De ce ne atrage Biserica
Rostul Miscarii duhovnicesti Oastea Domnului a fost, de la intemeierea ei, trezirea din nepasarea si ignoranta fata de Dumnezeu provocate de pacat si intoarcerea Acasa, la Biserica, unde, de doua mii de ani, tezaurul mantuirii sta sa imbogateasca pe toti cei care, fara plata, prin har, se ostenesc sa-l castige pentru viata vesnica. Atractia catre []Rostul Miscarii duhovnicesti Oastea Domnului a fost, de la intemeierea ei, trezirea din nepasarea si ignoranta fata de Dumnezeu provocate de pacat si intoarcerea Acasa, la Biserica, unde, de doua mii de ani, tezaurul mantuirii sta sa imbogateasca pe toti cei care, fara plata, prin har, se ostenesc sa-l castige pentru viata vesnica.
Atractia catre Biserica a membrilor Oastei Domnului este, de altfel, inscrisa in foisorul inimii cu litere inmiresmate inca de la nasterea cea din botez. tim cu totii ca Hristos a primit nasterea noastra din trup, pentru ca prin botezul Sau in Iordan sa restabileasca tainic nasterea noastra din Duh, nastere pierduta de Adam la savarsirea primului pacat. Asadar, cand omul se trezeste la o viata noua, cand se naste din nou prin Cuvantul lui Dumnezeu care-l cheama la pocainta, in mod firesc se activeaza in inima lui atractia catre Biserica si acesta-i semnul adevaratei renasteri sufletesti. Pot fi si treziri inselatoare, iar semnul dupa care pot fi recunoscute ele este indispozitia catre tezaurul Bisericii, neputinta de a intrupa inscrisurile Duhului de pe tablita inimii.
In cartea cu cele 600 de istorioare, cea de a 236-a poarta numele: O istorioara din tarile Rasaritului. Un om iesi la marginea marii si afla acolo un saculet plin cu niste pietricele negre si marunte. Putem asemana saculetul cu pietricelele negre ca fiind mostenirea Bisericii. Ce sa fie aceste pietricele? se intreba omul, pipaindu-le in mana. i, cum mergea pe tarmul marii, incepu a azvarli in pasarile ce zburau deasupra apelor. Pe cand ajunse acasa, mai avea doar o singura pietricica. O arunca asa, din curiozitate, in foc. Sa vada ce fel de materie ar fi. Cand acolo, o, Dumnezeule! piatra era cel mai curat diamant. Alerga repede la mare sa afle pe celelalte. Dar era prea tarziu; le aruncase in adancul...
Atractia catre Biserica a membrilor Oastei Domnului este, de altfel, inscrisa in foisorul inimii cu litere inmiresmate inca de la nasterea cea din botez. tim cu totii ca Hristos a primit nasterea noastra din trup, pentru ca prin botezul Sau in Iordan sa restabileasca tainic nasterea noastra din Duh, nastere pierduta de Adam la savarsirea primului pacat. Asadar, cand omul se trezeste la o viata noua, cand se naste din nou prin Cuvantul lui Dumnezeu care-l cheama la pocainta, in mod firesc se activeaza in inima lui atractia catre Biserica si acesta-i semnul adevaratei renasteri sufletesti. Pot fi si treziri inselatoare, iar semnul dupa care pot fi recunoscute ele este indispozitia catre tezaurul Bisericii, neputinta de a intrupa inscrisurile Duhului de pe tablita inimii.
In cartea cu cele 600 de istorioare, cea de a 236-a poarta numele: O istorioara din tarile Rasaritului. Un om iesi la marginea marii si afla acolo un saculet plin cu niste pietricele negre si marunte. Putem asemana saculetul cu pietricelele negre ca fiind mostenirea Bisericii. Ce sa fie aceste pietricele? se intreba omul, pipaindu-le in mana. i, cum mergea pe tarmul marii, incepu a azvarli in pasarile ce zburau deasupra apelor. Pe cand ajunse acasa, mai avea doar o singura pietricica. O arunca asa, din curiozitate, in foc. Sa vada ce fel de materie ar fi. Cand acolo, o, Dumnezeule! piatra era cel mai curat diamant. Alerga repede la mare sa afle pe celelalte. Dar era prea tarziu; le aruncase in adancul...
