Numai atunci vom ajuta la ridicarea familiei noastre, a Bisericii noastre si a poporului nostru, cand mai intai pe noi insine ne vom ridica la o viata sfanta traita in Hristos, prin Hristos, pentru Hristos si cu Hristos, in mijlocul fratilor nostri. Sa ne simtim deci raspunderea in fata lui Dumnezeu si in fata semenilor []Numai atunci vom ajuta la ridicarea familiei noastre, a Bisericii noastre si a poporului nostru, cand mai intai pe noi insine ne vom ridica la o viata sfanta traita in Hristos, prin Hristos, pentru Hristos si cu Hristos, in mijlocul fratilor nostri.

Sa ne simtim deci raspunderea in fata lui Dumnezeu si in fata semenilor nostri pentru fiecare lucru pe care trebuie sa-l facem si pentru fiecare zi pe care trebuie sa o folosim in chipul cel mai inalt si cel mai bun pentru implinirea voii lui Dumnezeu, care este mantuirea tuturor, dar mai intai mantuirea poporului nostru; mantuirea familiei noastre mantuirea sufletului nostru.

Nu poate fi cineva un om cu adevarat sanatos si vrednic in mijlocul poporului si societatii, daca mai intai nu este sanatos si vrednic in mijlocul familiei, in mijlocul celor intre care Dumnezeu a facut sa se nasca el.

De aceea trebuie sa ne iubim familia, de aceea trebuie sa ne iubim parintii, de aceea trebuie sa ne iubim fratii si surorile, de aceea trebuie sa ne iubim copiii, sotiile si sotii, pentru ca in mijlocul lor ne-a chemat Dumnezeu sa-L slujim si sa-L slavim pe El. In mijlocul lor si cu ei impreuna ne-a chemat Dumnezeu la mantuirea Sa.

De aceea trebuie sa iubim poporul nostru, pentru ca in mijlocul lui si cu el impreuna ne-a randuit Dumnezeu sa ne mantuim sufletele noastre si viata noastra.

De aceea, vedem ca mantuirea noastra contine un cuvant larg, un lucru inalt si sfant. Mantuirea noastra este legata de mantuirea familiei noastre, de mantuirea poporului nostru. Este legata de mantuirea semenilor nostri si a fratilor nostriVERIGA DIN LAN UL DE AURO vorbire a fratelui Traian Dorz de la adunarea de la Simeria 23 august 1969() Care vor trece dincolo de ultima zi, din cartea Apocalipsei. Caci dupa cum a fost o zi, o seara si o dimineata, ziua intai, asa va fi o seara a zilei celei din urma, dupa care va urma dimineata vesniciei.

In Hristos au fost facute timpurile, adica veacurile. i tot ceea ce a fost odata inceput cu ele se va sfarsi odata cu ele. Dar in Hristos Domnul nostru, cel ce primeste adevarul va trece dincolo in vesnicie, caci si noi suntem vesnici. Am fost in Dumnezeu inainte de a fi cu timpul si vom ajunge iarasi in El dupa ce nu vom mai fi ceea ce se pare a fi cu timpul. i pentru aceasta viata care este vesnica si care nu sfarseste odata cu moartea, Cuvantul lui Dumnezeu ne invata sa ne pregatim de aici. i pentru ca sa ne pregatim bine, trebuie sa incepem de la inceput bine. i cel dintai inceput bun este acela cand sufletul se uneste cu Hristos si se hotaraste si porneste mai departe pe calea lui Dumnezeu.

Fericit este acela care, in primii sapte ani din viata, are o mama credincioasa.

Fericit este apoi acela care, in ai doilea sapte ani din viata, are un invatator credincios.

Apoi in ai treilea sapte ani din viata are un frate credincios, apropiat de el. i dupa aceea un sot credincios.

Toate aceste lucruri nu ni le poate da decat Hristos. O mama credincioasa nu ne-o poate da decat Hristos. Daca am avut o mama credincioasa, aceasta Hristos ne-a dat-o. Daca am avut un tata credincios, acesta a fost un dar de la Hristos. Daca am avut un invatator credincios, un indrumator credincios, acesta este un dar si mai mare de la Hristos. Daca avem un prieten si frati credinciosi, nu numai unul, ci sute si mii, acesta este un dar nespus de mare. i, la vremea potrivita, daca cerem cu credinta si asteptam cu rabdare, Dumnezeu ne va pregati si ne va da si un sot sau o sotie credincioasa.

