Rand pe rand, Sfintele Praznice ale perioadei de iarna au trecut, lasand in noi o dara de lumina calda. Inimile ni s-au incalzit, am incercat poate sa fim mai buni, mai atenti la ceilalti. Treptat, cotidianul isi reia locul, munca, greutatile vietii, sicanele de tot felul si, mereu la panda, ispititorul este gata sa ne []Rand pe rand, Sfintele Praznice ale perioadei de iarna au trecut, lasand in noi o dara de lumina calda. Inimile ni s-au incalzit, am incercat poate sa fim mai buni, mai atenti la ceilalti. Treptat, cotidianul isi reia locul, munca, greutatile vietii, sicanele de tot felul si, mereu la panda, ispititorul este gata sa ne fure bucuria vietii. Nu a lipsit nici in perioada sarbatorilor, dar acum se face cenusiu si se ascunde sters, nebagat in seama, in tramvai, dupa tarabele precupetelor, pe la vreun ghiseu, intr-un colt de birou, la serviciu, acasa, si nu in ultimul rand in ecranul colorat al televizorului.

Pe masura ce vremea sarbatorilor se scurgea, observam cum cenusiul devine preponderent, ca umerii oamenilor sunt mai apasati, fruntile mai incruntate, privirile mai ingrijorate. Desi cerul ne trimitea in continuare mesaje diafane ale inocentei, noi nu mai reuseam sa le percepem, surzi, orbi, inchisi intr-o lume terna ne taram prin ceea ce credeam ca este viata. i-atunci m-am intrebat: De ce? Cum a reusit vrajmasul sa ne inacreasca asa de repede? Unde ni s-a risipit voiosia, bonomia, dorinta de bunatate? Am incercat sa ma observ. Este adevarat, dupa sarbatori, e mai mult de lucru, sunt mai multe probleme de rezolvat, poate si mai putine resurse financiare, dar ceea ce cred eu ca m-a prins in capcana, si probabil asta li s-a intamplat si semenilor mei, este judecarea aproapelui.

Totul intra sub o lupa nemiloasa prin care ma incapatanez sa privesc desi simt, stiu ca imi otraveste viata. Colegii de serviciu primesc astfel etichete: incompetenti, corupti, parveniti sau altele. Oameni intalniti zi de zi sunt trecuti prin tipare intransigente ce tin fie de competenta profesionala, fie de buna crestere, fie de inteligenta, fie chiar si de aspect fizic, adaptat desigur standardelor lumii noastre. i in felul acesta fiecare intalnire, fiecare persoana din viata, in loc sa devina prilej de imbogatire si crestere spirituala, este piatra de poticnire. Prin urmare, viata ni se aseamana cu cea a unui impiedicat, un om care nu poate pasi liber, pentru ca mereu afla obstacole care il deranjeaza. i pentru ca tabloul sa fie complet, dupa ce intreaga zi, din varii...