Taina Hirotoniei sau Taina Preotiei
Taina Hirotoniei sau Taina Preotiei este Taina in care, prin punerea mainilor arhiereului si prin rugaciune, se impartaseste unei persoane special pregatite harul uneia din treptele preotiei, dandu-i-se puterea de a invata cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi celelate taine si de a conduce pe credinciosi spre mantuire. Taina Preotiei si celelalte Taine Daca prin []Taina Hirotoniei sau Taina Preotiei este Taina in care, prin punerea mainilor arhiereului si prin rugaciune, se impartaseste unei persoane special pregatite harul uneia din treptele preotiei, dandu-i-se puterea de a invata cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi celelate taine si de a conduce pe credinciosi spre mantuire. Taina Preotiei si celelalte TaineDaca prin celelalte Taine ni se comunica anumite puteri ale lui Hristos sau trupul si sangele Lui, prin Taina Preotiei este calificata persoana vazuta prin care ni se comunica Hristos. La inceput, a fost trimis ca Arhiereu Hristos, Care, devenind nevazut, a lasat pe Apostoli si pe urmasii lor ca arhierei vazuti, organe ale Lui.
Intrucat prin inaltarea la cer, Hristos devine nevazut, este necesara o persoana care sa implineasca actele vazute prin care ni Se daruieste, pentru ca Taina, ca mijloc prin care ni se comunica un har al lui Hristos, nu se poate efctua singura.
Daca Mantuitorul ni s-ar darui in chip nevazut, ar exista intotdeauna nesiguranta acestei daruiri obiective.
De preotie atarna Biserica si mantuirea in Hristos. De aceea, Hirotonia este prin excelenta Taina Bisericii.
Nici preotul si nici episcopul nu-si pot lua cu de la ei putere calitatea de organe ale lui Hristos. Aceasta calitate nu o poate oferi nici comunitatea.
Cel ce hirotoneste este om, dar Dumnezeu face totul.
Sf. Ioan GA spune ca, atunci cand hirotonia este savarsita dupa randuiala canonica, chiar mana lui Dumnezeu se atinge de capul celui hirotonit.
Eficacitatea Tainelor in general, deci si eficacitatea Hirotoniei, nu depinde de vrednicia savarsitorului, intrucat omul, savarsind Tainele, nu face nimic de la sine, Dumnezeu Insusi sfintindu-ne prin mijlocirea Tainelor.
Harul arhieresc il da Dumnezeu, dar prin om, care pune mana.
Raspunzand indoielilor provocate de scaderile morale ale unor slujitori, Sf. Grigorie Teologul compara preotia cu un inel care are imprimata pe el pecetea imparateasca. Indiferent din ce material, nobil sau mai putin nobi, este confectionat inelul, prin aplicarea lui pe ceara, pecetea este identica. Valoarea inelului o da pecetea, nu materialul din care este confectionat. Aceasta concluzie este valabila si in cazul Hirotoniei: Cel care imputerniceste si Cel care trimite este Dumnezeu (adica cel care da pecetea). Preotia nevazuta a Mantuitorului izvorul preotiei vazute din BisericaHristos S-a facut prin intrupare Preotul prin execelenta al creatiei, pentru readucerea ei la Dumnezeu. El este unicul preot deplin, pentru ca este unicul om care se poate darui cu un devotament absolut Tatalui, este singurul om care are intrare la Tatal si ne poate duce in Sine si pe noi, este singurul om unificator cu adevarat. Si pentru ca este nevazut in urma Inaltarii Sale, El, ca unicul preot deplin, este izvorul intregii preotii vazute.
Preotia Mantuitorului este vesnica si netrecatoare. Ca Arhiereu, El este sfant fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi si, fiind mai presus decat cerurile, El nu mai are nevoie sa aduca jertfe pentru pacatele Sale si pentru ale poporului, caci a facut aceasta odata atunci cand S-a adus pe Sine Insusi jertfa.
Mantutorul nu Si-a luat singur cinstea acesta de preot, ci, ca si Aaron, a fost chemat de Dumnezeu, Care l-a numit (Arhiereu) preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec. Asadar, preotia Lui este de la Tatal, care L-a sfintit si L-a trimis in lume.
Daca Aaron si Melchisedec (cei doi care anticipeaza arhieria Mantuitorului) aduceau jertfa pentru pacatele lor si pentru pacatele poporului Mantuitorul a fost, in acelasi timp, si Jerfta si Jertfitor.
