Cutremurătorul început
Iata noaptea Anului Nou 1923. Aceasta noapte de hotar intre ani este, de obicei, pentru toti oamenii, prilejul unui cutremurator bilant. Prilejul in care ne vedem cu totii nu numai grabita trecere a vietii pamantesti, ci si felul in care am folosit aceasta parte din viata scurta, pe care o incheiem la sfarsitul fiecarui an si []Iata noaptea Anului Nou 1923.
Aceasta noapte de hotar intre ani este, de obicei, pentru toti oamenii, prilejul unui cutremurator bilant. Prilejul in care ne vedem cu totii nu numai grabita trecere a vietii pamantesti, ci si felul in care am folosit aceasta parte din viata scurta, pe care o incheiem la sfarsitul fiecarui an si o deschidem la inceputul altuia.
Intr-o astfel de ultima noapte a anului trecut si de prima a noului an cine oare isi mai face atat de necrutator bilantul luptei sale trecute si planul luptei sale viitoare, ca omul de constiinta asezat de Dumnezeu intr-acest loc de asa mare raspundere cum era el, Iosif? i ca preot la un amvon in slujba lui Dumnezeu, si ca redactor de gazeta, la o tribuna in slujba poporului!Era tarziu si el era singur. In noaptea asta, cand nimeni nu doarme, multi fac voia diavolului, dar putini fac voia lui Dumnezeu.
La masa de lucru din locuinta sa de la orfelinat, unde locuia acum, Parintele Iosif statea in fata foilor albe, cufundat in ganduri si privind departe. i nu stia cum sa inceapa.
Iata, gandea el, au trecut treizeci si patru de ani din viata mea. i cu ce ma pot eu infatisa, cu adevarat, acum in fata lui Dumnezeu, Stapanul si Judecatorul meu? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru Dumnezeul meu Caruia I-am juruit legamantul cutremurator al preotiei, fagaduindu-I slujire si roada? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru poporul meu caruia ii juruisem tot devotamentul meu in constiinta mea?Cu un amar simtamant de durere si de rusine, vedea starile in care se zbateau tara si poporul. i, la fel, neputinta lui in fata acestor stari.
Din tot elanul cu care se luptasera fiii acestei tari, de secole inainte, pentru implinirea marelui nostru ideal national, acum parca nu mai ramasese nimic.
Toata frumoasa munca pentru trezirea si formarea constiintei curate a datoriei, a unitatii, a cinstei, a demnitatii si a moralei acum parca incetase de peste tot.
Toate luminile frumoase si vrednice, care ardeau candva atat de curat si de puternic, acum parca le stinsese un vant satanic. i un intuneric vinovat se intindea rece, amenintator si deznadajduit peste toate hotarele noastre firesti si sufletesti.
In zadar ne-a dat oare Dumnezeu o tara mare si frumoasa? gandea el.
In zadar oare au luptat si s-au jertfit atatea secole inaintasii nostri? In zadar oare am muncit si am suferit chiar si noi atat de mult? Caci, intr-adevar e in zadar, daca lasam ca acum sa se piarda si sa se nimiceasca totul, chiar asa!E plina lumea de stiri rele despre cei de sus si de stiri triste despre cei de josCrimele, hotiile, judecatile, divorturile, tulburarile si toate nelegiuirile provocate de puhoaiele de alcool, revarsate peste tara din sutele de fabrici, stiute si nestiute, de spirt negru si alb si din miile de carciumi, au facut acum din tara si din poporul nostru, cel altadata atat de vrednic, un exemplu grozav de urat pentru toate popoarele din jurul nostru.
Bolile sociale si degenerarea, provocate si raspandite de alcoolism, se intind ca parjolul, distrugand nu numai generatia asta, ci si pe cele viitoare.
Statisticile sunt din ce in ce mai alarmante, dar nimeni dintre cei cu raspundere in tara asta nu se ridica puternic si hotarat sa opreasca aceasta stare de lucruri si sa aduca salvareaInca o data: cine le mai poate vedea toate acestea asa de limpede ca unul care are un loc asa cum am eu? i cine oare mai are o raspundere atat de mare in instiintarea raului si in luarea de masuri bune, ca mine, care am in mana o trambita cu care pot suna alarma neincetat peste o lume intreaga? Ca mine, care am acum la indemana un mijloc cu care pot chema la lupta impotriva raului si pot indruma neincetat spre bine pe cei hotarati sa se ridice cu un singur gand, pentru mantuire si pentru Hristos!Din bisericuta nestiuta de la Vidra, Dumnezeu m-a mutat in catedrala de la Lumina Satelor . i, de la cei cativa ascultatori sarmani dintr-un sat indepartat de munte, eu pot acum sa vorbesc unei tari, unei lumi intregi.
Foaia se tipareste in multe mii de exemplare, saptamana de saptamana, si in fiecare duminica e ascultata in mii de sate si de orase, nu numai din tara, ci si pana departe, peste hotare, in toate colturile lumii, unde sunt romani care tin legatura cu tara de unde plecasera. i eu? Ce am facut eu cu-adevarat, oare, si ce fac eu, chiar si acum, pentru a-mi implini, in adevar, datoria pe care am inceput sa mi-o simt chiar din clipa cand am primit Sfanta Carte si sfanta instiintare a mamei mele, de pe patul mortii ei? Cu ce imi inchei eu acum bilantul celor treizeci si patru de ani din viata mea? Practic, ce am facut eu in afara de putin zgomot care si acela pare ca s-a pierdut neputincios si fara nici un ecou, in pustiul acesta...