Dar toate acestea vin numai din mana Lui. i toate acestea El le da cu mana larga aceluia care plateste pentru ele un pret de rugaciuni si de ascultare, asa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu.

In cartea Domnului avem nenumarate pilde spre care trebuie sa privim. Pilde de tineri credinciosi si pilde de tineri necredinciosi. Pilde de mame credincioase si pilde de mame necredincioase. Pilde de tati credinciosi si necredinciosi, de prieteni, de sotii si de soti credinciosi sau necredinciosi.

E un mare har de la Dumnezeu sa avem o mama credincioasa, un invatator credincios, un frate credincios, un sot credincios. Dar e si mai mare binecuvantare de la Dumnezeu daca stim, avandu-le, sa le pretuim cu adevarat.

In Cuvantul lui Dumnezeu care este cartea vietii pentru ca acolo este aratat cum se desfasoara viata si cum sfarseste viata celui credincios si a celui necredincios , noi avem o multime de pilde la care e bine sa luam seama inca de la inceput. Sunt tineri credinciosi, cum a fost Isaac, cum a fost Iacov, cum a fost Iosif, cum a fost Beniamin, cum a fost Ionatan, cum a fost David, cum a fost fiica lui Iefta, cum a fost Rebeca, cum a fost Rahela sau pildele celelalte din Vechiul Testament. Dar si mai minunate sunt pildele din Noul Testament, ca Maica Domnului, care a fost acea sfanta si unica fecioara, binecuvantata in veci si inaintea lui Dumnezeu, si inaintea tuturor popoarelor, pilda de credinciosie si de sfintenie, la care trebuie sa privim cu totii, totdeauna plini de un sfant respect si de o sfanta admiratie, de o sfanta dorinta sa urmam intr ade var pilda ei.

In Cartea lui Dumnezeu sunt descrise amanuntit vietile acestor sfinte suflete, sfinte vase alese inaintea lui Dumnezeu, la care privind si la care meditand, sufletul nostru va gasi totdeauna putere si indemn sa traiasca o viata sfanta si curata. Ne adresam indeosebi copiilor nostri si urmasilor nostri, tineri si tinere, pe care Dumnezeu i-a pregatit din mai frageda tinerete de cum ne-a pregatit pe noi, pentru slujba Lui cea sfanta. Ei au avut un dar si un har mult mai mare decat noi. Noi n-am avut parinti care sa ne impreune manutele de la leagan, sa ne aduca aminte de numele scump al Domnului Iisus. Noi n-am avut toti mame care, aplecate peste leaganul nostru, sa se roage fierbinte sa fim crescuti in credinta si in dragostea lui Dumnezeu. Noi n-am avut toti totdeauna parinti care sa ne invete si, impreuna cu noi ingenunchind la picioarele Domnului, sa ne calauzeasca inima si gandurile spre Cuvantul lui Dumnezeu.

Dar Domnul a fost bun si indurarea Lui a facut sa umple altcineva locul gol ramas in indrumarea noastra din copilarie. Insa multi dintre cei care stau acum aici au avut astfel de mame, au avut astfel de tati.

Dumnezeu sa binecuvanteze pana in vecii vecilor pe orice binefacator. Lumea a avut multi binefacatori; omenirea a avut foarte multi binefacatori, dar cei mai mari binefacatori au fost aceia care i L-au adus pe Hristos. Unii au adus mijloace tehnice, ca sa-si usureze viata. Altii au inventat medicamente, sa le usureze boala. Altii au gasit alte mijloace Dar cei care le-au facut cel mai mare bine oamenilor au fost aceia care le-au adus pe Hristos si Cuvantul Sau cel sfant. i noi avem foarte multi binefacatori in viata noastra. Multi se ingrijesc de painea noastra, multi se ingrijesc de educatia noastra, multi se ingrijesc de hrana noastra, de imbracamintea noastra, de adapostul nostru. Dar cei mai mari binefacatori sunt aceia care ingrijesc de sufletele noastre. Pentru ca fara Hristos in zadar avem case mari, in zadar avem educatie aleasa, in zadar avem paine alba, in zadar avem toate mijloacele. Fara Hristos nu se alege din ele decat nenorocire pentru noi si pentru altii.

