Voluntariatul Oastei Domnului
Oastea Domnului este o inspiratie si o creatie spirituala care a venit pe de-antregul de la Domnul de Sus. In creatia aceasta, Domnul a folosit un vas slab; a pus trambita in gura unui umil preot, care a chemat sub steagul Domnului pe toti cei care, de bunavoie, s-au hotarat sa intre intr-un razboi duhovnicesc. []Oastea Domnului este o inspiratie si o creatie spirituala care a venit pe de-antregul de la Domnul de Sus. In creatia aceasta, Domnul a folosit un vas slab; a pus trambita in gura unui umil preot, care a chemat sub steagul Domnului pe toti cei care, de bunavoie, s-au hotarat sa intre intr-un razboi duhovnicesc.
Creatia Oastei Domnului a fost de la inceput un voluntariat, cu luptatori voluntari preoti si mireni in toate partile tarii. i aceasta trebuie sa ramana Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc, care lucreaza si activeaza in cadrul invataturilor din Biblie si Biserica.
S-au ivit insa tendinte tot mai deslusite de a i se lua acestei Miscari caracterul de voluntariat pe care i l-a dat Domnul si de a o atrage cu totul in ceea ce se chema oficialitate.
Astfel, Episcopia de la Oradea a facut un Statut al societatii culturale religioase Oastea Domnului din Eparhia Orazii, scopul societatii, intre altele, fiind si combaterea relelor prin ar-mele luminii si ale culturii.
Fata de aceasta incercare, fratele I. Gr. Opri-san, de la Bucuresti, a scris randurile de mai jos, cu o minunata precizare pentru voluntariatul Oastei:Tovarasia Oastea Domnului este dupa marturisirea insasi a singurului indrituit s-o spuna cu apas, adica a I. P. S. Mitropolit Nicolae: initiativa parintelui Iosif Trifa. E de dorit sa se stie acest lucru lamurit. Aceasta initiativa nu este decat un voluntariat duhovnicesc, de care Biserica trebuie sa se bucure intr-o vreme cand starile de lucruri ne arata precis nevoia lui, iar nicidecum sa-l oficializeze.
Ceea ce au facut fratii de la Oradea Mare inseamna oficializare, pur si simplu. i aceasta se talmaceste in grai deschis romanesc: uciderea initiativei si increderii acordate, initiativa care s-a dovedit si pentru cei din urma intelegatori ca a adus roade: suflete strans legate de Biserica Domnului.
Biserica respectiv Sfantul Sinod are dreptul de a supraveghea ca sa nu se abata sufletele de la matca Ortodoxiei; are datoria de a indrepta, atunci cand se fac greseli si a capta toate energiile duhovnicesti. Dar a oficializa, a pune pe calapod seva primaverii duhovnicesti a sufletelor este a opri tocmai ratiunea acestei revarsari de credinta pe matca Ortodoxiei noastre scumpe. Oastea Domnului este o floare rasarita in aerul tare de padure, de camp. A lua aceasta floare si a o duce in cea mai aleasa sera, in tovarasia minunata a oricaror flori, este a o ofili. Ii este dat sa ramana in atmosfera in care a rasarit acum zece ani.
Sa nu se uite ca umilul gornist de la Sibiu a fost si este un scolar al Duhului Sfant, care a lucrat o tema de examen si i-a reusit. A te bucura si a folosi spre binele obstei aceasta Lucrare, este una, a-i lua insa numele spre a-l consacra in forme oficiale si a nu intreba, in prealabil, pe cel mai de seama ostenitor al ei, este alta.
Cu ceva mai multa intelegere a voluntariatului propovaduit de Sf. Ioan Gura de Aur, acea sfanta expeditie a laicilor, spre a aduce suflete la picioarele preotilor , am putea ajunge sa nu se piarda nici un strop de energie duhovniceasca din cea mai calda vatra a Ortodoxiei.
O mai calda iubire pentru Biserica vie nu s-a aratat pana azi in obstea crestinatatii noastre romanesti.
I. Gr. Oprisan(Foaia Oastea Domnului , nr. 44, anul 1932)Lucrurile acestea le-a precizat fratele Oprisan si mai pe larg in carticica Voluntariatul Oastei Domnului .
Fata de...
Creatia Oastei Domnului a fost de la inceput un voluntariat, cu luptatori voluntari preoti si mireni in toate partile tarii. i aceasta trebuie sa ramana Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc, care lucreaza si activeaza in cadrul invataturilor din Biblie si Biserica.
S-au ivit insa tendinte tot mai deslusite de a i se lua acestei Miscari caracterul de voluntariat pe care i l-a dat Domnul si de a o atrage cu totul in ceea ce se chema oficialitate.
Astfel, Episcopia de la Oradea a facut un Statut al societatii culturale religioase Oastea Domnului din Eparhia Orazii, scopul societatii, intre altele, fiind si combaterea relelor prin ar-mele luminii si ale culturii.
Fata de aceasta incercare, fratele I. Gr. Opri-san, de la Bucuresti, a scris randurile de mai jos, cu o minunata precizare pentru voluntariatul Oastei:Tovarasia Oastea Domnului este dupa marturisirea insasi a singurului indrituit s-o spuna cu apas, adica a I. P. S. Mitropolit Nicolae: initiativa parintelui Iosif Trifa. E de dorit sa se stie acest lucru lamurit. Aceasta initiativa nu este decat un voluntariat duhovnicesc, de care Biserica trebuie sa se bucure intr-o vreme cand starile de lucruri ne arata precis nevoia lui, iar nicidecum sa-l oficializeze.
Ceea ce au facut fratii de la Oradea Mare inseamna oficializare, pur si simplu. i aceasta se talmaceste in grai deschis romanesc: uciderea initiativei si increderii acordate, initiativa care s-a dovedit si pentru cei din urma intelegatori ca a adus roade: suflete strans legate de Biserica Domnului.
Biserica respectiv Sfantul Sinod are dreptul de a supraveghea ca sa nu se abata sufletele de la matca Ortodoxiei; are datoria de a indrepta, atunci cand se fac greseli si a capta toate energiile duhovnicesti. Dar a oficializa, a pune pe calapod seva primaverii duhovnicesti a sufletelor este a opri tocmai ratiunea acestei revarsari de credinta pe matca Ortodoxiei noastre scumpe. Oastea Domnului este o floare rasarita in aerul tare de padure, de camp. A lua aceasta floare si a o duce in cea mai aleasa sera, in tovarasia minunata a oricaror flori, este a o ofili. Ii este dat sa ramana in atmosfera in care a rasarit acum zece ani.
Sa nu se uite ca umilul gornist de la Sibiu a fost si este un scolar al Duhului Sfant, care a lucrat o tema de examen si i-a reusit. A te bucura si a folosi spre binele obstei aceasta Lucrare, este una, a-i lua insa numele spre a-l consacra in forme oficiale si a nu intreba, in prealabil, pe cel mai de seama ostenitor al ei, este alta.
Cu ceva mai multa intelegere a voluntariatului propovaduit de Sf. Ioan Gura de Aur, acea sfanta expeditie a laicilor, spre a aduce suflete la picioarele preotilor , am putea ajunge sa nu se piarda nici un strop de energie duhovniceasca din cea mai calda vatra a Ortodoxiei.
O mai calda iubire pentru Biserica vie nu s-a aratat pana azi in obstea crestinatatii noastre romanesti.
I. Gr. Oprisan(Foaia Oastea Domnului , nr. 44, anul 1932)Lucrurile acestea le-a precizat fratele Oprisan si mai pe larg in carticica Voluntariatul Oastei Domnului .
Fata de...
