Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2023
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a transmis pentru prima duminica din Postul Nasterii Domnului 2023 o scrisoare pastorala tuturor credinciosilor din Patriarhia Romana. Ierarhii romani au subliniat ca o prioritate pe care trebuie sa o aiba Biserica in vedere in pastoratia varstnicilor este aceea de a considera perioada batranetii drept un privilegiu . De aceea, []Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a transmis pentru prima duminica din Postul Nasterii Domnului 2023 o scrisoare pastorala tuturor credinciosilor din Patriarhia Romana.
Ierarhii romani au subliniat ca o prioritate pe care trebuie sa o aiba Biserica in vedere in pastoratia varstnicilor este aceea de a considera perioada batranetii drept un privilegiu .
De aceea, Biserica Ortodoxa Romana desfasoara o ampla activitate privind sprijinirea concreta a persoanelor varstnice , au semnalat in Pastorala membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Pastorala Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romanela prima Duminica a Postului Nasterii Domnului din anul 2023 privind insemnatatea Anului omagial al pastoratiei persoanelor varstnice si Anului comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti , in Patriarhia RomanaPreacuviosului cin monahal,Preacucernicului clersi preaiubitilor credinciosidin Patriarhia Romana,Har, bucurie si pacede la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh,iar de la noi parintesti binecuvantari!Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Urmand o frumoasa randuiala statornicita in anul 2008, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2023, in Patriarhia Romana, ca Anul omagial al pastoratiei persoanelor varstnice si Anul comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti, indemnandu-ne, astfel, sa reflectam asupra grijii pe care Biserica o are fata de toate generatiile, deci inclusiv fata de batrani.
Pentru ierarhii, clerul si credinciosii Patriarhiei Romane, omagierea varstnicilor este un moment de recunostinta adusa celor care ne-au nascut, crescut si educat, celor carora s-au jertfit pentru ca noi sa fim liberi in tara si credinta noastra stramoseasca.
Este prilej sa ne aducem aminte si de familiile sfinte din Vechiul si Noul Testament, precum si de familiile sfinte din istoria Bisericii Ortodoxe, care au adus in lume pe marii sfinti ai Bisericii, modele pentru noi cei de astazi.
Nu uitam nici de varstnicii carturari care au format multe generatii de oameni de cultura, oferind tarii noastre lumina pentru suflet. Nu in ultimul rand, ne aducem aminte de parintii si bunicii nostri care, cu bunatatea, intelepciunea si dragostea lor, au lasat mostenire lumii o noua generatie de oameni, vietuitori pe acest pamant.
Daca anul 2022 a fost consacrat rugaciunii si isihasmului, ca lucrare duhovniceasca de propovaduire a rugaciunii neincetate a mintii si a inimii, in anul comemorativ 2023, rugaciunea este observata in relatie cu frumusetea cantarii bisericesti, psalmodierea insasi devenind, in viata liturgica a Bisericii, rugaciune comunitara.
Dreptmaritori crestini,Comunitatea umana traditionala s-a preocupat dintotdeauna de persoanele varstnice, considerandu-le pe acestea un izvor de binecuvantare si intelepciune, dar si de iubire milostiva, prin participarea lor la educatia copiilor si a tinerilor.
Sfanta Scriptura ne vorbeste despre respectul pe care comunitatea evreiasca il arata batranilor. In Vechiul Testament, respectul pentru batrani a fost transformat intr-o porunca pe care toti aveau datoria sa o implineasca: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta (Iesirea 20, 12) sau Inaintea celui carunt sa te ridici, sa cinstesti fata batranului si sa te temi de Domnul Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19, 32).
Cel care nu-si respecta parintii varstnici era vazut ca un blasfemiator: Ca un hulitor este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa (Ecclesiasticul 3, 16).
Noul Testament ne arata lamurit ca intelepciunea celor varstnici tine de apropierea lor de Dumnezeu prin rugaciune si de viata virtuoasa pe care acestia o traiesc. Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om invatat, ci si un permanent rugator, luminat de Duhul Sfant pentru a-L recunoaste pe Mesia in Pruncul Iisus: omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui (Luca 2, 25).
Dreptul Simeon L-a purtat in bratele sale pe Cuvantul lui Dumnezeu inomenit si L-a prezentat ca fiind Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel (Luca 2, 32). Astfel, intelegem de ce, in Traditia crestina, Dreptul Simeon devine model si ocrotitor al persoanelor varstnice: era invatat, drept, temator de Dumnezeu, rabdator, plin de credinta si nadejde.
Slabiciunea trupeasca a batranetii este acoperita de taria intelepciunii, de bogatia cunoasterii, de frumusetea blandetii si a bunatatii. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur invata: Slabiciunea trupului nu vatama cu nimic taria credintei.
