MEDITAŢIA ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI
Joia Cinei celei nemuritoare. Joia cea Mare. Joia cea de taina. Iata-ne, iubiti credinciosi, ajunsi in Joia Saptamanii Patimilor, in Joia cea Mare sau a Cinei celei de Taina. Clipele acestei zile sunt anuntate de la Denia de Miercuri seara, cand slavitii ucenici la spalarea cinei s-au luminat. Atunci Iuda cel rau-credincios, cu iubirea de []Joia Cinei celei nemuritoare. Joia cea Mare. Joia cea de taina. Iata-ne, iubiti credinciosi, ajunsi in Joia Saptamanii Patimilor, in Joia cea Mare sau a Cinei celei de Taina.
Clipele acestei zile sunt anuntate de la Denia de Miercuri seara, cand slavitii ucenici la spalarea cinei s-au luminat. Atunci Iuda cel rau-credincios, cu iubirea de argint imbolnavindu-se, s-a intunecat, si judecatorilor celor faradelege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat spunea troparul din Miercurea seara. Mantuitorul se arata a fi chip si implinire de chip a altor jertfe, pentru ca una dintre cantari ne spune: Cel pe Care Isaia mai inainte Miel L-a numit vestindu-L, Acela vine spre junghiere de bunavoie i-a dat spatele spre batai si obrazul spre lovire cu palmele si fata nu i-a intors de la rusinea scuiparilor si a fost osandit cu moarte de ocara. Toate de bunavoie le-a primit Cel fara de pacat ca sa daruiasca tuturor Invierea cea din morti .
Sinaxarul ce aminteste ziua de astazi cuprinde in puterea cuvantului sau trei mari momente ale acestei zile tainic ancorate in cotidianul eshatologic. i le vom explica in ordine:1. Iata ce zice cantarea: Dumnezeu ale ucenicilor picioare seara le-a spalat, al Carui picior altadata prin Eden la amiaza a umblat .
Dupa Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, dupa rugaciunea amvonului, se face spalarea aceasta a picioarelor, oglindire in liturgic a unui gest de taina ce face pe Domnul prezent pana la sfarsitul veacurilor. Biserica intra in eveniment. Ritualul acesta al spalarii, chiar daca astazi este incomod pentru cele mai multe fete suspuse ierarhic, ramane proba de foc. Irmosul cantarii a V-a dovedeste ceea ce determina spalarea si acceptarea spalarii de catre Cel ce a facut lacurile, izvoarele si marile: Cu legatura dragostei fiind legati apostolii si dandu-se pe sine lui Hristos, Celui ce stapaneste toate, li s-au spalat picioarele cele frumoase, bine-vestind pace tuturor .
Ceea ce pare simplu gest invatatoresc ascunde dincolo de ritual o realitate mult mai profunda: aceea a permanentei cresteri in smerenie a Mantuitorului, smerenie ce se va desavarsi intru Sine pe Crucea Golgotei. Astazi insa arata Stapanul chip de smerenie, caci Cel ce imbraca cerul cu nori S-a incins cu stergarul si a plecat genunchii de a spalat picioarele slugilor, intru a Carui mana este suflarea tuturor celor ce sunt.
De profundis in plan duhovnicesc ii corespunde asumarea de catre fiecare dintre noi, fiecare in parte, a gesturilor de rob ale Mantuitorului, cerand: Hristoase Dumnezeule, spala gandirea sufletelor noastre si ne incinge pe noi cu legatura duhovniceasca, spre a face poruncile Tale si a canta bunatatea Ta .
