Ce voiesti sa-ti fac? Doamne, sa vad! In vremea aceea, fost-a, cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un om care sedea langa cale, cersind; si, auzind norodul trecand, a intrebat ce este aceasta. i au zis lui ca Iisus Nazarineanul trece. i a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Iar cei care mergeau inainte []Ce voiesti sa-ti fac? Doamne, sa vad! In vremea aceea, fost-a, cand S-a apropiat Iisus de Ierihon, un om care sedea langa cale, cersind; si, auzind norodul trecand, a intrebat ce este aceasta. i au zis lui ca Iisus Nazarineanul trece. i a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Iar cei care mergeau inainte il certau pe el sa taca, iar el cu mult mai vartos striga: Fiul lui David, miluieste-ma! i, stand Iisus, a poruncit sa-l aduca pe el la Sine si, apropiindu-se el de Dansul, l-a intrebat, zicand: Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! i Iisus i-a zis lui: Vezi! Credinta ta te-a mantuit . i indata a vazut si a mers dupa El, slavind pe Dumnezeu. (Luca 18, 35-43)Un biet cersetor orb cerea mila la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tanguitor rasuna pana departe, cerand mila trecatorilor.

Sarmanul! De ani de zile cersea si putrezea langa un zid din orasul Ierihon.

Dar, deodata, un zgomot mare se face. Multime de oameni da navala din toate partile. Bietul orb intreaba si el ce s-a intamplat, ce inseamna aceasta miscare?Vine Iisus Hristos ii raspunde cineva din multime Vine Omul despre care se vorbesc atatea lucruri minunate .

In sufletul celui orb deodata se aprinde o lumina mare. Toata fiinta lui se cutremura de nadejdea tamaduirii.

Auzise si el despre Iisus, Doctorul si tamaduitorul bolnavilor; si acest Iisus trecea acum prin acest loc.

Gloata cu Iisus se apropie. Nadejdea orbului deodata capata grai si striga: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Lumea il cearta sa taca, dar el striga tot mai staruitor: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Domnul aude glasul bietului orb. El totdeauna aude glasul celor care sufera. Se apropie cu iubire de el si il intreaba: Ce voiesti sa-ti fac? Doamne, sa vad! , raspunde orbul.

Sa vad iar lumina soarelui, sa vad lumea, sa-mi vad rudeniile, sa Te vad pe Tine si sa pot umbla in cararile Tale Iisus i-a zis: Fie tie dupa credinta ta! ; si orbul indata s-a tamaduit.

O, ce inteles adanc este in aceasta evanghelie! In chipul orbului, asa stam si noi orbiti de patimi si faradelegi. Ochi avem, dar nu vedem; urechi avem, dar n-auzim .

Ne tanguim de necazuri, de lipsuri, de greutati, dar n-avem ochi sa vedem pricina necazurilor si n-avem urechi s-auzim chemarea Domnului de a ne intoarce din calea faradelegilor.

Domnul vede suferintele noastre, Se apropie cu iubire de noi si ne intreaba si pe noi: Ce voiti sa va fac? . Noi insa n-auzim intrebarea Domnului si nu raspundem nimic la aceasta intrebare. De la Domnul noi nu cerem nimic; noi cerem de la lume usurarea vietii si a necazurilor noastre.

Mie, de cate ori citesc evanghelia de mai sus, imi vine sa plang. Ma gandesc ca orbul de la Ierihon a trait doua vieti: una in orbie si alta in lumina.

Ma gandesc ca si eu am trait o viata de orbie sufleteasca, o viata pierduta. Oh! Ce mult a lucrat Domnul pana sa ma aduca la lumina vietii!Ma gandesc la zbuciumarile vietii mele, cand ma plangeam Domnului de asprimea vietii si Domnul ma intreba: Ce voiesti sa-ti fac? Cu ce sa te ajut? Eu insa, nesocotitul, ceream mereu lucruri lumesti.

Abia pe urma sufletul meu a strigat: Doamne, sa vad! . Abia pe urma mi-am dat seama ca vorba cea mai dulce si fericirea cea mai mare de pe lume sunt cuvintele: Orb am fost, si acum vad! .

Oh! Cum a orbit dumnezeul veacului acestuia (diavolul) mintea oamenilor ca sa nu vada stralucind Evanghelia lui Hristos! (II Cor 4, 4).

Patimile si pacatele cele grele fac intre oameni o...