Vedem ce se intampla cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu si cu cei care nu asculta cu respect de Cuvantul Sau cel sfant si de tot ceea ce porunceste Dumnezeu sa fie intre om si om, intre om si El. Dar cei care asculta de Dumnezeu vor fi totdeauna, in orice loc ar fi, un model de viata, un model de credinta, un model de harnicie, un model de ascultare. Astfel de oameni vrea Hristos sa creasca in poporul nostru. i de aceea bunatatea lui Dumnezeu ne-a randuit aceasta sfanta Lucrare prin care si noi, si copiii nostri sa putem ajunge la o astfel de viata in care sa facem cinste lui Dumnezeu si bine semenilor nostri.

La pildele inaintasilor nostri privind, sufletele noastre totdeauna capata putere si indemn in orice moment, in orice imprejurare ne gasim.

In toate vremurile au fost si indemnuri rele, si indemnuri bune. i oameni care au calauzit sufletele spre Hristos, si oameni care i-au indemnat spre pacat. In toate vremurile Dumnezeu a ingaduit sa fie si virtuti, pentru ca, in ingaduinta Lui, au fost lasate pe pamant si incercarile prin care, trecand, cel credincios sa se dovedeasca vrednic. i astazi e tot asa. i pana la sfarsitul veacurilor va fi tot asa. In orice conditii si in orice loc ar fi ajuns, omul va putea face si bine, si rau, depinde de vointa lui. In orice imprejurare ar fi pus, omul poate fi si biruitor, si biruit; depinde de vointa lui. In orice stare ar fi, omul poate fi ori credincios, ori necredincios; depinde de vointa lui. Pentru ca in aceasta lupta dintre rau si bine a randuit Dumnezeu sa se dovedeasca cei care sunt vrednici si cei care sunt nevrednici.

In aceasta lupta cu ispitele, in aceasta lupta pentru dobandirea virtutilor se dovedeste fiecare si ajunge fiecare sa vada in ce masura poate, prin lupta si prin vointa lui, sa realizeze ceea ce este bine, ca sa ajunga sa dobandeasca mantuirea sufletului sau. Caci mantuirea sufletului nostru nu este singura. Noi nu ne putem mantui niciodata singuri. Nu putem spune: Ce-mi pasa de fratele? sau: Ce-mi pasa de semenul meu? , ca daca el se pierde langa mine, pe mine aceasta nu ma lasa nevinovat. Daca langa mine se pierde un suflet, in mare parte si de multe ori, acest suflet va fi cerut odata din mana mea de catre Dumnezeu. Pentru ca fiecare dintre noi trebuie sa simtim apropiere fata de semenul nostru, sa simtim datorie fata de semenul nostru, sa simtim raspundere fata de bunul mers al semenului nostru si al societatii in mijlocul careia traim.

Hristos a vrut si sfantul Sau Cuvant ne indeamna sa ne dam toate silintele ca noi, in mijlocul framantaturii in care suntem asezati, sa fim un aluat bun, care sa dospeasca o framantatura buna, spre slava lui Dumnezeu si spre binele semenilor nostri. Crestem si impreuna cu noi cresc altii. Cum altii ne-au crescut pe noi, si noi trebuie sa-i crestem pe altii.

Suntem intr-o inlantuire. Veriga cea dintai a inceput in cartea Facerii; veriga cea din urma din lantul acesta se va sfarsi in Apocalipsa. Noi am primit Cuvantul lui Dumnezeu de la altii, la randul nostru, trebuie sa-l lasam altora. i, cum noi am avut inaintasi asa de binecuvantati si de credinciosi care cu atatea jertfe si cu atatea lupte ne-au pastrat Cuvantul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa fim vrednici de inaintasii nostri si de urmasii nostri, pentru ca sa le lasam nu numai Cuvantul sfant, ci mai ales cuvantul trait si implinit in viata si prin purtarea noastra in mijlocul lor.

Ne bucuram din toata inima de orice clipa linistita in care harul lui Dumnezeu ne randuieste prilejul sa ne intalnim unii cu altii. Ori de cate ori ne intalnim, folosim timpul pentru a ne indemna la dragoste si la fapte bune. Dragoste inauntru, in mijlocul nostru, si fapte bune in afara, in mijlocul celorlalti oameni printre care umblam. Aceasta este, pe scurt, chemarea noastra si datoria noastra a tuturora. Iubire inauntru, intre frati, si fapte bune si traire curata si evlavioasa, si sfanta in mijlocul celorlalti oameni. De felul in care ne dam silinta sa implinim aceasta datorie atarna foarte mult atarna adeseori mantuirea sufletului nostru. Pentru ca asa cum am spus, noi nu ne putem mantui singuri. Daca nu ne pasa de fratii nostri, noi suntem niste straini, niste pagani si necredinciosi. Daca nu ne pasa de semenii nostri, noi suntem niste fiare si nu oameni.