Plecarea spre picioarele de lut, de pacat purtatoare, a Celui ce pleaca cerurile, ne arata calea cea stramta a inaltarii: smerenia. De aceea, spalarea aceasta ne cheama pe toti a fi urmatori smereniei Domnului, dincolo de care nu incape mantuire. In dialogul spalarii picioarelor, calugarul, inchipuind pe Sfantul Petru, de obicei portarul manastirii sau economul ne spune cartea ce se cheama Tipic zice: Nu vei spala picioarele mele . Raspunsul vine prompt: De nu te voi spala, nu vei avea parte de Mine . Asa spusese Domnul neurmandu-L, asa-dar, pe Domnul in smerenie, in smerenia care face ca solul sa nu fie mai mare decat cel care l-a trimis si nici sluga mai mare decat stapanul:Dupa spalarea drumului spre Patimi continua deci, caci de dormitare diavoleasca fiind cuprins Iuda, a adormit intru moarte. Vremea era de priveghere. Vremea era de trezit; sa-i suspine inima, sa-i lacrimeze ochii cu cantare de priveghere, ca mare este taria Crucii. Hristos este langa usi. Pastile de jertfit au venit. Slava ie, Doamne! Slava ie! .
Trecem, asadar, la cel de-al doilea moment crucial al zilei de Joi, consemnat astfel: Indoita-i Cina: si Pastile Legii, dar si Pasti Nou. Caci Domnul aduce noua spre hranire Trup si Sange al Sau ne spune un stih de la Cina cea de Taina. Iar sinaxarul consemneaza dintru inceput: Pastile evreiesc avea sa jertfeasca vineri, era deci potrivit ca Adevarul sa urmeze preinchipuirii, adica atunci sa Se jertfeasca si Pastile nostru: Hristos. Pastile cel nou este aratat dintru inceput ca expresie a momentului Cinei: Mancand, Stapane, cu ucenicii Tai, le-ai aratat in taina preasfanta junghierea Ta, prin care ne-am izbavit din stricaciune, cei ce cinstim Sfintele Patimi .
Cina se descopera nu doar ca de taina, ci si ca ultima intalnire de descoperire a unor taine: Taina invatand pe prietenii Sai, gateste-te la masa hranitoare, suflete, bautura dumnezeiasca fiind cu adevarat Intelepciunea lui Dumnezeu, si drege pahar celor credinciosi! Sa ne apropiem cu dreapta credinta si sa strigam: cu slava S-a preamarit Hristos, Dumnezeul nostru! In plan liturgic, Cinei celei de taina cerem cu totii a-i fi partasi, prin lucrarea Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare: Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig ie: Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta .
In loc de Heruvic s-a cantat aceasta, in loc de cantare ingereasca, semn ca Cinei Sale celei de Taina a lui Dumnezeu astazi, in permanent astazi, Fiul lui Dumnezeu ne primeste partasi.
Bisericile se vadesc, asadar, astazi a fi loc inalt, unde gandul se intareste, unde apostolii sunt trimisi sa gateasca Pastele, prin Cuvantul Adevarului, cel fara de aluat si prin intarirea harului. Rugaciunea de invocare a Duhului Sfant la aceasta Liturghie a Sfantului Vasile cuprinde sub harul sau de viata datator si Sfantul Agnet, care va fi uscat mai apoi, pentru a fi daruit spre viata vesnica bolnavilor si, nu de putine ori, botezatilor. Se vadeste, astfel sensul plenar al Cinei celei de Taina, pentru ca, in fapt, toti am devenit prin Botez ai Domnului; dar prin Euharistie locuim in Domnul si El locuieste in noi. Toti suntem bolnavi, dar Euharistia se vadeste pharmakon , acel medicament miraculos care ne izbaveste dintru toate nevoile; cu o singura conditie: ca in tabloul Cinei celei de Taina noi sa nu fim purtatori ai aurei negre a tradarii lui Iuda. Acesta este chipul care, alaturi de al Domnului, face plina ziua. Iata o cantare a Sfantului Ioan Gura de Aur: Domnul nu numai ca a pregatit Pastele cu ucenicii, ci El Insusi a devenit Paste spune, asadar, acest Sfant Parinte. Pentru ca erau nesimtitori si nerecunoscatori, Dumnezeu a legat strans amintirea binefacerilor prin temeiul sarbatorilor. Pentru aceasta a poruncit sa se jertfeasca Pastele. Era, prin urmare, o aducere aminte vesnica a mantuirii. Mai mult inca, sarbatoarea Pastelui nu avea numai acest folos: anume de a le aminti de vechile faceri de bine, ci un altul mult mai mare: preinchipuia Pastele viitoare.
