dat, si in ce priveste pe apostolii Domnului, rabdarea pe care El a avut-o fata de ei! Ce neclintiti au ajuns in credinta, ce puternici in marturisire, ce curajosi in lupte, ce harnici in munca, ce devotati in misiunea Evangheliei!Toate acestea au...