Aceasta noapte de hotar intre ani este, de obicei, pentru toti oamenii, prilejul unui cutremurator bilant. Prilejul in care ne vedem cu totii nu numai grabita trecere a vietii pamantesti, ci si felul in care am folosit aceasta parte din viata scurta, pe care o incheiem la sfarsitul fiecarui an si o deschidem la inceputul altuia.
Intr-o astfel de ultima noapte a anului trecut si de prima a noului an cine oare isi mai face atat de necrutator bilantul luptei sale trecute si planul luptei sale viitoare, ca omul de constiinta asezat de Dumnezeu intr-acest loc de asa mare raspundere cum era el, Iosif? i ca preot la un amvon in slujba lui Dumnezeu, si ca redactor de gazeta, la o tribuna in slujba poporului!Era tarziu si el era singur. In noaptea asta, cand nimeni nu doarme, multi fac voia diavolului, dar putini fac voia lui Dumnezeu.
La masa de lucru din locuinta sa de la orfelinat, unde locuia acum, Parintele Iosif statea in fata foilor albe, cufundat in ganduri si privind departe. i nu stia cum sa inceapa.
Iata, gandea el, au trecut treizeci si patru de ani din viata mea. i cu ce ma pot eu infatisa, cu adevarat, acum in fata lui Dumnezeu, Stapanul si Judecatorul meu? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru Dumnezeul meu Caruia I-am juruit legamantul cutremurator al preotiei, fagaduindu-I slujire si roada? Ce am facut eu, cu adevarat, pentru poporul meu caruia ii juruisem tot devotamentul meu in constiinta mea?Cu un amar simtamant de durere si de rusine, vedea starile in care se zbateau tara si poporul. i, la fel, neputinta lui in fata acestor stari.
Din tot elanul cu care se luptasera fiii acestei tari, de secole inainte, pentru implinirea marelui nostru ideal national, acum parca nu mai ramasese nimic.
Toata frumoasa munca pentru trezirea si formarea constiintei curate a datoriei, a unitatii, a cinstei, a demnitatii si a moralei acum parca incetase de peste tot.
Toate luminile frumoase si vrednice, care ardeau candva atat de curat si de puternic, acum parca le stinsese un vant satanic. i un intuneric vinovat se intindea rece, amenintator si deznadajduit peste toate hotarele noastre firesti si sufletesti.
In zadar ne-a dat oare Dumnezeu o tara mare si frumoasa? gandea el.
In zadar oare au luptat si s-au jertfit atatea secole inaintasii nostri? In zadar oare am muncit si am suferit chiar si noi atat de mult? Caci, intr-adevar e in zadar, daca lasam ca acum sa se piarda si sa se nimiceasca totul, chiar asa!E plina lumea de stiri rele despre cei de sus si de stiri triste despre cei de josCrimele, hotiile, judecatile, divorturile, tulburarile si toate nelegiuirile provocate de puhoaiele de alcool, revarsate peste tara din sutele de fabrici, stiute si nestiute, de spirt negru si alb si din miile de carciumi, au facut acum din tara si din poporul nostru, cel altadata atat de vrednic, un exemplu grozav de urat pentru toate popoarele din jurul nostru.
Bolile sociale si degenerarea, provocate si raspandite de alcoolism, se intind ca parjolul, distrugand nu numai generatia asta, ci si pe cele viitoare.
Statisticile sunt din ce in ce mai alarmante, dar nimeni dintre cei cu raspundere in tara asta nu se ridica puternic si hotarat sa opreasca aceasta stare de lucruri si sa aduca salvareaInca o data: cine le mai poate vedea toate acestea asa de limpede ca unul care are un loc asa cum am eu? i cine oare mai are o raspundere atat de mare in instiintarea raului si in luarea de masuri bune, ca mine, care am in mana o trambita cu care pot suna alarma neincetat peste o lume intreaga? Ca mine, care am acum la indemana un mijloc cu care pot chema la lupta impotriva raului si pot indruma neincetat spre bine pe cei hotarati sa se ridice cu un singur gand, pentru mantuire si pentru Hristos!Din bisericuta nestiuta de la Vidra, Dumnezeu m-a mutat in catedrala de la Lumina Satelor . i, de la cei cativa ascultatori sarmani dintr-un sat indepartat de munte, eu pot acum sa vorbesc unei tari, unei lumi intregi.
Foaia se tipareste in multe mii de exemplare, saptamana de saptamana, si in fiecare duminica e ascultata in mii de sate si de orase, nu numai din tara, ci si pana departe, peste hotare, in toate colturile lumii, unde sunt romani care tin legatura cu tara de unde plecasera. i eu? Ce am facut eu cu-adevarat, oare, si ce fac eu, chiar si acum, pentru a-mi implini, in adevar, datoria pe care am inceput sa mi-o simt chiar din clipa cand am primit Sfanta Carte si sfanta instiintare a mamei mele, de pe patul mortii ei? Cu ce imi inchei eu acum bilantul celor treizeci si patru de ani din viata mea? Practic, ce am facut eu in afara de putin zgomot care si acela pare ca s-a pierdut neputincios si fara nici un ecou, in pustiul acesta...