Mielul pascal al evreilor era tipul unui alt Miel duhovnicesc, iar oaia preinchipuia Oaia, scrisa cu majuscule. Una era umbra, iar cealalta adevar. Cand a aparut Soarele dreptatii, umbra a incetat, deci, deoarece atunci cand apare soarele, umbra se ascunde. Pentru acest...
Clipele acestei zile sunt anuntate de la Denia de Miercuri seara, cand slavitii ucenici la spalarea cinei s-au luminat. Atunci Iuda cel rau-credincios, cu iubirea de argint imbolnavindu-se, s-a intunecat, si judecatorilor celor faradelege pe Tine, Judecatorul cel drept, Te-a dat spunea troparul din Miercurea seara. Mantuitorul se arata a fi chip si implinire de chip a altor jertfe, pentru ca una dintre cantari ne spune: Cel pe Care Isaia mai inainte Miel L-a numit vestindu-L, Acela vine spre junghiere de bunavoie i-a dat spatele spre batai si obrazul spre lovire cu palmele si fata nu i-a intors de la rusinea scuiparilor si a fost osandit cu moarte de ocara. Toate de bunavoie le-a primit Cel fara de pacat ca sa daruiasca tuturor Invierea cea din morti .
Sinaxarul ce aminteste ziua de astazi cuprinde in puterea cuvantului sau trei mari momente ale acestei zile tainic ancorate in cotidianul eshatologic. i le vom explica in ordine:1. Iata ce zice cantarea: Dumnezeu ale ucenicilor picioare seara le-a spalat, al Carui picior altadata prin Eden la amiaza a umblat .
Dupa Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, dupa rugaciunea amvonului, se face spalarea aceasta a picioarelor, oglindire in liturgic a unui gest de taina ce face pe Domnul prezent pana la sfarsitul veacurilor. Biserica intra in eveniment. Ritualul acesta al spalarii, chiar daca astazi este incomod pentru cele mai multe fete suspuse ierarhic, ramane proba de foc. Irmosul cantarii a V-a dovedeste ceea ce determina spalarea si acceptarea spalarii de catre Cel ce a facut lacurile, izvoarele si marile: Cu legatura dragostei fiind legati apostolii si dandu-se pe sine lui Hristos, Celui ce stapaneste toate, li s-au spalat picioarele cele frumoase, bine-vestind pace tuturor .
Ceea ce pare simplu gest invatatoresc ascunde dincolo de ritual o realitate mult mai profunda: aceea a permanentei cresteri in smerenie a Mantuitorului, smerenie ce se va desavarsi intru Sine pe Crucea Golgotei. Astazi insa arata Stapanul chip de smerenie, caci Cel ce imbraca cerul cu nori S-a incins cu stergarul si a plecat genunchii de a spalat picioarele slugilor, intru a Carui mana este suflarea tuturor celor ce sunt.
De profundis in plan duhovnicesc ii corespunde asumarea de catre fiecare dintre noi, fiecare in parte, a gesturilor de rob ale Mantuitorului, cerand: Hristoase Dumnezeule, spala gandirea sufletelor noastre si ne incinge pe noi cu legatura duhovniceasca, spre a face poruncile Tale si a canta bunatatea Ta .
Plecarea spre picioarele de lut, de pacat purtatoare, a Celui ce pleaca cerurile, ne arata calea cea stramta a inaltarii: smerenia. De aceea, spalarea aceasta ne cheama pe toti a fi urmatori smereniei Domnului, dincolo de care nu incape mantuire. In dialogul spalarii picioarelor, calugarul, inchipuind pe Sfantul Petru, de obicei portarul manastirii sau economul ne spune cartea ce se cheama Tipic zice: Nu vei spala picioarele mele . Raspunsul vine prompt: De nu te voi spala, nu vei avea parte de Mine . Asa spusese Domnul neurmandu-L, asa-dar, pe Domnul in smerenie, in smerenia care face ca solul sa nu fie mai mare decat cel care l-a trimis si nici sluga mai mare decat stapanul:Dupa spalarea drumului spre Patimi continua deci, caci de dormitare diavoleasca fiind cuprins Iuda, a adormit intru moarte. Vremea era de priveghere. Vremea era de trezit; sa-i suspine inima, sa-i lacrimeze ochii cu cantare de priveghere, ca mare este taria Crucii. Hristos este langa usi. Pastile de jertfit au venit. Slava ie, Doamne! Slava ie! .