Podoaba a Bisericii e caruntetea garbova unita cu credinta intraripata. De ea se bucura in mod deosebit Biserica [1]. Batranetea trebuie inteleasa ca fiind mai ales varsta la care ne apropiem de sfarsitul calatoriei pamantesti, cand Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatalui ceresc (cf. Ioan 14, 2).
Astazi, din nefericire, sunt foarte multi batrani care traiesc in multa insingurare, in izolare de comunitate, simtindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizati de propria imbatranire, ajungand chiar la deznadejde.
Statisticile, la nivel mondial, arata faptul ca procesul de imbatranire este unul foarte accelerat, 9,6% din populatia lumii fiind varstnica, adica aproximativ 800 milioane de persoane. In Romania, din 19,2 milioane de locuitori, traiesc 3,7 milioane de persoane a caror varsta depaseste pragul de 65 de ani (aproape 20% din populatia tarii), conform raportului Institutului National de Statistica.
In societatea secularizata individualista, politicile sociale sunt contradictorii: pe de o parte, se face un efort considerabil de investitie materiala si resurse umane pentru cresterea longevitatii vietii omului, pe de alta parte, varstnicii sunt vazuti de populatia activa a unei societati ca fiind o povara.
In acest context, Biserica este chemata sa gandeasca noi forme si metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile si asteptarile batranilor.
O prioritate in pastoratia persoanelor varstnice este implicarea acestora in cresterea si educarea copiilor, mai ales in ceea ce priveste rugaciunea. Varstnicii, prin maturitatea lor duhovniceasca, pot ajuta mult la cultivarea vietii liturgice si la pastrarea valorilor crestine in cultura noastra, pentru binele societatii si al familiei.
In unele zone ale tarii, copiii ii numesc pe bunici bunul si buna, pentru ca ei simt mai mult bunatatea sufleteasca a celor varstnici. Se constata ca si bunicii au preferinte pentru nepoti si nepotii pentru bunici, de aceea faptul acesta trebuie folosit spre o buna crestere a copiilor.
O alta prioritate pe care Biserica trebuie sa o aiba in vedere in pastoratia varstnicilor este aceea de a considera perioada batranetii drept un privilegiu, o perioada de crestere si imbogatire duhovniceasca prin rugaciune.
Batranetea nu este o povara, ci un dar al lui Dumnezeu. Batranetea este o perioada a vietii omului cand acesta are sansa sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Rugaciunea batranilor este izvorul intelepciunii lor, dar si binecuvantare pentru intreaga comunitate.
Astazi, Biserica Ortodoxa Romana desfasoara o ampla activitate privind sprijinirea concreta a persoanelor varstnice. Aceasta activitate...
Ierarhii romani au subliniat ca o prioritate pe care trebuie sa o aiba Biserica in vedere in pastoratia varstnicilor este aceea de a considera perioada batranetii drept un privilegiu .
De aceea, Biserica Ortodoxa Romana desfasoara o ampla activitate privind sprijinirea concreta a persoanelor varstnice , au semnalat in Pastorala membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.
Pastorala Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romanela prima Duminica a Postului Nasterii Domnului din anul 2023 privind insemnatatea Anului omagial al pastoratiei persoanelor varstnice si Anului comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti , in Patriarhia RomanaPreacuviosului cin monahal,Preacucernicului clersi preaiubitilor credinciosidin Patriarhia Romana,Har, bucurie si pacede la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh,iar de la noi parintesti binecuvantari!Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Urmand o frumoasa randuiala statornicita in anul 2008, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2023, in Patriarhia Romana, ca Anul omagial al pastoratiei persoanelor varstnice si Anul comemorativ al imnografilor si cantaretilor bisericesti, indemnandu-ne, astfel, sa reflectam asupra grijii pe care Biserica o are fata de toate generatiile, deci inclusiv fata de batrani.
Pentru ierarhii, clerul si credinciosii Patriarhiei Romane, omagierea varstnicilor este un moment de recunostinta adusa celor care ne-au nascut, crescut si educat, celor carora s-au jertfit pentru ca noi sa fim liberi in tara si credinta noastra stramoseasca.
Este prilej sa ne aducem aminte si de familiile sfinte din Vechiul si Noul Testament, precum si de familiile sfinte din istoria Bisericii Ortodoxe, care au adus in lume pe marii sfinti ai Bisericii, modele pentru noi cei de astazi.
Nu uitam nici de varstnicii carturari care au format multe generatii de oameni de cultura, oferind tarii noastre lumina pentru suflet. Nu in ultimul rand, ne aducem aminte de parintii si bunicii nostri care, cu bunatatea, intelepciunea si dragostea lor, au lasat mostenire lumii o noua generatie de oameni, vietuitori pe acest pamant.
