Pastorala ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului la Nașterea Domnului
Cu ocazia sarbatorii Nasterii Domnului, a Noului An si a Botezului Domnului, Il rugam pe Dumnezeu sa Isi faca locas in noi si sa invesmanteze inimile noastre cu harul Sau, daruind tuturor sanatate si bucurie, pace si ajutor in toata lucrarea buna si folositoare! Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler si preaiubitilor credinciosi din cuprinsul Arhiepiscopiei []Cu ocazia sarbatorii Nasterii Domnului, a Noului An si a Botezului Domnului, Il rugam pe Dumnezeu sa Isi faca locas in noi si sa invesmanteze inimile noastre cu harul Sau, daruind tuturor sanatate si bucurie, pace si ajutor in toata lucrarea buna si folositoare!Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler si preaiubitilor credinciosi din cuprinsul Arhiepiscopiei Ramnicului,Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh,iar de la noi parintesti binecuvantari!Veseliti-va, ceruri, impreuna cu El!Veseliti-va, neamuri, impreuna cu poporul Lui! (Deuteronom XXXII, 43)Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti fii si fiice duhovnicesti,Bucurie cereasca se revarsa pe pamant, pentru ca, nascandu-Se Hristos, cerul si pamantul s-au unit astazi. Dumnezeu pe pamant a venit si omul la cer s-a suit. Fecioara naste pe Facatorul a toate, pestera aduce Raiul si stelele arata Soarele celor dintru intuneric. Astazi, Cel ce este din vesnicie in sanurile Tatalui S-a asezat in brate de mama, precum a voit si a tocmit, caci, fara de trup fiind, S-a intrupat de buna voie.
Fiul lui Dumnezeu este Unul Nascut al Tatalui, adica unicul Sau fiu, vesnic si deofiinta cu El, Care S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se (Filipeni II, 7-8).
Lucrare a dragostei, a milei si a harului lui Dumnezeu, Nasterea Fiului pentru mantuirea oamenilor a fost hotarata din vesnicie, deasupra timpului, fiind taina a voii Sale, dupa bunavointa Sa, precum mai inainte a hotarat intru Sine (Efeseni I, 9), taina cea din veci ascunsa in Dumnezeu (Efeseni III, 9), buna voie a Sa si darul care ni s-a dat noua intru Hristos Iisus, mai inainte de toti vecii (II Timotei I, 9).
O, preaslavita minune! Izvorul Vietii Se asaza sub vremi si Se naste ca Fiu al Omului (Matei XVI, 13), pentru ca noi sa ne inaltam la nasterea cea de sus (Ioan III, 3), ca fii ai lui Dumnezeu (Ioan I, 12).
Cu inima nesovaielnica asezam in sufletele noastre la Slavitul Praznic al Nasterii Mantuitorului Hristos comoara de daruri duhovnicesti, privind la dumnezeiasca Intrupare si inaltandu-ne cugetele spre dobandirea desavarsirii, pentru ca Dumnezeu Cuvantul a devenit chezasie a invesnicirii noastre, ca Cel ce a intiparit in chipul nostru chipul Sau dumnezeiesc si ne-a impartasit imbelsugat noian de lumina si de sfintenie, caci celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in numele Lui, le-a dat puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut (Ioan I, 12-13). Fiul lui Dumnezeu a venit in lume ca sa ne puna in fata chipul Celui mai desavarsit Fiu in raport cu Dumnezeu, capabil sa faca orice fara cartire, intru nevinovatie si fericire, pentru Tatal ceresc .
Neintelegand dimensiunea mantuitoare a Nasterii Domnului, nu este posibil a intelege indumnezeirea firii umane si sfintirea intregii creatii. Infatisand modul in care Fiul lui Dumnezeu S-a facut om din Sfanta Fecioara Maria, Sfantul Maxim Marturisitorul spune: Cuvantul lui Dumnezeu fiind intreg fiinta deplina (caci era Dumnezeu) si intreg ipostas nestirbit (caci era Fiu) compunandu-Se prin zamislire negraita, S-a facut ipostas al trupului pe care l-a luat, prin aceasta taina facandu-Se cu adevarat om intreg, in chipul neschimbat. A fost acelasi ipostas al celor doua firi si a devenit compus dupa ipostas prin asumarea trupului, ca sa nu fie socotit om simplu. Caci trupul era al Fiului si dupa trup era cu adevarat Dumnezeu patimitor impotriva pacatului. Dar Cuvantul, chiar intrupandu-Se, a ramas simplu si intreg ipostas, insa asumarea trupului s-a facut compus si a vietuit in vederea mantuirii ca Dumnezeu patimitor .
