Bucuria păzirii poruncilor
De la un capat, la celalalt, Catisma a saptesprezecea din Psaltirea Proorocului David copilul balai si cu fata frumoasa este strabatuta de un strigat catre Dumnezeu, prin cele 176 de versete ale Psalmului 118 (119, ed. brit.). Strigatul este cand plin de bucuria urmarii poruncilor, cand gemut din pricina celor care nu pazesc []De la un capat, la celalalt, Catisma a saptesprezecea din Psaltirea Proorocului David copilul balai si cu fata frumoasa este strabatuta de un strigat catre Dumnezeu, prin cele 176 de versete ale Psalmului 118 (119, ed. brit.). Strigatul este cand plin de bucuria urmarii poruncilor, cand gemut din pricina celor care nu pazesc Legea lui Dumnezeu.
Ceea ce ne retine insa atentia in chip fascinant este ca, pe tot parcursul psalmului, fiecare verset face referire la unul si acelasi cuvant, sub anumite forme ale sale, cum ar fi: Legea Domnului; judecatile dreptatii Sale; caile Sale; poruncile, indreptarile, cuvintele, judecatile gurii Lui; calea marturiilor Sale Iar daca in vreunul din versete, nu mai mult de doua-trei, nu se pomeneste vreo unul din aceste cuvinte, apoi in altul el, drept compensare, este pomenit si de doua sau chiar de trei ori. i nu poti sa nu te intrebi: Oare ce anume l-a determinat pe omul lui Dumnezeu sa scrie atat de minunat de frumos, in cea mai lunga dintre rugaciunile sale tocmai despre bucuria implinirii poruncilor lui Dumnezeu si despre comorile aflate in Legea Domnului? Caci psalmul acesta al sau este o cantare dumnezeiesc de frumoasa, ce n-ai mai dori s-o sfarsesti.
Rapit astfel pe aripile rugaciunii, in partasia marelui om al lui Dumnezeu, imi dispare spatiul si mi se risipeste ca o ceata timpul Cuvintele Psalmistului devin ale mele, strigatul sau, de bucurie sau de durere, de inaltare sau de prabusire, de cersire a indurarilor precum si a fricii de Domnul, toate, devin rugaciunea mea, strigarea mea, bucuria mea, cantarea meaO, scump Psalmist al Domnului, stranepot vrednic al lui Rut si al lui Boaz, tu, cel mai tanar dintre fratii tai! Ce oare ne-ai mai putea spune noua, celor de la acest alt capat al veacurilor, despre dulceata din Legea Domnului, despre frumusetea implinirii poruncilor Lui, despre urmarea cailor marturiilor Sale, mai mult decat ne-ai reusit expune in acest uluitor psalm?Caci mainile tale au intocmit psaltirea, ca sa canti cum nimeni altul n-a mai cantat minunile Domnului, pe care tocmai le-ai experimentat intreaga viata, de cand ai fost luat de la oile tatalui tau, ca sa fii pus in fruntea poporului Domnului si sa-l pasti pe el la pasunile cele dulci, apoi sa-l duci la apele de odihna din Imparatia cea promisa primilor nostri parinti, iar prin ei si noua!Atunci, de ce, oare, Psalmistule drag, mai pot unii batjocori si mai pot calca Legea Domnului in picioare? Caci cei care n-o cunosc nici nu doresc s-o cunoasca si o nesocotesc, netraind-o si scuzandu-se prin intrebari de...
Ceea ce ne retine insa atentia in chip fascinant este ca, pe tot parcursul psalmului, fiecare verset face referire la unul si acelasi cuvant, sub anumite forme ale sale, cum ar fi: Legea Domnului; judecatile dreptatii Sale; caile Sale; poruncile, indreptarile, cuvintele, judecatile gurii Lui; calea marturiilor Sale Iar daca in vreunul din versete, nu mai mult de doua-trei, nu se pomeneste vreo unul din aceste cuvinte, apoi in altul el, drept compensare, este pomenit si de doua sau chiar de trei ori. i nu poti sa nu te intrebi: Oare ce anume l-a determinat pe omul lui Dumnezeu sa scrie atat de minunat de frumos, in cea mai lunga dintre rugaciunile sale tocmai despre bucuria implinirii poruncilor lui Dumnezeu si despre comorile aflate in Legea Domnului? Caci psalmul acesta al sau este o cantare dumnezeiesc de frumoasa, ce n-ai mai dori s-o sfarsesti.
Rapit astfel pe aripile rugaciunii, in partasia marelui om al lui Dumnezeu, imi dispare spatiul si mi se risipeste ca o ceata timpul Cuvintele Psalmistului devin ale mele, strigatul sau, de bucurie sau de durere, de inaltare sau de prabusire, de cersire a indurarilor precum si a fricii de Domnul, toate, devin rugaciunea mea, strigarea mea, bucuria mea, cantarea meaO, scump Psalmist al Domnului, stranepot vrednic al lui Rut si al lui Boaz, tu, cel mai tanar dintre fratii tai! Ce oare ne-ai mai putea spune noua, celor de la acest alt capat al veacurilor, despre dulceata din Legea Domnului, despre frumusetea implinirii poruncilor Lui, despre urmarea cailor marturiilor Sale, mai mult decat ne-ai reusit expune in acest uluitor psalm?Caci mainile tale au intocmit psaltirea, ca sa canti cum nimeni altul n-a mai cantat minunile Domnului, pe care tocmai le-ai experimentat intreaga viata, de cand ai fost luat de la oile tatalui tau, ca sa fii pus in fruntea poporului Domnului si sa-l pasti pe el la pasunile cele dulci, apoi sa-l duci la apele de odihna din Imparatia cea promisa primilor nostri parinti, iar prin ei si noua!Atunci, de ce, oare, Psalmistule drag, mai pot unii batjocori si mai pot calca Legea Domnului in picioare? Caci cei care n-o cunosc nici nu doresc s-o cunoasca si o nesocotesc, netraind-o si scuzandu-se prin intrebari de...
