O, suflet drag, care te pregătești cu multe pentru praznicul Nașterii Domnului…
Totdeauna, la apropierea marelui Praznic al Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre traiesc puternic toate momentele biblice ale acestui dumnezeiesc si mare Eveniment, ale acestei dumnezeiesti Minuni facute de Dragostea Tatalui Ceresc pentru rascumpararea si mantuirea noastra, a fiecaruia in parte si a tuturor oamenilor la un loc. Dar aceste mari si []Totdeauna, la apropierea marelui Praznic al Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, sufletele noastre traiesc puternic toate momentele biblice ale acestui dumnezeiesc si mare Eveniment, ale acestei dumnezeiesti Minuni facute de Dragostea Tatalui Ceresc pentru rascumpararea si mantuirea noastra, a fiecaruia in parte si a tuturor oamenilor la un loc.
Dar aceste mari si mantuitoare adevaruri noi nu trebuie sa ni le amintim doar o singura data pe an, ci ele trebuie sa ne fie mereu sub ochii inimii noastre, ca sa nu le uitam niciodata, ci sa cugetam mereu la ele, pentru ca vazand nespus de marea Dragoste cu care ne-a iubit pe noi Dumnezeu, sa ne inflacaram si noi tot mai puternic dragostea pentru El. Iar din aceasta dragoste sa tasneasca mereu flacari tot mai stralucitoare de marturisire, de lauda si de multumire pentru Bunatatea si Dragostea Sa fata de noi.
Spre deosebire de toate celelalte sarbatori de peste an, Sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus este sarbatoarea numai a bucuriei. Si spre deosebire de toate celelalte bucurii, aceasta mare bucurie a Nasterii a creat in toate popoarele si limbile pamantului o multime nesfarsita de cantari si colinzi, prin care intr-un singur glas, universal, si-ntr-un elan al tuturor sufletelor oamenilor, Il intampinam toti ca-ntr-un singur glas pe Mesia Cel mult Dorit, Care vine sa Se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca. Iar dintre toate aceste cantari si colinzi, prin care sufletul neamului nostru intampina Nasterea Domnului Hristos, cea mai frumoasa si mai cunoscuta este O, ce veste minunata . Cantarea aceasta nespus de frumoasa este izvorata cine stie cand din bucuria cea mai curata, din dragostea cea mai profunda, din credinta cea mai puternica, in misiunea dumnezeiasca si mantuitoare a Venirii lui Hristos, Domnul nostru, pe lume, din sufletele cele mai curate care au creat-o.
O, ce veste minunata este Evanghelia, toata Evanghelia sfanta si cutremuratoare! Din aceasta Evanghelie a izvorat colindul si cantarea aceasta. Pentru ca toata Evanghelia este vestea cea minunata si cea plina de bucurie, ca Hristos-Dumnezeu vine sub chip omenesc in lumea noastra, pentru a ne mantui pe noi din intunericul, si din pacatul, si din moartea vesnica in care zaceam pierduti. Aceasta veste minunata trece ca un fir de aur prin toata tesatura colinzilor noastre, impletite prin atata bogatie de culori, de cuvinte, de ganduri si de simtire. Si vestea aceasta minunata ne aduce totdeauna fiorul apropierii dumnezeiesti!Inaintasii nostri credinciosi, care au trait cu toata curatia inimii lor marea bucurie a Nasterii Domnului, au gasit o multime de feluri in care sa-si impartaseasca unii altora aceasta bucurie a Nasterii, mergand unii pe la altii seri si nopti de-a randul, cantand si bucurandu-se cu totii de Nasterea minunata a Fiului Sfant in ieslea din Betleem.
De fiecare data, la apropierea acestei fericite sarbatori, sfarsitul fiecarui an vine sa ne aduca nu numai vestea ca la Betleem ni se naste un Mantuitor, Hristos-Domnul, Fiul lui Dumnezeu, care vine sa ne aduca mantuirea, si sa ne si intrebe cum stam noi fata de acest cutremurator adevar si ce facem noi cu Mantuitorul care vine. Oare Hristos-Domnul, care vine ca Mantuitor, devine El oare un Mantuitor si pentru noi cu adevarat? Si pentru tine, si pentru mine? Ce folos ca primim colindatorii in casa, daca nu-L primim pe Hristos in inima? Ce folos ca El S-a nascut in Betleem, daca nu Se naste si in inimile noastre, in inima mea, in inima ta, in inima noastra, a tuturor? Ce folos de infiorarile noastre sufletesti la auzirea colinzilor sau a clopotelor Nasterii Domnului, sau la aprinderea luminitelor bradului frumos din noaptea sfanta, daca dupa doua zile infiorarile acestea trec, iar in inimile noastre nu s-a produs nicio schimbare adevarata,...