Cu adevarat, suntem chemati sa marturisim ca Mantuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeul Cel nascut din Tatal in vesnicie, dar si Parinte al veacului ce va sa vie, iar daca Domnul este inceputul, mijlocul si sfarsitul tuturor veacurilor trecute si viitoare, pe drept cuvant putem zice ca au ajuns la noi veacurile destinate indumnezeirii celor vrednici , a impartasirii de eternitate. Explicand cum este posibila aceasta impartasire, Parintele Dumitru Staniloae invata: Eternitatea dumnezeiasca, fiind viata in plenitudine, ca dialog al iubirii eterne si desavarsite intre subiecte care sunt perfect interioare unul altuia, poarta in ea posibilitatea timpului, iar timpul, posibilitatea impartasirii de eternitate, fapt care se poate actualiza in comuniunea cu Dumnezeu prin har .
Astfel, prin viata duhovniceasca, timpul poate fi transfigurat, indumnezeit prin participarea la viata lui Hristos, prin asemanarea cu Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu Si-a asumat prin Intrupare umanitatea pana in abisurilor sale si apoi a transfigurat-o prin Inviere si a deschis calea spre vesnicie, anticipand taina veacului viitor inca din momentul Nasterii Sale.
Inomenirea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu implineste Scripturile Vechiului Testament si timpul, care era orientat spre Hristos ca asteptare mesianica, isi cunoaste implinirea proprie, caci acum este timpul pregatit, astazi este ziua mantuirii (II Corinteni VI, 2). In Vechiul Testament descoperim ca, inainte de Intrupare, intregul popor traia in perspectiva asteptarii lui Hristos: Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! (Psalmul XXXVI, 34), caci,,Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati in latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi (Isaia IX, 1-2). Proorocii si dreptii Vechiului Testament au vorbit despre Cel ce avea sa vina, intretinand astfel vie flacara credintei si speranta mantuirii. De altfel, caierul de lumina pe care Dumnezeu il desfasoara providential de-a lungul istoriei este nadejdea in Nasterea lui Mesia. Si, la plinirea vremii (Galateni IV, 4), Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Nascut, in vesnicie, din Dumnezeu-Tatal, fara de mama, Se naste din Sfanta Fecioara Maria, fara de tata, pentru ca pe noi sa ne cheme la dobandirea vietii vesnice.
Si odata ce veacurile randuite de mai inainte pentru lucrarea prin care Dumnezeu avea sa se faca Om au luat sfarsit, Dumnezeu implinind cu adevarat intruparea Sa desavarsita, trebuie sa asteptam de aici inainte celelalte veacuri ce vor veni, care sunt randuite pentru lucrarea indumnezeirii tainice si negraite a oamenilor .
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,A sosit vremea nasterii si nici un loc de salasluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a aratat pestera imparatesei , iar Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste . S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul (Luca II, 10-11). Astazi se implineste dorul crestinului de a fi martor al Imparatiei lui Dumnezeu. Astazi, omul este partas epifaniei lui Dumnezeu si Il cunoaste pe Dumnezeu Intrupat Care i Se ofera cu iubire dumnezeiasca pentru a trai bucuria comuniunii cu Dumnezeu, pentru ca viata sa fie plina de puterea si lumina imparatiei, de lumina si puterea credintei, a iubirii si a nadejdii, deschizandu-se vesniciei si facand posibila experierea duhovniceasca a eternitatii, pentru ca El a venit sa rascumpere pe oameni din robia pacatelor scotandu-i de sub puterea intunericului si stramutandu-i in imparatia iubirii Sale (Coloseni I, 13). Astazi suntem chemati sa descoperim valoarea unica si vesnica a persoanei umane, pentru ca Cel mai inainte de veci nascut din Tatal implineste si rascumpara...
Fiul lui Dumnezeu este Unul Nascut al Tatalui, adica unicul Sau fiu, vesnic si deofiinta cu El, Care S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se (Filipeni II, 7-8).
Lucrare a dragostei, a milei si a harului lui Dumnezeu, Nasterea Fiului pentru mantuirea oamenilor a fost hotarata din vesnicie, deasupra timpului, fiind taina a voii Sale, dupa bunavointa Sa, precum mai inainte a hotarat intru Sine (Efeseni I, 9), taina cea din veci ascunsa in Dumnezeu (Efeseni III, 9), buna voie a Sa si darul care ni s-a dat noua intru Hristos Iisus, mai inainte de toti vecii (II Timotei I, 9).
O, preaslavita minune! Izvorul Vietii Se asaza sub vremi si Se naste ca Fiu al Omului (Matei XVI, 13), pentru ca noi sa ne inaltam la nasterea cea de sus (Ioan III, 3), ca fii ai lui Dumnezeu (Ioan I, 12).
Cu inima nesovaielnica asezam in sufletele noastre la Slavitul Praznic al Nasterii Mantuitorului Hristos comoara de daruri duhovnicesti, privind la dumnezeiasca Intrupare si inaltandu-ne cugetele spre dobandirea desavarsirii, pentru ca Dumnezeu Cuvantul a devenit chezasie a invesnicirii noastre, ca Cel ce a intiparit in chipul nostru chipul Sau dumnezeiesc si ne-a impartasit imbelsugat noian de lumina si de sfintenie, caci celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in numele Lui, le-a dat puterea ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut (Ioan I, 12-13). Fiul lui Dumnezeu a venit in lume ca sa ne puna in fata chipul Celui mai desavarsit Fiu in raport cu Dumnezeu, capabil sa faca orice fara cartire, intru nevinovatie si fericire, pentru Tatal ceresc .
