Dumnezeu ne-a înviat şi pe noi o dată cu învierea Mântuitorului
Spune Parintele Iosif ca prima data a observat cantaretul ca eu am gresit predica mea. i apoi vorba aceasta a mers de la unii la altii prin biserica, pana cand toti stiau ca preotul cel tanar nu stie sa predice, nu stie sa vorbeasca, nu se prea pricepe el. Apoi oamenii, plecand de la biserica, au raspandit vorba aceasta in tot satul: Asa este preotul nostru: tanar si nu se prea pricepe sa predice la biserica .
Parintele Iosif marturiseste cu durere si spune: Cand am auzit lucrul acesta dureros, abia am asteptat a doua zi a Invierii, ca, din nou sa ma intalnesc cu cei din parohia mea si sa le spun . i le-a spus asa: Dragii mei, am auzit ca intre voi a iesit vorba aceasta ca eu am gresit in vorbire, ca am gresit si ca am spus un cuvant ce nu ar fi fost potrivit. Eu va spun insa ca nu e adevarat, ca nu am gresit cu nimic cand am spus cuvantul acesta: si noua celor din morminte N-am spus si celor din morminte viata daruindu-le , ci am spus si noua celor din morminte .
Voi v-ati alarmat si ati spus intre voi: Doar nu suntem si noi niste morti! Parintele ne considera si pe noi niste morti .
Ba da le spunea parintele celor de fata , caci si noi am fost morti in pacatele noastre si in faradelegile noastre. i noi, atata vreme cat zaceam in pacatele noastre, in necunostinta fata de Dumnezeu, fata de harul adus si de mantuirea pregatita pentru sufletele noastre, eram niste morti, eram niste oameni care nu auzeam nimic, eram niste oameni care nu vedeam nimic, eram niste oameni care nu simteam nimic Nu intelegeam nimicaDe aceea, daca minunea aceasta s-a facut cu vietile noastre, starea noastra sufleteasca sa stiti ca este o minune. i, daca credinta noastra e puternica asa cum a fost si cea a Sfantului ucenic Toma (caci ea nu a fost o necredinta, ci a fost mai degraba o credinta puternica, o credinta staruitoare in iubirea aprinsa dupa Preaiubitul sufletului sau) si daca ceea...