Sfantul Maslu este slujba prin care Biserica dreptmaritoare, prin preotii slujitori, in numar de sapte, dupa cele sapte daruri ale Duhului Sfant (sau minim doi), se roaga impreuna cu comunitatea pentru cei bolnavi, pentru cei neajutorati, atat sufleteste, cat si trupeste, pentru sanatatea lor, dar si pentru iertarea de pacate odata cu ungerea cu [] Sfantul Maslu este slujba prin care Biserica dreptmaritoare, prin preotii slujitori, in numar de sapte, dupa cele sapte daruri ale Duhului Sfant (sau minim doi), se roaga impreuna cu comunitatea pentru cei bolnavi, pentru cei neajutorati, atat sufleteste, cat si trupeste, pentru sanatatea lor, dar si pentru iertarea de pacate odata cu ungerea cu untdelemnul sfintit. Insusi cuvantul maslu este de origine slava, care se traduce untdelemn. Primii care practicau slujba aceasta au fost Sfintii Apostoli. Despre practicarea acestei Sfinte Taine ne vorbeste Sfantul Apostol Iacov: Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu undelemn in numele Domnului. i rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate, se vor ierta lui (Iacov, 5, 14-15).

Sfantul Maslu se savarsea pentru cei bolnavi, pentru sanatatea lor fizica. Intrucat prin aceasta Taina se dobandeste nu numai tamaduirea trupului, ci si iertarea de pacate, Maslul se savarseste nu numai pentru cei bolnavi, ci si pentru cei sanatosi, ori de cate ori nevoia o cere. Sfantul Simeon al Tesalonicului indemna pe fiecare crestin sa se nevoiasca pentru a-si face Sfantul Maslu.

Cauzele principale ale descurajarii omului, ale starii decazute psihice sunt boala. Din nefericire, acestea nu pot fi biruite cu mijloace omenesti. Bolnavul mai este chinuit si de faptul ca boala are drept cauza pacatul; pacate nepocaite sau nemarturisite la duhovnic. Aceste descurajari, deprimari etc. nu trebuie sa ne fie de mirare, deoarece ele intra chiar in componenta existentei omenesti. Prin Taina Sfantului Maslu se arata ca Dumnezeu Se apleaca cu mila spre om pentru a-l scapa de suferinta si pentru a-l readuce la starea fireasca. Cel ce curateste, sfinteste si, intr-un cuvant, desavarseste, este Duhul Sfant, Care lucreaza numaidecat daca credinciosul, cel bolnav, isi deschide sufletul prin credinta, alaturi de cainta. Credinta este motorul tuturor virtutilor. Credinta este cheia sufletului care face ca Hristos Domnul, prin ungerea cu untdelemn sfintit, sa vina nu numai sa tamaduiasca pe cel bolnav, dar si sa Se salasluiasca in cel vindecat de boala; aceasta intamplandu-se cand credinciosul mentine legatura cu Dumnezeu prin Taina Spovedaniei, dar mai ales prin Taina Sfintei Euharistii. Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos il mentin pe credincios in starea fireasca, starea de normalitate, ce il conduc spre locul desavarsit, adica in Imparatia lui Dumnezeu.

Pe cealalta parte,...