Hristos Mantuitorul nostru ne-a spus: Asa sa straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, incat ei, vazand faptele voastre bune, sa slaveasca pe Tatal vostru Care este in ceruri . In felul acesta, El a legat mantuirea noastra de mantuirea semenilor nostri. i tot Cuvantul Sau cel sfant leaga mantuirea sufletelor noastre de mantuirea celor printre care suntem, de pilda pe care o dam altora, de indemnul pe care il dam altora, de munca si lupta pe care o ducem pentru a-i aduce si pe altii la o viata mai buna, la o credinta mai inalta, la o traire mai sfanta, la un nivel duhovnicesc mai ridicat.

De aceasta nu vom scapa pana la ultima noastra clipa. De datoria aceasta nu ne vom achita pana la sfarsitul zilelor noastre. Noi in fiecare zi si fiecare dintre noi, acolo unde suntem pusi si trimisi, trebuie nu totdeauna prin cuvantul nostru, dar totdeauna prin purtarea noastra sa fim o dovada vie si sfanta despre trairea in Hristos.

De aceea, trebuie sa ne pregatim cu totii pentru acest lucru in fiecare zi. Cu cat cunoastem mai mult, cu atata putem vedea mai departe, cu atata putem implini mai mult, cu atata putem lucra mai bine. i de aceea trebuie sa ne inmultim cunostinta noastra din Cuvantul lui Dumnezeu si din tot ceea ce este bine, pentru ca in felul acesta, avand orizonturi mai largi si mai luminoase, posibilitati mai multe, putere mai mare, sa putem ajuta mai mult si sa putem face mai mult bine.

Numai atunci vom ajuta la ridicarea familiei noastre, a Bisericii noastre si a poporului nostru, cand mai intai pe noi insine ne vom ridica la o viata sfanta traita in Hristos, prin Hristos, pentru Hristos si cu Hristos, in mijlocul fratilor nostri.

Sa ne simtim deci raspunderea in fata lui Dumnezeu si in fata semenilor nostri pentru fiecare lucru pe care trebuie sa-l facem si pentru fiecare zi pe care trebuie sa o folosim in chipul cel mai inalt si cel mai bun pentru implinirea voii lui Dumnezeu, care este mantuirea tuturor, dar mai intai mantuirea poporului nostru; mantuirea familiei noastre mantuirea sufletului nostru.

Intalnindu-ne acum doi sau trei, harul lui Dumnezeu a ingaduit sa ne putem vedea, sa ne aducem aminte de pildele sfinte din Cuvantul lui Dumnezeu. Ca nu ne-ar ajunge timpul daca i-am numara pe toti acesti sfinti, vrednici de cinstire si vrednici de urmare din Vechiul Testament sau din Noul Testament. i dupa aceea din istoria Bisericii, din vietile sfintilor parinti si martiri, dintre care cea mai mare parte au fost tineri, au luptat tineri, au sfarsit tineri, au biruit tineri, realizand in tineretea lor o viata inalta si sfanta, spre slava lui Dumnezeu, spre slava si triumful Bisericii si al cauzei Evangheliei Sale pe pamant.

Noi avem aceasta sfanta datorie, pentru ca de-acolo ne putem inspira neincetat. Pilda inaintasilor nostri poate fi pentru noi mijloc de invatatura, mijloc de putere, mijloc de biruinta.

De aceea, intorcandu-ne mereu privirile spre inaintasii nostri care au fost oameni mari de credinta, de rabdare, de sfintenie, de evlavie, de staruinta, de infranare, sa ducem in mijlocul societatii in care suntem noi o viata la fel de sfanta si evlavioasa, pentru implinirea voii lui Dumnezeu.

Aceasta este datoria noastra. Inaintasii nostri si urmasii nostri ne poruncesc sa traim cu vrednicie orice clipa din viata pe care o avem de la Dumnezeu.

Mi-aduc aminte de o intamplare pe care am citit-o din Vietile Sfintilor, cum un tanar a fost dus in fata dregatorilor pagani si, pus in fata judecatorilor aspri, a fost sfatuit sa se lepede de credinta, sa se lepede de Hristos, sa se lase de credinta inaintasilor sai. Dar el a raspuns: Nu pot! Nu ma lasa lantul.