Sf. Ioan GA spune ca El a fost jertfa dupa trup si Preot dupa Duh.
Sf. Chiril al Alexandriei precizeaza ca Mantuitorul a fost preot ca om, nu ca Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu avea nevoie de aceasta slujire.
Rastignindu-Se El, ne rastignim si noi impreuna cu El datorita unitatii firii umane, prezenta si in Hristos.
Rastignindu-ne impreuna cu Hristos nu mai traim noi, ci traieste Hristos in noi. Intrucat Hristos nu numai Se jertfeste, ci si inviaza, inviind El vom invia si noi.
Umanitatea pacatoasa s-a separate de Dumnezeu, insa noua umanitate, in Mantuitorul Hristos si prin El, reface drumul in sens invers, predandu-se lui Dumnezeu, prin slujirea preoteasca si prin jertfa. Instituirea Preotiei si existenta celor 3 trepte de la inceputul BisericiiDin preotia Mantuitorului ia nastere preotia Bisericii transmisa de El prin insuflarea Duhului Sfant Apostolilor, dupa inviere si inainte de inaltare: Precum M-a trimis pe Mine Tata, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea a suflat asupra loir si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacate, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 20-23).
Cincizecimea completeaza ceea ce Mantuitorul a instituit prin cuvant si prin suflare, Apostolii imbracandu-se cu putere de sus , prin coborarea Sfantului Duh asupra lor.
Mantuitorul precizeaza ce aveau de facut Apostolii: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatavdu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua. Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 18-20); Nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste in voi (Matei 10, 20); Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel Care M-a trimis pe Mine (Matei 10, 40), etc.
Preotia ucenicilor nu este altceva decat participare la preotia Lui. Constienti de aceasta, Apostolii au transmis urmasilor misiunea incredintata lor de Mantuitorul: Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in care crezusera (F. Ap. 14, 23)La inceput, numirea de preoti si episcopi se da tuturor celor pe care Apostolii ii hirotoneau ca urmasi ai lor. Datorita inmultirii comunitatilor crestine, acesti episcopi hirotoneau preoti, pentru a fi ajutati, episcopii avand si datoria de a supraveghea activitatea preotilor.
Episcopii de la inceput au putut sa se numeasca si preoti, intrucat in harul episcopatului se cuprindea si cel al preotiaie, dar nu si invers.
Tot prin hirotonie sau prin punerea mainilor si prin invocarea Sf. Duh au fost alesi si primii diaconi de catre Sf. Apostoli.
In traducerile mai vechi ale NT, termenul preot este redat prin termenul prezbiter , fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca prezbiterul era un simplu batran delegat de comunitate, fara hirotonie si fara rugaciunea de invocare a Sf. Duh. In toate cazurile prezentate, Apostolii hirotoneau preoti/prezbiteri (F. Ap. 14, 23), iar dupa ei, Tit si Timotei (episcopii) hirotoneau preoti/prezbiteri in fiecare cetate (I Timotei 5, 22; Tit 1, 5).
Si Sf. Ioan GA precizeaza ca prezbiterul/preot nu-si ia singur cinstea slujirii si nici comunitatea nu i-o poate da. Instituirea treptelor ierarhice ale preotiei de catre Hristos Insusi prin hirotonie si nu prin delegare din partea comunitatii constituie coloana vertebrala a Parintilor Bisericii. Succesiunea apostolicaTransmiterea acesluiasi har de la episcopi la episcopi, incepand de la Apostoli, odata cu transmiterea puterii si obligatiei de a pazi aceeasi invatatura si aceleasi norme ale Tainelor si ale pastoririi se numeste succesiune apostolica.
De la acest har ce vine de la Apostoli se impartasesc, de la episcopul fiecarei eparhii, toti preotii acelei eparhii.
Astfel, Biserica traieste totdeauna duhovniceste din acelasi har apostolic si din aceeasi invatatura si randuiala sacramentala si evanghelica apostolica.
Sf. Clement Romanul, referitor la succesiunea apostolica, spune ca, daca Hristos a fost trimis de Tatal, Apostolii au fost trimisi de Hristos.
Ierarhia bisericeasca este o mostenire apostolica. Odata cu functia (episcop, preot, diacon), aceasta a mostenit si adevarul. Atunci cand adevarul propovaduit de cineva nu corespunde celui propovaduit de Apostoli, este vorba de erezie.
