„Un lucru ne lipseşte şi ne este de mare trebuinţă: Iisus cel Răstignit în viaţa fiecăruia dintre noi”.
De la inceputul inceputului, Dumnezeu l-a trimis pe Parintelui Iosif si i-a pus goarna in mana si la gura, ca sa sune Sunetul goarnei Parintelui Iosif a fost deslusit: Inapoi la Iisus cel Rastignit, inapoi la viata cea plina de Hristos! . Parintele Iosif nu a cautat sa scoata, dar nici sa adauge. Ci a lasat []De la inceputul inceputului, Dumnezeu l-a trimis pe Parintelui Iosif si i-a pus goarna in mana si la gura, ca sa sune Sunetul goarnei Parintelui Iosif a fost deslusit: Inapoi la Iisus cel Rastignit, inapoi la viata cea plina de Hristos! . Parintele Iosif nu a cautat sa scoata, dar nici sa adauge. Ci a lasat Cuvantul curat, o invatatura curata, asa cum a fost si cum a ramas de la Sfintii Apostoli si apoi de la Sfintii Parinti, de la ei incoace.
Dar a spus si el mereu apasat: Un lucru ne lipseste si ne este de mare trebuinta: Iisus cel Rastignit in viata fiecaruia dintre noi . Iisus este viata. Toate tainele din Scriptura sunt adevarate, sunt mostenire lasata noua de la Domnul si de la Sfintii Parinti. Dar lipseste Iisus din viata noastra, tocmai ce este mai de pret, viata vesnica. Daca tocmai aceea nu-i daca pe Iisus viata vesnica L-am scos, atunci ce mai pot fi tainele Sfintei Scripturi fara de El, fara Stapanul lor?De aceea Oastea Domnului, de la inceputurile ei, nu a desfiintat Tainele sau slujbele ci le-a pastrat si le-a lasat asa cum sunt si cum au fost de la inceput, cum sunt de aproape 2000 de ani si pana in vremea noastra. Oastea Domnului nu a cautat sa le scoata, caci a scoate ceva din Casa lui Dumnezeu e un pacat mare si inseamna a anula insusi Cuvantul Sfant al Domnului. Iar de adaugat, Oastea Domnului nu a mai avut nimic de adaugat peste ceea ce este, caci a adauga inseamna sa-L gasesti pe Dumnezeu si sa nu-L intelegi.
De aceea, dragii mei, in vremea aceasta si noi suntem pe culmea aceasta de mijloc si ne luptam din greu ca sa ne pastram pe culme, pe cea de mijloc, si ne ostenim si ne luptam din greu pe urmele lui Iisus. Toti ai lui Iisus au avut parte de pietre si din dreapta, si din stanga. Noi ii sfatuim pe frati si ii indemnam pe frati sa mergem pe aceasta cale, pentru ca asa este. Vremurile nu sunt totdeauna la fel.
Cu ce inflacarare a pornit Israel din Egipt! Citim in Biblie de inflacararea aceasta mare, ca au fost multi dintre neamuri, pagani, care, in inflacararea aceasta mare, au plecat si ei impreuna cu israelitii. I-a izbavit Domnul la Marea Rosie pana dincolo, pe tarmul celalalt. Ce minunat au cantat cantarea aceea si barbatii, si femeile, si copiii! i nu au cantat fiecare de capul lui, ci au cantat toti aceeasi cantare. Deoparte Moise, de cealalta parte Maria. Maria dadea tonul si din timpane, si din gura. Iar la tonul ei, toata multimea aceea de femei, de copii si de barbati au cantat aceleasi cuvinte, date pe acelasi ton, aceeasi cantare. Asa au cantat, iar cantarea aceea s-a scris si se va mai canta o data, cum spune in Apocalipsa: si toti cantau cantarea lui Moise . Deci si cantarea aceea a ramas si se va canta la sfarsit, cantata sus, cu o singura inima si cu un singur suflet. i de aceea Dumnezeu a primit-o, si de aceea se va mai canta o data in ceruri, la sfarsit. i cantarea noastra va ajunge in ceruri si se va pomeni atunci, in vremea aceea, cand va trebui sa fie cantata, daca noi astazi vom fi o inima si un gand, asa cum spune Parintele Iosif: M-a invatat s-o cant singurel, / mai langa Domnul meu, mai langa El .
La inceputurile Oastei, la inceputurile crestinismului, asa a fost. Dar, cum am mai spus, vremurile se schimba. i, pe parcurs, au venit schimbarile, au venit tulburarile, firile. i acum, in vremea asta, in Lucrare a patruns raul si lucrarea raului La inceput fratii erau asa de bucurosi, asa de fericiti ca L-au aflat pe Domnul, ca au aflat comoara, au aflat cantarea, au aflat viata vesnica, au aflat Poarta prin care pot sa intre la Tatal Au aflat Calea pe care pot sa ajunga in ceruri Au aflat, pentru ca L-au aflat pe Domnul.