Trecem, asadar, la cel de-al doilea moment crucial al zilei de Joi, consemnat astfel: Indoita-i Cina: si Pastile Legii, dar si Pasti Nou. Caci Domnul aduce noua spre hranire Trup si Sange al Sau ne spune un stih de la Cina cea de Taina. Iar sinaxarul consemneaza dintru inceput: Pastile evreiesc avea sa jertfeasca vineri, era deci potrivit ca Adevarul sa urmeze preinchipuirii, adica atunci sa Se jertfeasca si Pastile nostru: Hristos. Pastile cel nou este aratat dintru inceput ca expresie a momentului Cinei: Mancand, Stapane, cu ucenicii Tai, le-ai aratat in taina preasfanta junghierea Ta, prin care ne-am izbavit din stricaciune, cei ce cinstim Sfintele Patimi .
Cina se descopera nu doar ca de taina, ci si ca ultima intalnire de descoperire a unor taine: Taina invatand pe prietenii Sai, gateste-te la masa hranitoare, suflete, bautura dumnezeiasca fiind cu adevarat Intelepciunea lui Dumnezeu, si drege pahar celor credinciosi! Sa ne apropiem cu dreapta credinta si sa strigam: cu slava S-a preamarit Hristos, Dumnezeul nostru! In plan liturgic, Cinei celei de taina cerem cu totii a-i fi partasi, prin lucrarea Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare: Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig ie: Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta .
In loc de Heruvic s-a cantat aceasta, in loc de cantare ingereasca, semn ca Cinei Sale celei de Taina a lui Dumnezeu astazi, in permanent astazi, Fiul lui Dumnezeu ne primeste partasi.
Bisericile se vadesc, asadar, astazi a fi loc inalt, unde gandul se intareste, unde apostolii sunt trimisi sa gateasca Pastele, prin Cuvantul Adevarului, cel fara de aluat si prin intarirea harului. Rugaciunea de invocare a Duhului Sfant la aceasta Liturghie a Sfantului Vasile cuprinde sub harul sau de viata datator si Sfantul Agnet, care va fi uscat mai apoi, pentru a fi daruit spre viata vesnica bolnavilor si, nu de putine ori, botezatilor. Se vadeste, astfel sensul plenar al Cinei celei de Taina, pentru ca, in fapt, toti am devenit prin Botez ai Domnului; dar prin Euharistie locuim in Domnul si El locuieste in noi. Toti suntem bolnavi, dar Euharistia se vadeste pharmakon , acel medicament miraculos care ne izbaveste dintru toate nevoile; cu o singura conditie: ca in tabloul Cinei celei de Taina noi sa nu fim purtatori ai aurei negre a tradarii lui Iuda. Acesta este chipul care, alaturi de al Domnului, face plina ziua. Iata o cantare a Sfantului Ioan Gura de Aur: Domnul nu numai ca a pregatit Pastele cu ucenicii, ci El Insusi a devenit Paste spune, asadar, acest Sfant Parinte. Pentru ca erau nesimtitori si nerecunoscatori, Dumnezeu a legat strans amintirea binefacerilor prin temeiul sarbatorilor. Pentru aceasta a poruncit sa se jertfeasca Pastele. Era, prin urmare, o aducere aminte vesnica a mantuirii. Mai mult inca, sarbatoarea Pastelui nu avea numai acest folos: anume de a le aminti de vechile faceri de bine, ci un altul mult mai mare: preinchipuia Pastele viitoare.
Mielul pascal al evreilor era tipul unui alt Miel duhovnicesc, iar oaia preinchipuia Oaia, scrisa cu majuscule. Una era umbra, iar cealalta adevar. Cand a aparut Soarele dreptatii, umbra a incetat, deci, deoarece atunci cand apare soarele, umbra se ascunde. Pentru acest...
