Împărăția cerurilor
Cu botezul in Iordan incepe activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Pana atunci, El a trait viata modesta a locuitorilor din Galileea. Dar din momentul in care Sfantul Ioan Botezatorul Il face aratat lui Israel (In 1, 31), Iisus apare ca Lumina mult asteptata de omenirea care zacea in intunericul pacatului si al necunoasterii lui Dumnezeu. []Cu botezul in Iordan incepe activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Pana atunci, El a trait viata modesta a locuitorilor din Galileea. Dar din momentul in care Sfantul Ioan Botezatorul Il face aratat lui Israel (In 1, 31), Iisus apare ca Lumina mult asteptata de omenirea care zacea in intunericul pacatului si al necunoasterii lui Dumnezeu. Sfantul Evanghelist Matei, prezentand inceputul activitatii Domnului in Galileea neamurilor , adica acolo unde s-ar fi asteptat mai putin cei care dispretuiau pe locuitorii acestei regiuni cu populatie amestecata, vede in aceasta alegere implinirea unei profetii a lui Isaia (8,23 9,1) despre lumina promisa poporului care zacea in intuneric (Mt 4, 15-16).
Dupa Botezul in Iordan, Domnul statuse putina vreme in Iudeea. Cand a auzit de intemnitarea lui Ioan, El a venit in Galileea. A venit, mai intai, cum era firesc, in localitatea unde crescuse si unde era bine cunoscut, adica in Nazaret. Alungat de concetatenii Sai din Nazaret, care au vrut chiar sa-L omoare (Lc 4, 28-30), Iisus a parasit aceasta cetate si S-a asezat la Capernaum, care va deveni de acum inainte patria Sa (Mt 13, 54; Mc 6, 1). Desi Tiberias (Tiberiada), oras nou construit de Irod Antipa si numit astfel in cinstea stapanului sau, imparatul roman Tiberiu (care a domnit intre anii 14 si 37 d. H.), era capitala politico-administrativa a Galileii, Capernaumul ramanea totusi centrul economic si comercial cel mai important al tetrarhiei lui Irod. De aici vor proveni si unii dintre primii ucenici ai lui Iisus. Astfel, Capernaumul, respectiv Galileea, a devenit si a ramas centrul activitatii Mantuitorului. Aici i-a inceput El cu adevarat propovaduirea; aici a adresat multimilor uimite si fericite cele mai multe dintre invataturile Sale, cele mai frumoase dintre pildele sale; aici a savarsit El cele mai multe dintre minunile Sale. O, fericita Galilee, in care a rasarit Lumina pentru cei ce sedeau in latura si in umbra mortii !Evanghelistii tin sa noteze ca mesajul pe care-l proclama Mantuitorul la inceputul propovaduirii Sale reia intocmai unul dintre elementele esentiale ale mesajului Sfantului Ioan Botezatorul. Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor! , proclama Inaintemergatorul (Mt 3, 2). Dupa Mt 4, 17, de atunci (adica din momentul in care a stralucit ca Lumina in Galileea neamurilor ) a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor! . Sf. Marcu spune la fel: Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie (Mc 1, 14-15). Desi redat intr-o forma putin deosebita in Evanghelia a doua, mesajul lui Iisus este acelasi.
Mai ales dupa Evanghelia de la Matei (a se vedea insa si Lc 3, 7-9), atat Sfantul Ioan Botezatorul, cat si Mantuitorul cheama la pocainta in legatura cu apropierea Imparatiei lui Dumnezeu. Oamenii sunt chemati sa se schimbe, sa devina oameni noi, in vederea participarii la o realitate care si ea apare a fi cu totul noua si fara precedent, anume Imparatia lui Dumnezeu.
Despre Imparatia cerurilor (sau: Imparatia lui Dumnezeu) vorbeste Mantuitorul de foarte multe ori si in chipuri felurite. Multe dintre pildele Sale ilustreaza diferite aspecte ale acestei Imparatii.
Dar ce este Imparatia cerurilor?Cei doi termeni ai expresiei spun fiecare cate ceva despre realitatea minunata pe care ea o defineste. Al doilea termen arata ca este vorba de o realitate cereasca. Venirea Imparatiei cerurilor inseamna abolirea prapastiei dintre cer si pamant, dintre Creator si creatura. In ce priveste primul termen, specialistii atrag atentia ca, de fapt, aramaicul malkuta nu inseamna atat imparatie , cat mai degraba imparatire , adica stapanire , domnie . O multime de profetii din Vechiul Testament anunta mantuirea viitoare ca pe o preluare de catre Dumnezeu a stapanirii sau a domniei asupra oamenilor si a lumii in ansamblul ei. Domnul Isi va arata slava Sa, iar oamenii, intorcandu-se de la pacatele lor, Il vor recunoaste pe El ca Domn si Stapan. La profetii vechi, implinirea acestei fagaduinte apare mereu legata de Mesia si de lucrarea Sa. Nenumarate sunt profetiile mesianice care vorbesc despre instaurarea Imparatiei mesianice, despre pacea si fericirea acestei Imparatii.
Daca toti profetii vechi vorbeau despre Imparatia lui Dumnezeu la timpul viitor, ca de o realitate pe care o vedeau de departe si o iubeau cu dor (Evrei 11, 13), Mantuitorul Hristos poate sa proclame: S-a implinit vremea (Mc 1, 15). Acum, la inceputul activitatii Sale, El nu zice inca: A venit Imparatia cerurilor! , ci S-a apropiat Imparatia cerurilor! Aceasta deoarece Imparatia cerurilor va deveni o prezenta concreta in lume numai ca rod al preamaririi lui Hristos. Numai dupa Inviere poate Domnul sa zica: Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant (Mt 28, 18). Preamarit fiind de-a dreapta Tatalui, mai presus decat de toata domnia si stapanirea si puterea si dregatoria si decat tot numele ce se numeste nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor (Ef 1, 21), lui Hristos ii sunt supuse toate (I Cor 15, 27) si El este proclamat Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (I Tim 6, 15; Apoc 17, 14; 19, 16).,Cu toate acestea, chiar inainte de patimile Sale, Mantuitorul poate vorbi de Imparatia cerurilor ca despre o realitate deja prezenta. Cuvintele Sale, pline de adancimi dumnezeiesti, si minunile Sale, cum oamenii...
