Câteva amintiri frumoase despre fr. Ioan Marini
Redam mai jos cateteva din cuvantul fratilor care au adus un ultim omagiu celui care a fost pentru ei si pentru Oastea Domnului un adevarat suflet de apostol. Din vorbirea fratelui Silviu Haragus Ne gasim la capataiul celui mai mare vestitor al Evangheliei, pe care noi am avut fericirea sa-l cunoastem prin partile noastre si []Redam mai jos cateteva din cuvantul fratilor care au adus un ultim omagiu celui care a fost pentru ei si pentru Oastea Domnului un adevarat suflet de apostol.
Din vorbirea fratelui Silviu HaragusNe gasim la capataiul celui mai mare vestitor al Evangheliei, pe care noi am avut fericirea sa-l cunoastem prin partile noastre si cu care noi am batatorit drumurile tarii Ne aducem aminte de toate alergarile, ostenelile si durerile lui. El ne-a intrecut pe toti. Sa fagaduim aici langa sicriul lui, in fata lui Dumnezeu, spre Care ne-a calauzit Parintele Trifa si fratele Marini, ca vom merge pe calea lui Hristos asa cum au mers ei pana la capat.
Vorbeste fratele Traian DorzSunt cincisprezece ani de cand l-am intalnit pe fratele Ioan Marini la Sibiu. Aveam abia 17 ani. Doi ani mai tarziu, planul lui Dumnezeu ne-a infratit pentru totdeauna la aceeasi masa de scris si de lacrimi, langa patul marelui nostru Neemia, langa jertfa care era in fiecare zi o luminoasa pilda pentru noi. Cate n-am trait impreuna cu Parintele Trifa; cine oare le-ar putea scrie pe toate?A urmat apoi sfarsitul din februarie 1938, cand Parintele Iosif a plecat dintre noi. Cate maini haine s-au repezit sa rupa Oastea si cati nu s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noi! Noua ani am fost alungati pe drumurile acestei tari, din cetate in cetate, de la Sibiu la Oradea, apoi la Arad, apoi la Cluj, la Bucuresti, la Beius Ne uitam de atatea ori in jurul nostru si adesea nu auzeam decat urlete de glasuri vrajmase. Multi s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noiDar Dumnezeu Insusi ne-a aparat. i, peste ruinele sfasierilor si luptelor noastre, El a facut ca Oastea Lui sa primeasca o noua si mare revarsare de har. Iar astazi ea merge din biruinta in biruinta, ajungand pe inaltimi pe care nu le banuiam altadata. i va merge inca, pentru ca este lucrarea lui Dumnezeu.
De aceea, innoim din nou legamantul din 12 februarie 1938, de a merge pana la capat pe drumul batatorit de fratii nostri.
Spicuiri din cuvantul maiorului Gaspar din SibiuPrintr-un cuvant cald si patrunzator, fratele Gaspar a mar turisit:Ne-a adus aici dragostea frateasca fata de acest suflet mare care a fost fratele Ioan Marini si care, prin plecarea lui, a lasat un mare gol intre noi. Un mare gol voi simti si in familia mea, unde a locuit in ultima vreme, cand, o data cu venirea lui, casa ni s-a luminat si s-a asezat o atmosfera de liniste si pace, calitati ce emanau din fiinta lui de om cu viata de sfant.
Vom sti noi vreodata sa pretuim cu adevarat cine a fost fratele Ioan Marini pentru Lucrarea Oastei Domnului?El avea toate calitatile ce-l apropiau atat de mult de Domnul Iisus si de Sf. Apostol Pavel.
A fost hartuit si el de cei ce l-au prigonit pe Parintele Iosif Trifa, invinuit fiind ca a continuat sa-i sustina invataturile, motiv pentru care aceiasi prigonitori au instigat si autoritatile de stat contra fratelui Marini care apoi a fost arestat, pus in catuse, judecat prin tribunale si varat prin inchisori toate acestea pentru cauza sfanta a Oastei Domnului si a luptei pentru adevar si dreptate, aparand in continuare cauza Parintelui Iosif Trifa in fata avalansei dusmanoase care a reusit a-l zdrobi doar fizic, fara a-i putea incatusa si opera ce devenise nemuritoare.
Astfel fratele Ioan Marini si-a transformat moartea intr-o izbanda a idealurilor sale de credinta, profunde. i a unei mari victorii a destinului intr-o verticalitate morala () i, daca ne gandim bine, el a preferat suferinta si saracia in schimbul ofertelor tentante ce i le-a facut Mitropolia din Sibiu in schimbul unei colaborari desi, omeneste vorbind, avea tot dreptul sa accepte; a refuzat, fiindca semana prea mult cu parintele sau sufletesc care a cazut ca un erou in lupta. Deci a preferat sa i se asemene lui in moarte ca si in viata.