Neintelegand dimensiunea mantuitoare a Nasterii Domnului, nu este posibil a intelege indumnezeirea firii umane si sfintirea intregii creatii. Infatisand modul in care Fiul lui Dumnezeu S-a facut om din Sfanta Fecioara Maria, Sfantul Maxim Marturisitorul spune: Cuvantul lui Dumnezeu fiind intreg fiinta deplina (caci era Dumnezeu) si intreg ipostas nestirbit (caci era Fiu) compunandu-Se prin zamislire negraita, S-a facut ipostas al trupului pe care l-a luat, prin aceasta taina facandu-Se cu adevarat om intreg, in chipul neschimbat. A fost acelasi ipostas al celor doua firi si a devenit compus dupa ipostas prin asumarea trupului, ca sa nu fie socotit om simplu. Caci trupul era al Fiului si dupa trup era cu adevarat Dumnezeu patimitor impotriva pacatului. Dar Cuvantul, chiar intrupandu-Se, a ramas simplu si intreg ipostas, insa asumarea trupului s-a facut compus si a vietuit in vederea mantuirii ca Dumnezeu patimitor .
Cu adevarat, suntem chemati sa marturisim ca Mantuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeul Cel nascut din Tatal in vesnicie, dar si Parinte al veacului ce va sa vie, iar daca Domnul este inceputul, mijlocul si sfarsitul tuturor veacurilor trecute si viitoare, pe drept cuvant putem zice ca au ajuns la noi veacurile destinate indumnezeirii celor vrednici , a impartasirii de eternitate. Explicand cum este posibila aceasta impartasire, Parintele Dumitru Staniloae invata: Eternitatea dumnezeiasca, fiind viata in plenitudine, ca dialog al iubirii eterne si desavarsite intre subiecte care sunt perfect interioare unul altuia, poarta in ea posibilitatea timpului, iar timpul, posibilitatea impartasirii de eternitate, fapt care se poate actualiza in comuniunea cu Dumnezeu prin har .
Astfel, prin viata duhovniceasca, timpul poate fi transfigurat, indumnezeit prin participarea la viata lui Hristos, prin asemanarea cu Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu Si-a asumat prin Intrupare umanitatea pana in abisurilor sale si apoi a transfigurat-o prin Inviere si a deschis calea spre vesnicie, anticipand taina veacului viitor inca din momentul Nasterii Sale.
Inomenirea Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu implineste Scripturile Vechiului Testament si timpul, care era orientat spre Hristos ca asteptare mesianica, isi cunoaste implinirea proprie, caci acum este timpul pregatit, astazi este ziua mantuirii (II Corinteni VI, 2). In Vechiul Testament descoperim ca, inainte de Intrupare, intregul popor traia in perspectiva asteptarii lui Hristos: Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! (Psalmul XXXVI, 34), caci,,Poporul care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati in latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi (Isaia IX, 1-2). Proorocii si dreptii Vechiului Testament au vorbit despre Cel ce avea sa vina, intretinand astfel vie flacara credintei si speranta mantuirii. De altfel, caierul de lumina pe care Dumnezeu il desfasoara providential de-a lungul istoriei este nadejdea in Nasterea lui Mesia. Si, la plinirea vremii (Galateni IV, 4), Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Nascut, in vesnicie, din Dumnezeu-Tatal, fara de mama, Se naste din Sfanta Fecioara Maria, fara de tata, pentru ca pe noi sa ne cheme la dobandirea vietii vesnice.
Si odata ce veacurile randuite de mai inainte pentru lucrarea prin care Dumnezeu avea sa se faca Om au luat sfarsit, Dumnezeu implinind cu adevarat intruparea Sa desavarsita, trebuie sa asteptam de aici inainte celelalte veacuri ce vor veni, care sunt randuite pentru lucrarea indumnezeirii tainice si negraite a oamenilor .
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,A sosit vremea nasterii si nici un loc de salasluire nu era; ci, ca un palat frumos s-a aratat pestera imparatesei , iar Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste . S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul (Luca II, 10-11). Astazi se implineste dorul crestinului de a fi martor al Imparatiei lui Dumnezeu. Astazi, omul este partas epifaniei lui Dumnezeu si Il cunoaste pe Dumnezeu Intrupat Care i Se ofera cu iubire dumnezeiasca pentru a trai bucuria comuniunii cu Dumnezeu, pentru ca viata sa fie plina de puterea si lumina imparatiei, de lumina si puterea credintei, a iubirii si a nadejdii, deschizandu-se vesniciei si facand posibila experierea duhovniceasca a eternitatii, pentru ca El a venit sa rascumpere pe oameni din robia pacatelor scotandu-i de sub puterea intunericului si stramutandu-i in imparatia iubirii Sale (Coloseni I, 13). Astazi suntem chemati sa descoperim valoarea unica si vesnica a persoanei umane, pentru ca Cel mai inainte de veci nascut din Tatal implineste si rascumpara...