Ereticii incearca sa sugereze vreo legatura cu Apostolii, caz in care putem sa le cerem sa-si dea la iveala obarsia bisericilor lor, sa desfasoare sirul episcopilor lor, dintru inceput, pentru a putea cedea daca cel dintai episcop al lor avea chezas si inaintas pe vreunul din Apostoli. Invatatura ereticilor exclude apartenenta la apostolicitate, intrucat Apostolii nu s-au deosebit in invatatura lor, nu ar fi invatat niciodata ceva deosebit unul de altul. O comunitate crestina autentica nu poate sa apara decat ca butas al harului si succesiunii apostolice. Deci, apostolicitatea nu se refera numai la ierarhie, ci si la comunitatea crestina in ansamblul ei, adica la succesiunea apostolica a Bisericii. Se poate spune ca exista o succesiune apostolica a tuturor credinciosilor botezati in Biserica.
Succesiunea apostolica, atat pe linie ierarhica, cat si ca raportare la Biserica, in integritatea ei, asigura atat pastrarea invataturii apostolice fixate in NT, cat si pe cea dezvoltata prin Traditie.
Harisma episcopala este harisma care poarta in sine puterea de a transmite toate harurile si darurile care se difuzeaza, incepand de la Apostoli, in tot timpul, in Biserica, sau pe Hristos Insusi si pe Duhul Sfant, prezenti si lucratori in aceste haruri si daruri.
Harurile nu vin numai din trecut, ci si de sus, in fiecare timp, caci Biserica este mereu deschisa cerului.
Mantuitorul Hristos apartine in egala masura atat trecutului, cat si prezentului si viitorului. Nu Hristos trece, ci generatiile trec. Preotia si unitatea BisericiiIntrucat atat invatatura, cat si harul sunt ale lui Hristos, iar Hristos este Unul, inseamna ca prin preotie este afirmata implicit unitatea Bisericii.
Daca atat invatatura, cat si puterea sunt ale lui Hristos, inseamna ca preotii sunt organele vazute ale preotiei Lui unice. Singurul lucru pe care slujitorii Bisericii il dau de la ei este slujirea.
Hristos exercita lucrarea Sa de Preot unic si unificator atat prin aceea ca, in fiecare comunitate, Preotia Sa se exercita printr-un unic organ, cat si prin faptul ca aceste organe sunt aduse si ele la unitate, intr-un centru unic vazut al lor, si anume episcopul.
Daca Mantuitorul Hristos, intrupandu-Se, a implinit vointa Tatalui, episcopii trebuie sa implineasca vointa lui Hristos. Pentru aceasta, membrii comunitatii crestine trebuie sa actioneze impreuna cu vointa episcopului.
Toti trebuie sa respecte pe diaconi, pe preoti si pe episcopi, caci fara acestia nu se poate vorbi de Biserica.
Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii.
Episcopul ramane un slujitor al Bisericii, pentru ca puterea nu este a lui, ci a lui...
Intrucat prin inaltarea la cer, Hristos devine nevazut, este necesara o persoana care sa implineasca actele vazute prin care ni Se daruieste, pentru ca Taina, ca mijloc prin care ni se comunica un har al lui Hristos, nu se poate efctua singura.
Daca Mantuitorul ni s-ar darui in chip nevazut, ar exista intotdeauna nesiguranta acestei daruiri obiective.
De preotie atarna Biserica si mantuirea in Hristos. De aceea, Hirotonia este prin excelenta Taina Bisericii.
Nici preotul si nici episcopul nu-si pot lua cu de la ei putere calitatea de organe ale lui Hristos. Aceasta calitate nu o poate oferi nici comunitatea.
Cel ce hirotoneste este om, dar Dumnezeu face totul.
Sf. Ioan GA spune ca, atunci cand hirotonia este savarsita dupa randuiala canonica, chiar mana lui Dumnezeu se atinge de capul celui hirotonit.
Eficacitatea Tainelor in general, deci si eficacitatea Hirotoniei, nu depinde de vrednicia savarsitorului, intrucat omul, savarsind Tainele, nu face nimic de la sine, Dumnezeu Insusi sfintindu-ne prin mijlocirea Tainelor.
Harul arhieresc il da Dumnezeu, dar prin om, care pune mana.
