Parintelui Iosif Incarcat cu roade pomul sta smerit plecat spre cale, Apasat sub greutatea si povara roadei sale Singur el cunoaste toata suferinta care o duce Cand lovit de toti, el singur, mai sta straje la rascruce. Au trecut pe langa dansul multi flamanzi pe aceia cale I-au rupt crengile lovindu-l, mancand rodurile sale Dar []Parintelui IosifIncarcat cu roade pomul sta smerit plecat spre cale,Apasat sub greutatea si povara roadei saleSingur el cunoaste toata suferinta care o duceCand lovit de toti, el singur, mai sta straje la rascruce.

Au trecut pe langa dansul multi flamanzi pe aceia caleI-au rupt crengile lovindu-l, mancand rodurile saleDar el sangera n tacere, iar la celce l au lovitLoviturilor dusmane, el cu roade a rasplatitSi plecand apoi in lume, toti flamanzii cei satuiTe uitara pom sarmane, din rascruci de cararuiDar tu i-ai ertat din suflet si-astepti alta primavaraSa nfloresti si sa dai roade, pe flamanzi sa-i saturi iaraSi-abia dupa ce te-i duce, s or ramane singurelVor vedea si-si vor da seama, ce fusesi tu pentru el.

Tu te pregateste iarasi, sa nfloresti la primavara,Si nu plange! Multumeste: pentru pietrii si ocara.

Te hulesc si rad de tine pomii cei numai cu frunzaVreau sub frunza lor desarta, roada ta sa ti-o ascunzaInsa frunza lor frumoasa, sortita-i putreziciunii,Dupa tine raman roade; dupa ei raman taciuniiI. MARINI.

Sursa: Isus Biruitorul, amul II, nr. 21, 17 mai 1936