Dupa Botezul in Iordan, Domnul statuse putina vreme in Iudeea. Cand a auzit de intemnitarea lui Ioan, El a venit in Galileea. A venit, mai intai, cum era firesc, in localitatea unde crescuse si unde era bine cunoscut, adica in Nazaret. Alungat de concetatenii Sai din Nazaret, care au vrut chiar sa-L omoare (Lc 4, 28-30), Iisus a parasit aceasta cetate si S-a asezat la Capernaum, care va deveni de acum inainte patria Sa (Mt 13, 54; Mc 6, 1). Desi Tiberias (Tiberiada), oras nou construit de Irod Antipa si numit astfel in cinstea stapanului sau, imparatul roman Tiberiu (care a domnit intre anii 14 si 37 d. H.), era capitala politico-administrativa a Galileii, Capernaumul ramanea totusi centrul economic si comercial cel mai important al tetrarhiei lui Irod. De aici vor proveni si unii dintre primii ucenici ai lui Iisus. Astfel, Capernaumul, respectiv Galileea, a devenit si a ramas centrul activitatii Mantuitorului. Aici i-a inceput El cu adevarat propovaduirea; aici a adresat multimilor uimite si fericite cele mai multe dintre invataturile Sale, cele mai frumoase dintre pildele sale; aici a savarsit El cele mai multe dintre minunile Sale. O, fericita Galilee, in care a rasarit Lumina pentru cei ce sedeau in latura si in umbra mortii !Evanghelistii tin sa noteze ca mesajul pe care-l proclama Mantuitorul la inceputul propovaduirii Sale reia intocmai unul dintre elementele esentiale ale mesajului Sfantului Ioan Botezatorul. Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor! , proclama Inaintemergatorul (Mt 3, 2). Dupa Mt 4, 17, de atunci (adica din momentul in care a stralucit ca Lumina in Galileea neamurilor ) a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor! . Sf. Marcu spune la fel: Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie (Mc 1, 14-15). Desi redat intr-o forma putin deosebita in Evanghelia a doua, mesajul lui Iisus este acelasi.
Mai ales dupa Evanghelia de la Matei (a se vedea insa si Lc 3, 7-9), atat Sfantul Ioan Botezatorul, cat si Mantuitorul cheama la pocainta in legatura cu apropierea Imparatiei lui Dumnezeu. Oamenii sunt chemati sa se schimbe, sa devina oameni noi, in vederea participarii la o realitate care si ea apare a fi cu totul noua si fara precedent, anume Imparatia lui Dumnezeu.
Despre Imparatia cerurilor (sau: Imparatia lui Dumnezeu) vorbeste Mantuitorul de foarte multe ori si in chipuri felurite. Multe dintre pildele Sale ilustreaza diferite aspecte ale acestei Imparatii.
Dar ce este Imparatia cerurilor?Cei doi termeni ai expresiei spun fiecare cate ceva despre realitatea minunata pe care ea o defineste. Al doilea termen arata ca este vorba de o realitate cereasca. Venirea Imparatiei cerurilor inseamna abolirea prapastiei dintre cer si pamant, dintre Creator si creatura. In ce priveste primul termen, specialistii atrag atentia ca, de fapt, aramaicul malkuta nu inseamna atat imparatie , cat mai degraba imparatire , adica stapanire , domnie . O multime de profetii din Vechiul Testament anunta mantuirea viitoare ca pe o preluare de catre Dumnezeu a stapanirii sau a domniei asupra oamenilor si a lumii in ansamblul ei. Domnul Isi va arata slava Sa, iar oamenii, intorcandu-se de la pacatele lor, Il vor recunoaste pe El ca Domn si Stapan. La profetii vechi, implinirea acestei fagaduinte apare mereu legata de Mesia si de lucrarea Sa. Nenumarate sunt profetiile mesianice care vorbesc despre instaurarea Imparatiei mesianice, despre pacea si fericirea acestei Imparatii.
Daca toti profetii vechi vorbeau despre Imparatia lui Dumnezeu la timpul viitor, ca de o realitate pe care o vedeau de departe si o iubeau cu dor (Evrei 11, 13), Mantuitorul Hristos poate sa proclame: S-a implinit vremea (Mc 1, 15). Acum, la inceputul activitatii Sale, El nu zice inca: A venit Imparatia cerurilor! , ci S-a apropiat Imparatia cerurilor! Aceasta deoarece Imparatia cerurilor va deveni o prezenta concreta in lume numai ca rod al preamaririi lui Hristos. Numai dupa Inviere poate Domnul sa zica: Datu-Mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant (Mt 28, 18). Preamarit fiind de-a dreapta Tatalui, mai presus decat de toata domnia si stapanirea si puterea si dregatoria si decat tot numele ce se numeste nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor (Ef 1, 21), lui Hristos ii sunt supuse toate (I Cor 15, 27) si El este proclamat Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (I Tim 6, 15; Apoc 17, 14; 19, 16).,Cu toate acestea, chiar inainte de patimile Sale, Mantuitorul poate vorbi de Imparatia cerurilor ca despre o realitate deja prezenta. Cuvintele Sale, pline de adancimi dumnezeiesti, si minunile Sale, cum oamenii...