Dar aceste mari si mantuitoare adevaruri noi nu trebuie sa ni le amintim doar o singura data pe an, ci ele trebuie sa ne fie mereu sub ochii inimii noastre, ca sa nu le uitam niciodata, ci sa cugetam mereu la ele, pentru ca vazand nespus de marea Dragoste cu care ne-a iubit pe noi Dumnezeu, sa ne inflacaram si noi tot mai puternic dragostea pentru El. Iar din aceasta dragoste sa tasneasca mereu flacari tot mai stralucitoare de marturisire, de lauda si de multumire pentru Bunatatea si Dragostea Sa fata de noi.
Spre deosebire de toate celelalte sarbatori de peste an, Sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus este sarbatoarea numai a bucuriei. Si spre deosebire de toate celelalte bucurii, aceasta mare bucurie a Nasterii a creat in toate popoarele si limbile pamantului o multime nesfarsita de cantari si colinzi, prin care intr-un singur glas, universal, si-ntr-un elan al tuturor sufletelor oamenilor, Il intampinam toti ca-ntr-un singur glas pe Mesia Cel mult Dorit, Care vine sa Se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca. Iar dintre toate aceste cantari si colinzi, prin care sufletul neamului nostru intampina Nasterea Domnului Hristos, cea mai frumoasa si mai cunoscuta este O, ce veste minunata . Cantarea aceasta nespus de frumoasa este izvorata cine stie cand din bucuria cea mai curata, din dragostea cea mai profunda, din credinta cea mai puternica, in misiunea dumnezeiasca si mantuitoare a Venirii lui Hristos, Domnul nostru, pe lume, din sufletele cele mai curate care au creat-o.
O, ce veste minunata este Evanghelia, toata Evanghelia sfanta si cutremuratoare! Din aceasta Evanghelie a izvorat colindul si cantarea aceasta. Pentru ca toata Evanghelia este vestea cea minunata si cea plina de bucurie, ca Hristos-Dumnezeu vine sub chip omenesc in lumea noastra, pentru a ne mantui pe noi din intunericul, si din pacatul, si din moartea vesnica in care zaceam pierduti. Aceasta veste minunata trece ca un fir de aur prin toata tesatura colinzilor noastre, impletite prin atata bogatie de culori, de cuvinte, de ganduri si de simtire. Si vestea aceasta minunata ne aduce totdeauna fiorul apropierii dumnezeiesti!Inaintasii nostri credinciosi, care au trait cu toata curatia inimii lor marea bucurie a Nasterii Domnului, au gasit o multime de feluri in care sa-si impartaseasca unii altora aceasta bucurie a Nasterii, mergand unii pe la altii seri si nopti de-a randul, cantand si bucurandu-se cu totii de Nasterea minunata a Fiului Sfant in ieslea din Betleem.
De fiecare data, la apropierea acestei fericite sarbatori, sfarsitul fiecarui an vine sa ne aduca nu numai vestea ca la Betleem ni se naste un Mantuitor, Hristos-Domnul, Fiul lui Dumnezeu, care vine sa ne aduca mantuirea, si sa ne si intrebe cum stam noi fata de acest cutremurator adevar si ce facem noi cu Mantuitorul care vine. Oare Hristos-Domnul, care vine ca Mantuitor, devine El oare un Mantuitor si pentru noi cu adevarat? Si pentru tine, si pentru mine? Ce folos ca primim colindatorii in casa, daca nu-L primim pe Hristos in inima? Ce folos ca El S-a nascut in Betleem, daca nu Se naste si in inimile noastre, in inima mea, in inima ta, in inima noastra, a tuturor? Ce folos de infiorarile noastre sufletesti la auzirea colinzilor sau a clopotelor Nasterii Domnului, sau la aprinderea luminitelor bradului frumos din noaptea sfanta, daca dupa doua zile infiorarile acestea trec, iar in inimile noastre nu s-a produs nicio schimbare adevarata,...