Raspunzand indoielilor provocate de scaderile morale ale unor slujitori, Sf. Grigorie Teologul compara preotia cu un inel care are imprimata pe el pecetea imparateasca. Indiferent din ce material, nobil sau mai putin nobi, este confectionat inelul, prin aplicarea lui pe ceara, pecetea este identica. Valoarea inelului o da pecetea, nu materialul din care este confectionat. Aceasta concluzie este valabila si in cazul Hirotoniei: Cel care imputerniceste si Cel care trimite este Dumnezeu (adica cel care da pecetea). Preotia nevazuta a Mantuitorului izvorul preotiei vazute din BisericaHristos S-a facut prin intrupare Preotul prin execelenta al creatiei, pentru readucerea ei la Dumnezeu. El este unicul preot deplin, pentru ca este unicul om care se poate darui cu un devotament absolut Tatalui, este singurul om care are intrare la Tatal si ne poate duce in Sine si pe noi, este singurul om unificator cu adevarat. Si pentru ca este nevazut in urma Inaltarii Sale, El, ca unicul preot deplin, este izvorul intregii preotii vazute.
Preotia Mantuitorului este vesnica si netrecatoare. Ca Arhiereu, El este sfant fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi si, fiind mai presus decat cerurile, El nu mai are nevoie sa aduca jertfe pentru pacatele Sale si pentru ale poporului, caci a facut aceasta odata atunci cand S-a adus pe Sine Insusi jertfa.
Mantutorul nu Si-a luat singur cinstea acesta de preot, ci, ca si Aaron, a fost chemat de Dumnezeu, Care l-a numit (Arhiereu) preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec. Asadar, preotia Lui este de la Tatal, care L-a sfintit si L-a trimis in lume.
Daca Aaron si Melchisedec (cei doi care anticipeaza arhieria Mantuitorului) aduceau jertfa pentru pacatele lor si pentru pacatele poporului Mantuitorul a fost, in acelasi timp, si Jerfta si Jertfitor.
Sf. Ioan GA spune ca El a fost jertfa dupa trup si Preot dupa Duh.
Sf. Chiril al Alexandriei precizeaza ca Mantuitorul a fost preot ca om, nu ca Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu avea nevoie de aceasta slujire.
Rastignindu-Se El, ne rastignim si noi impreuna cu El datorita unitatii firii umane, prezenta si in Hristos.
Rastignindu-ne impreuna cu Hristos nu mai traim noi, ci traieste Hristos in noi. Intrucat Hristos nu numai Se jertfeste, ci si inviaza, inviind El vom invia si noi.
Umanitatea pacatoasa s-a separate de Dumnezeu, insa noua umanitate, in Mantuitorul Hristos si prin El, reface drumul in sens invers, predandu-se lui Dumnezeu, prin slujirea preoteasca si prin jertfa. Instituirea Preotiei si existenta celor 3 trepte de la inceputul BisericiiDin preotia Mantuitorului ia nastere preotia Bisericii transmisa de El prin insuflarea Duhului Sfant Apostolilor, dupa inviere si inainte de inaltare: Precum M-a trimis pe Mine Tata, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea a suflat asupra loir si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacate, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 20-23).
Cincizecimea completeaza ceea ce Mantuitorul a instituit prin cuvant si prin suflare, Apostolii imbracandu-se cu putere de sus , prin coborarea Sfantului Duh asupra lor.
Mantuitorul precizeaza ce aveau de facut Apostolii: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatavdu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua. Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 18-20); Nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste in voi (Matei 10, 20); Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel Care M-a trimis pe Mine (Matei 10, 40), etc.
Preotia ucenicilor nu este altceva decat participare la preotia Lui. Constienti de aceasta, Apostolii au transmis urmasilor misiunea incredintata lor de Mantuitorul: Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in care crezusera (F. Ap. 14, 23)La inceput, numirea de preoti si episcopi se da tuturor celor pe care Apostolii ii hirotoneau ca urmasi ai lor. Datorita inmultirii comunitatilor crestine, acesti episcopi hirotoneau preoti, pentru a fi ajutati, episcopii avand si datoria de a supraveghea activitatea preotilor.
Episcopii de la inceput au putut sa se numeasca si preoti, intrucat in harul episcopatului se cuprindea si cel al preotiaie, dar nu si invers.
Tot prin hirotonie sau prin punerea mainilor si prin invocarea Sf. Duh au fost alesi si primii diaconi de catre Sf. Apostoli.
In traducerile mai vechi ale NT, termenul preot este redat prin termenul prezbiter , fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca prezbiterul era un simplu batran delegat de comunitate, fara hirotonie si fara rugaciunea de invocare a Sf. Duh. In toate cazurile prezentate, Apostolii hirotoneau preoti/prezbiteri (F. Ap. 14, 23), iar dupa ei, Tit si Timotei (episcopii) hirotoneau preoti/prezbiteri in fiecare cetate (I Timotei 5, 22; Tit 1, 5).