Acum la moartea fratelui Marini, s-a confirmat inca o data un adevar pe care omenirea il stia de la rastignirea Mantuitorului: moartea unui om, care a intruchipat exemplar in timpul vietii un ideal, nu e o infrangere, ci o izbanda. Se nimiceste alcatuirea din carne si sange, dar din cenusa ramasa se ridica triumfatoare ideea pentru care fiinta de lut muritoare si-a dat viata.
Golul pe care il lasa astazi fratele Marini printre noi este mare si se...
Din vorbirea fratelui Silviu HaragusNe gasim la capataiul celui mai mare vestitor al Evangheliei, pe care noi am avut fericirea sa-l cunoastem prin partile noastre si cu care noi am batatorit drumurile tarii Ne aducem aminte de toate alergarile, ostenelile si durerile lui. El ne-a intrecut pe toti. Sa fagaduim aici langa sicriul lui, in fata lui Dumnezeu, spre Care ne-a calauzit Parintele Trifa si fratele Marini, ca vom merge pe calea lui Hristos asa cum au mers ei pana la capat.
Vorbeste fratele Traian DorzSunt cincisprezece ani de cand l-am intalnit pe fratele Ioan Marini la Sibiu. Aveam abia 17 ani. Doi ani mai tarziu, planul lui Dumnezeu ne-a infratit pentru totdeauna la aceeasi masa de scris si de lacrimi, langa patul marelui nostru Neemia, langa jertfa care era in fiecare zi o luminoasa pilda pentru noi. Cate n-am trait impreuna cu Parintele Trifa; cine oare le-ar putea scrie pe toate?A urmat apoi sfarsitul din februarie 1938, cand Parintele Iosif a plecat dintre noi. Cate maini haine s-au repezit sa rupa Oastea si cati nu s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noi! Noua ani am fost alungati pe drumurile acestei tari, din cetate in cetate, de la Sibiu la Oradea, apoi la Arad, apoi la Cluj, la Bucuresti, la Beius Ne uitam de atatea ori in jurul nostru si adesea nu auzeam decat urlete de glasuri vrajmase. Multi s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noiDar Dumnezeu Insusi ne-a aparat. i, peste ruinele sfasierilor si luptelor noastre, El a facut ca Oastea Lui sa primeasca o noua si mare revarsare de har. Iar astazi ea merge din biruinta in biruinta, ajungand pe inaltimi pe care nu le banuiam altadata. i va merge inca, pentru ca este lucrarea lui Dumnezeu.
De aceea, innoim din nou legamantul din 12 februarie 1938, de a merge pana la capat pe drumul batatorit de fratii nostri.
Spicuiri din cuvantul maiorului Gaspar din SibiuPrintr-un cuvant cald si patrunzator, fratele Gaspar a mar turisit:Ne-a adus aici dragostea frateasca fata de acest suflet mare care a fost fratele Ioan Marini si care, prin plecarea lui, a lasat un mare gol intre noi. Un mare gol voi simti si in familia mea, unde a locuit in ultima vreme, cand, o data cu venirea lui, casa ni s-a luminat si s-a asezat o atmosfera de liniste si pace, calitati ce emanau din fiinta lui de om cu viata de sfant.
Vom sti noi vreodata sa pretuim cu adevarat cine a fost fratele Ioan Marini pentru Lucrarea Oastei Domnului?El avea toate calitatile ce-l apropiau atat de mult de Domnul Iisus si de Sf. Apostol Pavel.
A fost hartuit si el de cei ce l-au prigonit pe Parintele Iosif Trifa, invinuit fiind ca a continuat sa-i sustina invataturile, motiv pentru care aceiasi prigonitori au instigat si autoritatile de stat contra fratelui Marini care apoi a fost arestat, pus in catuse, judecat prin tribunale si varat prin inchisori toate acestea pentru cauza sfanta a Oastei Domnului si a luptei pentru adevar si dreptate, aparand in continuare cauza Parintelui Iosif Trifa in fata avalansei dusmanoase care a reusit a-l zdrobi doar fizic, fara a-i putea incatusa si opera ce devenise nemuritoare.
Astfel fratele Ioan Marini si-a transformat moartea intr-o izbanda a idealurilor sale de credinta, profunde. i a unei mari victorii a destinului intr-o verticalitate morala () i, daca ne gandim bine, el a preferat suferinta si saracia in schimbul ofertelor tentante ce i le-a facut Mitropolia din Sibiu in schimbul unei colaborari desi, omeneste vorbind, avea tot dreptul sa accepte; a refuzat, fiindca semana prea mult cu parintele sau sufletesc care a cazut ca un erou in lupta. Deci a preferat sa i se asemene lui in moarte ca si in viata.
Acum la moartea fratelui Marini, s-a confirmat inca o data un adevar pe care omenirea il stia de la rastignirea Mantuitorului: moartea unui om, care a intruchipat exemplar in timpul vietii un ideal, nu e o infrangere, ci o izbanda. Se nimiceste alcatuirea din carne si sange, dar din cenusa ramasa se ridica triumfatoare ideea pentru care fiinta de lut muritoare si-a dat viata.
Golul pe care il lasa astazi fratele Marini printre noi este mare si se...