Dar a venit si ispititorul si a spus: Nu e bine asa . Caci totdeauna vrajmasul a cautat sa-l ridice pe om sa fie ca Dumnezeu, a cautat sa-l departeze pe om de Dumnezeu. Alte stapaniri nu erau, dar, dupa ce Dumnezeu a randuit capetenii peste popor, atunci vrajmasul le soptea oamenilor asa: i tu poti sa fii capetenie, nu numai Moise Sa ne alegem alta capetenie Pana cand sa tot ascultam de Moise? Dar ce, numai prin Moise vorbeste Dumnezeu? Toata adunarea este sfanta. i prin noi vorbeste Dumnezeu i iata cum strigatul lor a fost un strigat de razvratire contra lui Dumnezeu; si atunci a venit pedeapsa, ca i-a inghitit pe unii pamantul. i astfel, pe cei care au cartit inaintea Domnului, focul i-a mistuit; caci au luat cadelnitele sfinte, sa slujeasca ei inaintea Domnului. Focul i-a ars pe toti razvratitii. Pe ei nu i-a inghitit pamantul. Pentru ca acele cadelnite erau sfinte, erau vase de slujba la cortul intalnirii, pe ei i-a ars, pe cei care s-au atins de o slujba la care nu au fost chemati. Iar cadelnitele, pentru ca erau sfinte, au ramas neatinse.
Asa si acum, in Lucrarea Oastei Domnului. La inceput era asa de frumos, asa de minunat, asa dulce! Ce frumos ascultau unul de altul! Ce dulce era dragostea noastra! Ce limpezi erau ochii nostri! Ce senina era inta noastra!Dar acum oare? Tot asa este ca la inceput? Cand vezi cum vanturile au batut si dinspre dreapta, si dinspre stanga si poate este si din vina noastraIn noaptea in care Parintele Iosif a trecut la Domnul, a spus un cuvanta mare, cuvant ca un testament: Eu am fost trimis de Domnul la poporul nostru si v am adus Evanghelia curata, sfanta i n-au primit-o conducatorii cei mari, mai marii cetatilor, ci au respins Evanghelia Domnului i Dumnezeu poate sa pedepseasca pe cei razvratiti Dar daca fratii nu vor merge curat si nu vor merge uniti, Dumnezeu poate sa pedepseasca Lucrarea; si atunci se vor ridica dinlauntru, din Lucrare, oameni nenascuti din nou, care vor invata rau, vor invata gresit si vor tulbura pe frati si vor tulbura adunarile i poate ca starea aceasta sa fie chiar in vremile noastre si din vina noastra, ca n-am umblat corect si n-am umblat drept, dar nici n-am vegheat si n-am luat seama atunci cand trebuia sa fim mai veghetori si sa luam mai mult seama. i de aceea am ajuns la starile acestea intre noi.
Dea Domnul ca inimile si sufletele noastre sa fie strapunse de...
Dar a spus si el mereu apasat: Un lucru ne lipseste si ne este de mare trebuinta: Iisus cel Rastignit in viata fiecaruia dintre noi . Iisus este viata. Toate tainele din Scriptura sunt adevarate, sunt mostenire lasata noua de la Domnul si de la Sfintii Parinti. Dar lipseste Iisus din viata noastra, tocmai ce este mai de pret, viata vesnica. Daca tocmai aceea nu-i daca pe Iisus viata vesnica L-am scos, atunci ce mai pot fi tainele Sfintei Scripturi fara de El, fara Stapanul lor?De aceea Oastea Domnului, de la inceputurile ei, nu a desfiintat Tainele sau slujbele ci le-a pastrat si le-a lasat asa cum sunt si cum au fost de la inceput, cum sunt de aproape 2000 de ani si pana in vremea noastra. Oastea Domnului nu a cautat sa le scoata, caci a scoate ceva din Casa lui Dumnezeu e un pacat mare si inseamna a anula insusi Cuvantul Sfant al Domnului. Iar de adaugat, Oastea Domnului nu a mai avut nimic de adaugat peste ceea ce este, caci a adauga inseamna sa-L gasesti pe Dumnezeu si sa nu-L intelegi.
De aceea, dragii mei, in vremea aceasta si noi suntem pe culmea aceasta de mijloc si ne luptam din greu ca sa ne pastram pe culme, pe cea de mijloc, si ne ostenim si ne luptam din greu pe urmele lui Iisus. Toti ai lui Iisus au avut parte de pietre si din dreapta, si din stanga. Noi ii sfatuim pe frati si ii indemnam pe frati sa mergem pe aceasta cale, pentru ca asa este. Vremurile nu sunt totdeauna la fel.