Si Sf. Ioan GA precizeaza ca prezbiterul/preot nu-si ia singur cinstea slujirii si nici comunitatea nu i-o poate da. Instituirea treptelor ierarhice ale preotiei de catre Hristos Insusi prin hirotonie si nu prin delegare din partea comunitatii constituie coloana vertebrala a Parintilor Bisericii. Succesiunea apostolicaTransmiterea acesluiasi har de la episcopi la episcopi, incepand de la Apostoli, odata cu transmiterea puterii si obligatiei de a pazi aceeasi invatatura si aceleasi norme ale Tainelor si ale pastoririi se numeste succesiune apostolica.
De la acest har ce vine de la Apostoli se impartasesc, de la episcopul fiecarei eparhii, toti preotii acelei eparhii.
Astfel, Biserica traieste totdeauna duhovniceste din acelasi har apostolic si din aceeasi invatatura si randuiala sacramentala si evanghelica apostolica.
Sf. Clement Romanul, referitor la succesiunea apostolica, spune ca, daca Hristos a fost trimis de Tatal, Apostolii au fost trimisi de Hristos.
Ierarhia bisericeasca este o mostenire apostolica. Odata cu functia (episcop, preot, diacon), aceasta a mostenit si adevarul. Atunci cand adevarul propovaduit de cineva nu corespunde celui propovaduit de Apostoli, este vorba de erezie.
Ereticii incearca sa sugereze vreo legatura cu Apostolii, caz in care putem sa le cerem sa-si dea la iveala obarsia bisericilor lor, sa desfasoare sirul episcopilor lor, dintru inceput, pentru a putea cedea daca cel dintai episcop al lor avea chezas si inaintas pe vreunul din Apostoli. Invatatura ereticilor exclude apartenenta la apostolicitate, intrucat Apostolii nu s-au deosebit in invatatura lor, nu ar fi invatat niciodata ceva deosebit unul de altul. O comunitate crestina autentica nu poate sa apara decat ca butas al harului si succesiunii apostolice. Deci, apostolicitatea nu se refera numai la ierarhie, ci si la comunitatea crestina in ansamblul ei, adica la succesiunea apostolica a Bisericii. Se poate spune ca exista o succesiune apostolica a tuturor credinciosilor botezati in Biserica.
Succesiunea apostolica, atat pe linie ierarhica, cat si ca raportare la Biserica, in integritatea ei, asigura atat pastrarea invataturii apostolice fixate in NT, cat si pe cea dezvoltata prin Traditie.
Harisma episcopala este harisma care poarta in sine puterea de a transmite toate harurile si darurile care se difuzeaza, incepand de la Apostoli, in tot timpul, in Biserica, sau pe Hristos Insusi si pe Duhul Sfant, prezenti si lucratori in aceste haruri si daruri.
Harurile nu vin numai din trecut, ci si de sus, in fiecare timp, caci Biserica este mereu deschisa cerului.
Mantuitorul Hristos apartine in egala masura atat trecutului, cat si prezentului si viitorului. Nu Hristos trece, ci generatiile trec. Preotia si unitatea BisericiiIntrucat atat invatatura, cat si harul sunt ale lui Hristos, iar Hristos este Unul, inseamna ca prin preotie este afirmata implicit unitatea Bisericii.
Daca atat invatatura, cat si puterea sunt ale lui Hristos, inseamna ca preotii sunt organele vazute ale preotiei Lui unice. Singurul lucru pe care slujitorii Bisericii il dau de la ei este slujirea.
Hristos exercita lucrarea Sa de Preot unic si unificator atat prin aceea ca, in fiecare comunitate, Preotia Sa se exercita printr-un unic organ, cat si prin faptul ca aceste organe sunt aduse si ele la unitate, intr-un centru unic vazut al lor, si anume episcopul.
Daca Mantuitorul Hristos, intrupandu-Se, a implinit vointa Tatalui, episcopii trebuie sa implineasca vointa lui Hristos. Pentru aceasta, membrii comunitatii crestine trebuie sa actioneze impreuna cu vointa episcopului.
Toti trebuie sa respecte pe diaconi, pe preoti si pe episcopi, caci fara acestia nu se poate vorbi de Biserica.
Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii.
Episcopul ramane un slujitor al Bisericii, pentru ca puterea nu este a lui, ci a lui...
