Cu toţii strânşi în jurul Crucii – aceasta este Oastea Domnului.
Dar primejdia cea mare, de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit, inca nu este asta cea care vine din afara. O mai mare primejdie este cea care vine dinauntrul Oastei. E primejdia ciocanelor . E ispita de a ne pomeni, una-doua, ca ne lipseste Iisus cel Rastignit din adunarile noastre.
Se tin adunari mari ale Oastei, in care nu se vorbeste nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbeste ostasilor despre toate numai despre Iisus cel Rastignit, nu. Ostasii asteapta fulgerari duhovnicesti, asteapta foc ceresc si li se dau alte lucruri, care nu hranesc si nu ramanSunt inauntrul Oastei unii care isi bat capul vesnic dupa organizare , dupa sefie , dupa dorul de a comanda in loc sa-si bata capul cu un singur lucru: copiii Oastei sa-L aiba tot mai mult pe Iisus cel Rastignit.
Este insa o primejdie si mai mare decat aceea de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit dinauntrul Oastei, din adunarea Oastei: este primejdia de a-L pierde pe Iisus cel Rastignit dinauntrul nostru, din inima noastra. Aceasta este primejdia cea adevarata. Daca e vorba de o primejdie pentru Oaste, aceasta este una singura: sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit din inima noastra, din viata noastra. Pana cand Il avem pe Iisus cel Rastignit inauntrul nostru, Oastea va inainta biruitoare. Toate atacurile se vor zdrobi de Stanca Golgotei.
Apostolul Pavel avea o singura grija pentru fratii lui: sa nu-L piarda fratii pe Iisus cel Rastignit. Sa nu piarda Duhul si sa ramana cu litera .
Stapanit de grija aceasta, strig si eu pe fratii mei: Frati ostasi! Straja pentru Iisus cel Rastignit! Straja sa nu-L pierdem pe Iisus cel Rastignit dinauntrul nostru si dinauntrul Oastei! Straja sa nu ne fure Satana pe Iisus cel Rastignit!Multi dintre copilasii Oastei furati de ispita trufiei s-au ridicat de la picioarele Crucii...