Cum din naltime ploaia ce cade pe pamant i din seninuri roua in noaptea fara vant, Nu se intorc din drumul ce-au strabatut in jos, Ci uda tarini, holde, ce leaga rod frumos, Asa e si Cuvantul rostit de Dumnezeu: Cat va tinea pamantul el va rodi mereu. i-n inime uscate de pofte si pacat []Cum din naltime ploaia ce cade pe pamant i din seninuri roua in noaptea fara vant,Nu se intorc din drumul ce-au strabatut in jos,Ci uda tarini, holde, ce leaga rod frumos,Asa e si Cuvantul rostit de Dumnezeu:Cat va tinea pamantul el va rodi mereu. i-n inime uscate de pofte si pacatAduce roade sfinte, nespus de-mbelsugat.

Pe unde-arsura urii lasat-a loc pustiu,Revarsa Jertfa Crucii verdeata mai tarziu.

Pe unde niciodata samanta n-a cazutDevine dintr-o data camp verde si placut.

Cuvantul ce da viata si tine lumea toataPreschimba-ntunecarea in viata luminata i-aduce har din ceruri prin Painea Lui cea vie,Curgand din Apa Vietii izvor din vesnicie.

Acestea ce le spunem sunt scrise in Scripturi,Dar si din noi Cuvantul facut-a noi fapturi,Caci Domnul a dat ploaia pe-al nostru-ntins hotarDe unde toti urmasii vor strange rod de harVoi, care pe Stapanul rugatu-L-ati mereuSa ploua si pe-a voastre ogoare harul greu,Lucrati acum si strangeti ce-ati semanat plangandSi puneti in hambare, pe mai tarziu pastrand.

Caci va veni o vreme de foamete, si-atunciVoi lipsa nu veti duce si nici ai vostri prunci i-astfel, drept multumire, primi-va insutitDin sufletele voastre prinosul nesfarsit4 februarie 1967Constantin Panzariu Merinde pentru-ai mei, pag.105