Daca anul 2022 a fost consacrat rugaciunii si isihasmului, ca lucrare duhovniceasca de propovaduire a rugaciunii neincetate a mintii si a inimii, in anul comemorativ 2023, rugaciunea este observata in relatie cu frumusetea cantarii bisericesti, psalmodierea insasi devenind, in viata liturgica a Bisericii, rugaciune comunitara.
Dreptmaritori crestini,Comunitatea umana traditionala s-a preocupat dintotdeauna de persoanele varstnice, considerandu-le pe acestea un izvor de binecuvantare si intelepciune, dar si de iubire milostiva, prin participarea lor la educatia copiilor si a tinerilor.
Sfanta Scriptura ne vorbeste despre respectul pe care comunitatea evreiasca il arata batranilor. In Vechiul Testament, respectul pentru batrani a fost transformat intr-o porunca pe care toti aveau datoria sa o implineasca: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta (Iesirea 20, 12) sau Inaintea celui carunt sa te ridici, sa cinstesti fata batranului si sa te temi de Domnul Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19, 32).
Cel care nu-si respecta parintii varstnici era vazut ca un blasfemiator: Ca un hulitor este cel care paraseste pe tata si blestemat de Domnul este cel care manie pe mama sa (Ecclesiasticul 3, 16).
Noul Testament ne arata lamurit ca intelepciunea celor varstnici tine de apropierea lor de Dumnezeu prin rugaciune si de viata virtuoasa pe care acestia o traiesc. Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om invatat, ci si un permanent rugator, luminat de Duhul Sfant pentru a-L recunoaste pe Mesia in Pruncul Iisus: omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui (Luca 2, 25).
Dreptul Simeon L-a purtat in bratele sale pe Cuvantul lui Dumnezeu inomenit si L-a prezentat ca fiind Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel (Luca 2, 32). Astfel, intelegem de ce, in Traditia crestina, Dreptul Simeon devine model si ocrotitor al persoanelor varstnice: era invatat, drept, temator de Dumnezeu, rabdator, plin de credinta si nadejde.
Slabiciunea trupeasca a batranetii este acoperita de taria intelepciunii, de bogatia cunoasterii, de frumusetea blandetii si a bunatatii. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur invata: Slabiciunea trupului nu vatama cu nimic taria credintei.
Podoaba a Bisericii e caruntetea garbova unita cu credinta intraripata. De ea se bucura in mod deosebit Biserica [1]. Batranetea trebuie inteleasa ca fiind mai ales varsta la care ne apropiem de sfarsitul calatoriei pamantesti, cand Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatalui ceresc (cf. Ioan 14, 2).
Astazi, din nefericire, sunt foarte multi batrani care traiesc in multa insingurare, in izolare de comunitate, simtindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult, traumatizati de propria imbatranire, ajungand chiar la deznadejde.
Statisticile, la nivel mondial, arata faptul ca procesul de imbatranire este unul foarte accelerat, 9,6% din populatia lumii fiind varstnica, adica aproximativ 800 milioane de persoane. In Romania, din 19,2 milioane de locuitori, traiesc 3,7 milioane de persoane a caror varsta depaseste pragul de 65 de ani (aproape 20% din populatia tarii), conform raportului Institutului National de Statistica.
In societatea secularizata individualista, politicile sociale sunt contradictorii: pe de o parte, se face un efort considerabil de investitie materiala si resurse umane pentru cresterea longevitatii vietii omului, pe de alta parte, varstnicii sunt vazuti de populatia activa a unei societati ca fiind o povara.
In acest context, Biserica este chemata sa gandeasca noi forme si metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile si asteptarile batranilor.
O prioritate in pastoratia persoanelor varstnice este implicarea acestora in cresterea si educarea copiilor, mai ales in ceea ce priveste rugaciunea. Varstnicii, prin maturitatea lor duhovniceasca, pot ajuta mult la cultivarea vietii liturgice si la pastrarea valorilor crestine in cultura noastra, pentru binele societatii si al familiei.
In unele zone ale tarii, copiii ii numesc pe bunici bunul si buna, pentru ca ei simt mai mult bunatatea sufleteasca a celor varstnici. Se constata ca si bunicii au preferinte pentru nepoti si nepotii pentru bunici, de aceea faptul acesta trebuie folosit spre o buna crestere a copiilor.
O alta prioritate pe care Biserica trebuie sa o aiba in vedere in pastoratia varstnicilor este aceea de a considera perioada batranetii drept un privilegiu, o perioada de crestere si imbogatire duhovniceasca prin rugaciune.
Batranetea nu este o povara, ci un dar al lui Dumnezeu. Batranetea este o perioada a vietii omului cand acesta are sansa sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Rugaciunea batranilor este izvorul intelepciunii lor, dar si binecuvantare pentru intreaga comunitate.
Astazi, Biserica Ortodoxa Romana desfasoara o ampla activitate privind sprijinirea concreta a persoanelor varstnice. Aceasta activitate...