Cu ce inflacarare a pornit Israel din Egipt! Citim in Biblie de inflacararea aceasta mare, ca au fost multi dintre neamuri, pagani, care, in inflacararea aceasta mare, au plecat si ei impreuna cu israelitii. I-a izbavit Domnul la Marea Rosie pana dincolo, pe tarmul celalalt. Ce minunat au cantat cantarea aceea si barbatii, si femeile, si copiii! i nu au cantat fiecare de capul lui, ci au cantat toti aceeasi cantare. Deoparte Moise, de cealalta parte Maria. Maria dadea tonul si din timpane, si din gura. Iar la tonul ei, toata multimea aceea de femei, de copii si de barbati au cantat aceleasi cuvinte, date pe acelasi ton, aceeasi cantare. Asa au cantat, iar cantarea aceea s-a scris si se va mai canta o data, cum spune in Apocalipsa: si toti cantau cantarea lui Moise . Deci si cantarea aceea a ramas si se va canta la sfarsit, cantata sus, cu o singura inima si cu un singur suflet. i de aceea Dumnezeu a primit-o, si de aceea se va mai canta o data in ceruri, la sfarsit. i cantarea noastra va ajunge in ceruri si se va pomeni atunci, in vremea aceea, cand va trebui sa fie cantata, daca noi astazi vom fi o inima si un gand, asa cum spune Parintele Iosif: M-a invatat s-o cant singurel, / mai langa Domnul meu, mai langa El .
La inceputurile Oastei, la inceputurile crestinismului, asa a fost. Dar, cum am mai spus, vremurile se schimba. i, pe parcurs, au venit schimbarile, au venit tulburarile, firile. i acum, in vremea asta, in Lucrare a patruns raul si lucrarea raului La inceput fratii erau asa de bucurosi, asa de fericiti ca L-au aflat pe Domnul, ca au aflat comoara, au aflat cantarea, au aflat viata vesnica, au aflat Poarta prin care pot sa intre la Tatal Au aflat Calea pe care pot sa ajunga in ceruri Au aflat, pentru ca L-au aflat pe Domnul.
Dar a venit si ispititorul si a spus: Nu e bine asa . Caci totdeauna vrajmasul a cautat sa-l ridice pe om sa fie ca Dumnezeu, a cautat sa-l departeze pe om de Dumnezeu. Alte stapaniri nu erau, dar, dupa ce Dumnezeu a randuit capetenii peste popor, atunci vrajmasul le soptea oamenilor asa: i tu poti sa fii capetenie, nu numai Moise Sa ne alegem alta capetenie Pana cand sa tot ascultam de Moise? Dar ce, numai prin Moise vorbeste Dumnezeu? Toata adunarea este sfanta. i prin noi vorbeste Dumnezeu i iata cum strigatul lor a fost un strigat de razvratire contra lui Dumnezeu; si atunci a venit pedeapsa, ca i-a inghitit pe unii pamantul. i astfel, pe cei care au cartit inaintea Domnului, focul i-a mistuit; caci au luat cadelnitele sfinte, sa slujeasca ei inaintea Domnului. Focul i-a ars pe toti razvratitii. Pe ei nu i-a inghitit pamantul. Pentru ca acele cadelnite erau sfinte, erau vase de slujba la cortul intalnirii, pe ei i-a ars, pe cei care s-au atins de o slujba la care nu au fost chemati. Iar cadelnitele, pentru ca erau sfinte, au ramas neatinse.
Asa si acum, in Lucrarea Oastei Domnului. La inceput era asa de frumos, asa de minunat, asa dulce! Ce frumos ascultau unul de altul! Ce dulce era dragostea noastra! Ce limpezi erau ochii nostri! Ce senina era inta noastra!Dar acum oare? Tot asa este ca la inceput? Cand vezi cum vanturile au batut si dinspre dreapta, si dinspre stanga si poate este si din vina noastraIn noaptea in care Parintele Iosif a trecut la Domnul, a spus un cuvanta mare, cuvant ca un testament: Eu am fost trimis de Domnul la poporul nostru si v am adus Evanghelia curata, sfanta i n-au primit-o conducatorii cei mari, mai marii cetatilor, ci au respins Evanghelia Domnului i Dumnezeu poate sa pedepseasca pe cei razvratiti Dar daca fratii nu vor merge curat si nu vor merge uniti, Dumnezeu poate sa pedepseasca Lucrarea; si atunci se vor ridica dinlauntru, din Lucrare, oameni nenascuti din nou, care vor invata rau, vor invata gresit si vor tulbura pe frati si vor tulbura adunarile i poate ca starea aceasta sa fie chiar in vremile noastre si din vina noastra, ca n-am umblat corect si n-am umblat drept, dar nici n-am vegheat si n-am luat seama atunci cand trebuia sa fim mai veghetori si sa luam mai mult seama. i de aceea am ajuns la starile acestea intre noi.
Dea Domnul ca inimile si sufletele noastre sa fie strapunse de...
