Vorbirea fratelui David Ioan, de la adunarea din a treia seara de priveghere a fratelui Popa Petru Slavit sa fie Domnul! Din seara trecuta pana acum, in fata noastra, a tuturor celor care l-am cunoscut sau care nu l-am cunoscut pe preaiubitul nostru frate si parinte Popa Petru, s-au revarsat ca un suvoi marturiile despre []Vorbirea fratelui David Ioan, de la adunarea din a treia seara de priveghere a fratelui Popa PetruSlavit sa fie Domnul!Din seara trecuta pana acum, in fata noastra, a tuturor celor care l-am cunoscut sau care nu l-am cunoscut pe preaiubitul nostru frate si parinte Popa Petru, s-au revarsat ca un suvoi marturiile despre viata sa. Cei mai multi dintre cati am venit aici am fost si noi inviati si adapati de Jertfa Scumpului nostru Mantuitor Iisus si continuata de martorii Lui credinciosi.

Marturisirea cuvantului celui viu care a fost lasat scris pe paginile Sfintei Scripturi de catre Sfantul Apostol Pavel a fost continuata la fel de toti cei care au avut pe inima lucrarea inceputa de el. Toti acestia au spus: Nu vreau sa stiu intre voi altceva, decat pe Iisus si pe El rastignit . [In vremea noastra], aceasta lucrare a fost continuata de parintele nostru scump Iosif, de fratele Ioan Marini de toti cei care n-au avut numai darul vorbirii, al marturisirii, ci au avut pe inima acest Nume, aceasta Jertfa, aceasta lucrare.

Cand avem pe inimile noastre lucrarea acesta a Lui, e cu mult mai mult decat daca doar am fi invatat-o, decat daca doar am fi auzit-o sau am fi descoperit-o noi prin meditatie sau prin cercetarea Scripturilor. ()Eu nu pentru ca am citit in Sfanta Scriptura, nu pentru ca mi-a spus cineva despre Lucrarea lui Dumnezeu, despre man tuirea Lui, despre Jertfa de pe Cruce a Domnului Iisus cred in El. Nu! Nu cred in Domnul Iisus pentru ca am citit sau pentru ca mi s-a spus. Ci cred pentru ca L-am intalnit personal pe Domnul Iisus. Mergeam spre moarte; am plecat din Brad, unde locuiam, spre Oradea, cu gandul de a nu ma mai intoarce niciodata la familie, la copii. i in Oradea L-am intalnit pe Domnul Iisus! Prin cine? Printr-un ucenic al preaiubitului nostru frate Petru, fratele Isoc Teodor, care era mai tanar decat mine cu doi ani. Asta se intampla acum treizeci si trei de ani, pe cand aveam 28 de ani. Eu eram disperat, mergeam spre o moarte sigura si credeam aceasta.

Dar Dumnezeu lucreaza altfel. El mi-a stiut suspinele si lupta, si dorinta mea de indreptare, caci, pana atunci, oriunde am alergat si oricine mi-a dat vreun sfat fie ca l-am cerut sau nu nu mi L-a dat pe Iisus. Mi s-au dat numai niste catehizari, niste vorbiri, niste invataturi omenesti. Fratele Teodor mi-a vorbit atunci despre fratele nostru scump Petre si mi l-a descris in simplitatea lui, in starea lui de adevarat copil al lui Dumnezeu, cum mi l-am inchipuit inainte de a-l fi cunoscut. i mi-am dat seama ca, cu adevarat, acesta este un om al lui Dumnezeu, un copil al lui Dumnezeu. Cel ce mi-a vestit Cuvantul era un [fiu duhovnicesc] al fratelui Petre, dar L-am vazut in el pe Domnul Iisus, cu adevarat. Pentru ca si el, cand l a vazut pe fratele Petre cum marturisea, L-a vazut pe Domnul Iisus. L-a vazut dupa cum traia, dupa cum era pilda vietii lui. Daca n-as fi vazut in fratele Teodor pe Domnul Iisus, daca n-as fi vazut in viata lui, cu adevarat, ceea ce n-am vazut la nimeni pana atunci, poate m-as fi indoit.() La acest ucenic al fratelui Petre, din Oradea, asa cum am spus la inceput, L-am intalnit pe Domnul Iisus. Nu din citirea Cuvantului lui Dumnezeu, ci din intalnirea personala cu El, Care mi-a iertat toate pacatele mele pentru care eu doream sa fiu pedepsit. Eu ceream ma rugam lui Dumnezeu, ridicam ochii spre cer si spuneam: Doamne, trimite foc din cer sa ma nimiceasca, fiindca pentru mine nu mai exista nimic pe pamant . Dar fratele imi spunea: Da, asa a fost Cand lumea era gata sortita pierzarii, tocmai atunci Dumnezeu Il trimite din cer pe Fiul Sau, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Crezi in Domnul Iisus? . Cand m-a intrebat asta, mi-a venit ca o repulsie impotriva Lui: Ce ma intreaba omul acesta, ca doar eu cred! Dar ce-mi foloseste mie credinta, cand viata mea e cu totul intinata in lumea aceasta si biruita de pacat, de care nu ma puteam cu nici un chip desparti? Voiam si nu puteam .

Dupa trei seri de stare de vorba si rugaciune, in care se ruga pentru mine, fratele mi-a spus o istorioara de-a Parintelui Trifa (pe care poate o stiti), cu cei doi frati, dintre care unul era credincios si altul necredincios. Cel necredincios traise cum traisem si eu: numai in chefuri, numai in slujiri lumesti. i el a fost de multe ori instiintat, ajutat, scapat, salvat de fratele sau, dar nu l-a ascultat pe acesta. La urma, a facut o crima si a fugit la fratele sau acasa, sa-l salveze. Atunci fratele sau i-a spus: Dezbraca-te de hainele tale pline de sange.

Fratele credincios s-a dezbracat si el si si-au schimbat hainele intre ei. Dupa ce s-au imbracat, autoritatile au venit...