Slavit sa fie Domnul ca a venit si in viata noastra, si in tara noastra, si in Biserica noastra aceasta Lucrare sfanta a lui Dumnezeu, care ne-a trezit pe noi ca o trambita cereasca, din somnul pacatelor, din moartea pacatelor in care eram. i ne-a spus: Nu asa se petrece! Nu asa trebuie traita viata! []Slavit sa fie Domnul ca a venit si in viata noastra, si in tara noastra, si in Biserica noastra aceasta Lucrare sfanta a lui Dumnezeu, care ne-a trezit pe noi ca o trambita cereasca, din somnul pacatelor, din moartea pacatelor in care eram. i ne-a spus: Nu asa se petrece! Nu asa trebuie traita viata! Nu asa trebuie petrecuti mortii nostri, nu asa trebuie sa petrecem noi in jurul sicrielor si in locul acesta in care moartea e pe langa noi si ne vorbeste atat de cutremurator fiecaruia dintre noi . i atunci a inceput sa ni se deschida noua ochii si sa vedem si noi lumina adevarata; si sa cercetam Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, care era asa de straina de noi, de ni se parea ca nici nu exista. Multi dintre noi nici nu stiam ca exista aceasta carte.

A fost un om trimis de Dumnezeu. i omul acela ne-a trezit. i omul acela ne-a pus in mana Cartea lui Dumnezeu. i omul acela ne-a invatat cum trebuie sa traim noi langa mortii nostri, petrecerea lor, ne-a invatat pe noi cum sa ne traim viata noastra in credinta noastra. Ca cei langa care eram nu ne-au spus niciodata i acela este parintele tau adevarat, care te naste pentru viata vesnica. Pentru ca, de cele mai multe ori, parintii nostri cei trupesti n-au stiut, sarmanii, mai mult decat au stiut [cei dinaintea lor, care au] trait in pacat si in intuneric; si ne-au lasat si pe noi cum au fost si ei Dar acela care a fost parinte duhovnicesc ne-a trezit la lumina si ne-a aratat cum sa petrecem noi langa sicriul celor iubiti ai nostri, aducandu-ne aminte de Cuvantul lui Dumnezeu si pregatindu-ne, ca si noi, cand vom ajunge intr-un astfel de loc cum sunt ei, sa mergem linistit si frumos pe calea mortii, cum am mers pe calea vietii. Este un proverb care spune asa: Cand stii ca ai sa pui curand mainile pe piept, cauta sa le pui bine . i cautarea asta de a pune bine mainile noastre pe piept este cel dintai pas, cea dintai intelepciune: intoarcerea la Dumnezeu, predarea in slujba lui Dumnezeu, legamantul cu Domnul, nasterea din nou si inceputul unei vieti noi. Pentru ca numai pregatindu-ne in felul acesta, atunci cand va veni vremea sa ne punem mainile pe piept, le putem pune bine.

Cuvantul Domnului spune asa: Ferice de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza . Exemplul pe care-l avem aici in mijlocul nostru despre viata si moartea surorii noastre este o pilda pentru noi. O pilda care ne vorbeste mai mult decat orice alt cuvant. Pentru ca fiecare dintre noi avem de trecut pe acest drum, dar nu-i tot una cum trecem. Un intelept spunea: Lemne bune, lemne rele, toate ard. Numai caldura lor nu-i la fel; numai cenusa lor e alta. Zile bune, zile rele, toate trec. Numai apusul lor nu-i la fel; numai rodul lor e altul. Oameni buni, oameni rai, toti mor. Numai moartea lor nu-i la fel; numai vesnicia lor e alta . Fericit este cel care vede inainte si se gandeste inainte la aceste lucruri, ca inapoi degeaba se mai gandeste. Pe sicriul acesta scrie ca sora noastra Bar Ecaterina a trait 55 de ani. 55 de ani o varsta la care, e adevarat, multi nu ajung. Dar e tot asa de adevarat ca multi o trec. Data nasterii noastre ne-o stim fiecare. Data mortii, anul mortii nu si-l stie nimeni. Intelept e acela care se pregateste dinainte, pentru ca, oricand va veni data aceasta, ziua aceasta, ceasul acesta, sa poata trece linistit.

Un frate de-al nostru povestea o intamplare care se poate petrece in fiecare sat. Era, intr-o comuna, cimitirul neingradit. Crucile erau rasturnate, ca acolo unde animalele se duc libere prin cimitir. Preotul le-a spus odata la o adunare parohiala cetatenilor: Trebuie sa strangem bani, sa ingradim cimitirul, ca toti avem nevoie si toti avem de mers acolo.

Un tanar s-a ridicat: Sa dea cei batrani, ca ei se duc! Ei, este sigur ca se duc. Noi, cei tineri, mai avem vreme. i s-a impotrivit, sa nu dea nimic pentru ingradirea si pentru ingrijirea cimitirului. Dar cel dintai pe care l-au inmormantat dupa aceea a fost chiar tanarul acela. Dumnezeu i-a aratat ca viata nu-i sigura pentru nimeni si ca nimeni nu trebuie sa vorbeasca cu indrazneala despre moarte si despre lucrurile acestea despre care trebuie sa vorbesti totdeauna cu cutremur si de care sa te apropii cu teama si cu frica de Dumnezeu. A fost o pilda pentru tot satul intamplarea aceasta. i a fost un exemplu cutremurator pentru toti. Pentru ca omul sa nu vorbeasca niciodata cu indrazneala impotriva lui Dumnezeu si impotriva mortii. Sa nu fie niciodata nimeni sigur de ziua de maine. Daca este ceva bun, sa-l faca astazi, deplin incredintat ca oricare dintre noi putem ajunge sa avem cel dintai nevoie de un sicriu, de o cruce, de-un cimitir.

Cuvantul lui...