Prin ele noi traim relatia de comuniune reala cu Dumnezeul Cel Viu Se numesc teologale de la cuvantul theos , si nu teologice, care duc catre speculativ si abstract Credinta, nadejdea si dragostea sunt intr-o unitate pentru ca fiecare in parte si toate la un loc il fac pe crestin fiu al lui Dumnezeu in Fiul []Prin ele noi traim relatia de comuniune reala cu Dumnezeul Cel ViuSe numesc teologale de la cuvantul theos , si nu teologice, care duc catre speculativ si abstractCredinta, nadejdea si dragostea sunt intr-o unitate pentru ca fiecare in parte si toate la un loc il fac pe crestin fiu al lui Dumnezeu in FiulFiecare virtute teologala este complementara celorlalte douaPutem spune ca iubirea e in centru, caci ea ramane si atunci cand credinta si nadejdea dispar (1 Corinteni 13)Credinta Marcheaza momentul incredintarii libere a omului in mainile lui Dumnezeu, acceptarea intalnirii cu Hristos si a vietii in harAp. Pavel spune: de vei marturisi cu gura ta ca Iisus Hristos este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, te vei mantui , apoi caci cu inima se crede spre indreptare (dreptate), iar cu gura se marturiseste spre mantuire Pavel spune ca noi credem cu inima, asa cum credea intreg Orientul Apropiat. Conceptul de inima se identifica cu organul prin care acceptam rational argumentele pentru a crede. In spatiul grecesc s-a pus problema gandirii cu creierul, nu cu inima. Parintii Bisericii au incercat sa le imbine si se vorbeste cand de rugaciunea mintii, cand de cea a inimii, in fond acelasi lucruCredinta este acceptarea libera a adevarului revelat si a vietii noi ce rezulta din el, dar si acceptarea fundamentelor si motivatiilor actului de credinta. Credinta este esentiala pentru mantuire, cum spune si Mantuitorul:Pocaiti-va si credeti in Evanghelie (Marcu 1:14-15)Insusi Tatal va iubeste pe voi fiindca voi M-ati iubit pe Mine si ati crezut ca de la Dumnezeu am iesit (Ioan 16:27)Aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica (Ioan 6:40)Pavel da o definitie a credintei si spune ca este incredintarea de cele nadajduite si dovedirea lucrurilor nevazute (Evrei 11:1). Pentru el, credinta este fundamentul celor nadajduite. Iata ca virtutea credintei este strans legata de nadejdeCredinta este o nadejde care detine ceva fara sa-l aibe inca si cunoaste ceva fara sa vada inca acel lucruCredinta este indreptata spre ceva sau cineva nevazut care nu poate fi decat nadajduit. Chiar si asa, e expresia unei convingeri ferme bazate pe cuvantul lui DumnezeuPentru ca avem un Dumnezeu personal, care Se descopera omului si ii ofera toate argumentele pentru a I se incredinta, credinta e virtute nu datorita acceptarii unor principii si adevaruri dogmatice, ci a adeziunii, recunoasterii si marturisirii Lui. Taina credintei se exprima in intalnirea cu DumnezeuA fi om de credinta presupune o atitudine corespunzatoare revelatiei. Nu poate fi virtute credinta intr-un obiect ireal sau inexistent ori intr-o realitate nedemna, caci am cadea in amagire sau chiar blasfemieCredinta intr-o forta pe care ti-o imaginezi cum vrei nu e virtute, la fel nici a satanistilor care se comporta reverentios fata de scaraotchi Nu este virtute nici credinta intr-o realitate demna, dar care este tratata nedemn. Nu poti sa faci bancuri pe seama lui Dumnezeu!Credinta se refera si la viitor, bazat pe promisiunea Domnului. Nadejdea da trainicie credintei, cele doua se conditioneaza reciprocPe cine credem? Pe Hristos Mantuitorul, revelatia culminanta a lui Dumnezeu. Il credem pe El prin ceea ce reprezinta si credem adevarul SauDaca credinta nu ma duce in zona prezentei vii a lui Dumnezeu in viata mea, atunci am confundat credinta adevarata cu apartenenta la o ideologie sau la niste concepte care nu imi schimba viata (nu ajuta la mantuire Dragos 1:3)Credinta ca virtute presupune puterea de schimbare a vietii! Dumnezeu ne vrea oameni de calitate, iar asta se dobandeste prin credinta in El, prin relatia cu El. De aceea, credinta crestina nu tine de cunoastere mentala, ci de intalnirea cu Hristos in cadrul Bisericii, care presupune implinirea unor cerinteCredinta nu tine doar de functiile inteligentei naturale, ci de cunoasterea si recunoasterea lui Dumnezeu si a faptelor Sale ca vrednic(e) de crezut!Credinta care nu schimba viata nu e virtute, cea determinata de revelatia supranaturala a lui Dumnezeu este virtute, deoarece este putere, garanteaza moralitatea, binele si ne stimuleaza sa progresam in acesteaAceasta credinta instaureaza un dialog direct intre Dumnezeu si om. Domnul ni Se daruieste prin harul Sau, astfel incat mintea sa ni se deschida spre El, pentru a-L putea primi, intelege si pentru a intra in planurile LuiVirtutea credintei este modul in care omul isi arata fidelitatea fata de Cel in care crede. Credinta nu e virtute daca nu presupune schimbarea intregii vieti, ci numai a unei partiCredinta ca virtute te leaga de Dumnezeu, te tine mereu in dialogul in centrul caruia se afla Hristos Cuvantul. Primind cuvantul, primim si harul Duhului Sfant, asa ca putem spune despre credinta ca este un dar de la DumnezeuCuvantul nu e o simpla realitate materiala. De aceea vorbirea vulgara e un atentat la Logosul lui DumnezeuNoi credem in Hristos, in toate invataturile Lui, in lucrarile Lui mantuitoare efectuate in istorie, in invatatura propovaduita de BisericaIn actul credintei, crestinul are sentimentul ca nu este singur. In receptarea prin cuvant a credintei, exista prezenta Duhului Sfant care Se asaza in noi si ne face sa spunem Avva Parinte! Chiar daca unele persoane o refuza, credinta ramane un dar de la Dumnezeu. El nu poate fi vazut daca nu e crezut. Omul participa deja la viata eterna prin virtutea credinteiDumnezeu Se ofera in credinta in doua moduri: in istorie, in mod exterior, prin revelatie, iar in mod interior, Se ofera fiecaruia dintre cei care Il accepta prin statornicirea si cresterea treptata in credintaStructura psihologica a credintei. Credinta ca iluminare dumnezeiascaVirtutea credintei are in vedere intreaga personalitate, este o stare de spirit constienta care nu se produce doar prin efortul ratiunii, ci ne plaseaza intr-o zona inaccesibila intelepciunii naturale: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie acestea, ci Tatal Meu, Cel din Ceruri (Matei 16:17)Credinta depaseste cadrul trupesc si logic al fiintei noastre. Dumnezeu face sa straluceasca in noi lumina fetei Sale sau cunostinta slavei Sale, care este pe chipul Sau in Persoana lui Iisus HristosCel care crede in Hristos nu face asta bazandu-se pe forta mintii lui, ci are marturia Duhului lui Dumnezeu, caci nimeni nu poate spune ca Domn este Iisus decat numai in Duhul Sfant (1 Corinteni 12:3)A fi om credincios nu inseamna sa te rupi de...