Judecatorul i-a spus: Esti nebun? Ce lant? Vorbesti de lant ca si cum ai fi legat, dar noi te vedem aici fara lant, nici la maini nici la picioare. Cum spui tu ca nu te lasa lantul?Tanarul a raspuns: Eu fac parte dintr-o inlantuire de inaintasi si de urmasi. Inaintasii mei sfinti care au murit inaintea mea moarte de martiri si de credinciosi sunt lantul cel de aur al credintei care nu ma lasa sa ma lepad. Eu sunt una cu ei, eu sunt legat de ei, eu sunt lipit de ei, eu sunt crescut intre ei si sunt ingemanat de ei in aceasta sfanta slujba si credinta in Hristos. i chiar daca as vrea eu sa fac nu ma pot lasa. Eu nu ma pot lasa de parintii mei si de inaintasii mei. Nu pot sa parasesc aceasta sfanta lucrare de credinta in care eu sunt abia o veriga la lantului de aur al inaintasilor mei. i noi facem parte dintr-un lant de aur minunat. In mijlocul poporului nostru au fost oameni de credinta si de putere, si de indrazneala sfanta si mare Daca Dumnezeu a facut sa ajunga pana astazi fiinta poporului nostru, a fost pentru ca de la inceput poporul nostru s-a nascut odata cu credinta si in mijlocul lui au fost barbati ai credintei, oameni de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Ei au luptat sa pastreze fiinta neamului nostru si credinta parintilor nostri in care Dumnezeu acum ne-a randuit noua o lucrare deosebita, prin care sa ne trezim, sa ne improspatam, sa ne imbarbatam inimile si sa putem urma astfel credinta inaintasilor nostri cu o vigoare, cu o putere, cu o indrazneala si mai sporita. Pentru ca facem parte dintr-un lant de aur, din firul lung al unor inaintasi ai credintei care s-au jertfit pana astazi. Tot pamantul tarii noastre este presarat de manastiri, de troite, de cruci, de paraclise si de tot felul de semne ale credintei inaintasilor nostri.

Ce multi sunt chiar tineri care au avut curaj si au avut putere sa faca o lucrare de asa marime si de asa frumusete pentru Dumnezeu! Au avut o credinta puternica si mare. i dovada acestei credinti a ramas peste veacuri pana la noi. Noua ni se cere acum ca, pe langa semnele acestea minunate ale credintei inaintasilor nostri, sa aducem puterea de traire, avantul inflacarat al unei iubiri nemarginite fata de Hristos, Care ne-a rascumparat si Care ne-a pastrat aceasta limba in care sa putem citi si marturisi, si impartasi cuvintele frumoase ale sfintei Evanghelii. El ne-a lasat aceasta limba si acest popor in mijlocul caruia avem frati, avem surori. Din mijlocul poporului acestuia a fost mama noastra, tatal nostru, fratii nostri. Sufletele cele mai iubite si mai scumpe pe care le-am avut pe pamant din mijlocul acestui popor sunt.

In limba acestui popor am citit Cuvantul lui Dumnezeu si in limba aceasta am cantat cantarile Domnului spre slava Sa si ne bucuram acum, inmultind in limba aceasta rugaciunile inimii noastre, desfatarea sufletului nostru, spre slava Lui cea sfanta si spre bucuria sufletelor noastre.

De aceea trebuie sa tinem la aceste lucruri si sa facem ca ele sa capete tot mai mult pret si frumusete prin trairea noastra, prin umblarea noastra, prin viata noastra de fiecare zi, prin neprihanirea, prin sfintenia, prin harnicia, prin ascultarea de care trebuie sa dam dovada fiecare dintre noi. Ca aceasta este porunca Domnului Hristos.

Nu poate fi cineva credincios in mijlocul Bisericii universale a lui Hristos, daca mai intai nu este credincios in mijlocul Bisericii in care l-a nascut pe el Dumnezeu, din parintii trupesti si din parintii sufletesti.

Nu poate fi cineva un om cu adevarat sanatos si vrednic in mijlocul poporului si societatii, daca mai intai nu este sanatos si vrednic in mijlocul familiei, in mijlocul celor intre care Dumnezeu a facut sa se nasca el.

De aceea trebuie sa ne iubim familia, de aceea trebuie sa ne iubim parintii, de aceea trebuie sa ne iubim fratii si surorile, de aceea trebuie sa ne iubim copiii, sotiile si sotii, pentru ca in mijlocul lor ne-a chemat Dumnezeu sa-L slujim si sa-L slavim pe El. In mijlocul lor si cu ei impreuna ne-a...