Sf. Ioan Gură de Aur – Despre modul de a depăşi piedicile de familie
(Migne, P. G. 62, 660-662) i cum este cu putinta sa fie atras harul [charis]? Facand cele placute lui Dumnezeu si supunandu-ne Lui intru toate. Oare nu si in casele mari vedem ca acelea dintre slugi au trecere [charis] care nu se ingrijesc de ale lor, ci, cu tot sufletul si sarguinta, de [](Migne, P. G. 62, 660-662) i cum este cu putinta sa fie atras harul [charis]? Facand cele placute lui Dumnezeu si supunandu-ne Lui intru toate. Oare nu si in casele mari vedem ca acelea dintre slugi au trecere [charis] care nu se ingrijesc de ale lor, ci, cu tot sufletul si sarguinta, de cele ale stapanilor? i le randuiesc bine pe toate nu numai fiindca sunt nevoiti asa din pricina stapanirii [sub care se afla], ci si din ravna si din iubire.
Cand pururea ei se afla in ochii lor [ai stapanilor]2, cand petrec in casa, cand nu fac nimic pentru ei insisi, cand nu se ingrijesc de ale lor, oare nu au atunci mai degraba in locul [castigurilor] lor cele ale stapanilor lor3? Caci cel ce a facut cele ale stapanului nu a facut cele ale unui stapan [oarecare], ci cele ale stapanului sau. Asemenea stapanului porunceste in cele ale stapanului. Asemenea aceluia le detine [pe toate]. i multe dintre slugi mai degraba se tem de el; si ce zice el [sluga], aceasta zice si acela [stapanul]. i toti dusmanii lui au frica de el.
Iar daca cel ce dispretuieste in cele lumesti cele ale sale si alege [sa faca] cele ale stapanului, nu a dispretuit de fapt cele ale sale, ci mai degraba are parte de si mai mari bunatati, cu mult mai mult in cele duhovnicesti. Dispretuieste ale tale si ai luat cele ale lui Dumnezeu. Chiar El insusi vrea aceasta. Dispretuieste pamantul si rapeste imparatia cerurilor. Acolo sa petreci, nu aici. De acolo vei fi infricosator, nu de aici. De acolo vei fi infricosator nu numai oamenilor, ci si dracilor; si insusi diavolului4 ii vei fi infricosator. Dar de pe urma lucrurilor de aici vei fi si acelora [diavolilor] usor de dispretuit, si adesea si oamenilor. i cu cate te vei imbogati, in cele ale robilor te vei imbogati.
Iar daca treci cu vederea pe acestea vei fi stralucit in casa imparateasca. Asa erau apostolii: dispretuiau casa robilor si lucrurile de aici. i ia aminte cum porunceau in cele ale Stapanului! Cutare a fost scapat de boala, altul de draci. Leaga aceea si dezleaga aceasta. Pe pamant s-a petrecut aceasta, dar ca si cum ar fi fost in ceruri poruncit. Cate veti lega , zice, pe pamant, vor fi legate in cer (Matei 18,18). i mai mare stapanire le-a dat decat a Sa.
Iar ca nu am mintit, asculta ce zice El insusi: Cel ce crede in Mine va face, mai mari decat fac Eu (cf. Ioan 14, 12)5. Cum asa? Pentru ca si asa la Stapan trece cinstea. Fiindca si in treburile noastre, cand sluga poate [face] lucruri mari, mai mult este admirat stapanul. Caci daca sluga este in stare de atatea, cu cat mai mult cel ce-l stapaneste? Iar daca cineva, lasand slujirea stapanului, se ingrijeste de femeia lui si de copil si de sluga, si vrea sa se imbogateasca si sa-si stranga, fie furand, fie vatamand cele ale stapanului, degraba se pierde si pe sine impreuna cu lucrurile [sale]. De aceea, avand aceste exemple, va rog, sa nu ne ingrijim de cele ale noastre, ca sa ne ingrijim de noi insine6. Sa le dispretuim tocmai ca sa le dobandim! Daca noi le dispretuim, El insusi Se va ingriji de ele. Daca noi ne ingrijim de ele, Dumnezeu le va dispretui, in cele ale lui Dumnezeu sa ne ostenim, nu in ale noastre; ba, mai degraba, in ale noastre. Caci ale Lui sunt ale noastre. Nu ma refer la cer, nu ma refer la pamant, nu ma refer la cele din lume, caci acestea sunt nevrednice de El. Acestea nu sunt doar ale noastre, ci si ale necredinciosilor. Dar la care ma refer eu? La slava, la imparatie. Acestea sunt si ale Lui si ale noastre, din pricina Lui7.-Cum? Daca murim impreuna cu El , zice, vom si trai impreuna cu El. Daca rabdam, vom si imparati impreuna (II Timotei 2, 11-12). Impreuna mostenitori ne-am facut si frati ne numim. Pentru ce ne pornim in jos, de vreme ce El ne trage sus la Sine? Pana cand suntem sarmani, pana cand saraci? Cerul ne sta inainte si noi ne invartim pe pamant? Imparatia cerurilor ne e pusa in fata si noi alegem saracia de aici? Viata fara de moarte [ne e data] si noi ne cheltuim pentru lemne si pietre si tarini?Fii bogat! Asta vreau si eu! Fii lacom si rapeste! Aici [in cele duhovnicesti] asta nu-i rusine. Aici a nu fi lacom este vinovatie, aici a nu rapi este osanda. Ce inseamna asta? imparatia cerurilor , zice, se ia cu sila si cei ce se silesc o rapesc (Matei 11, 12). Fii silitor acolo! Fii rapitor! Nu micsora ceea ce este rapit! Ca nici virtutea nu se imparte, nici dreapta cinstire, si imparatia cerurilor nu se micsoreaza.
Atunci sporeste virtutea, cand rapesti. Atunci se micsoreaza cele trupesti, cand rapesti. i e lamurit [ca e vorba de a rapi] de acolo [din cele duhovnicesti]. Sa fie in oras mii de barbati. Daca toti acestia vor rapi virtutea si dreptatea, au inmultit-o [de fapt]. Pentru ca prin mii [de fapte bune] devin drepti.8 Iar daca nu o rapesc, o imputineaza, caci nu se poate arata nicidecum [dreptatea]. Vezi ca prin faptul de a rapi [cele duhovnicesti] mai degraba se inmultesc bunatatile? Iar daca se rapesc acestea [cele trupesti], mai degraba se micsoreaza?Asadar, sa nu sedem in saracie, ci sa alegem bogatia. Bogatia lui Dumnezeu este ca sa fie multi care sa...
Cand pururea ei se afla in ochii lor [ai stapanilor]2, cand petrec in casa, cand nu fac nimic pentru ei insisi, cand nu se ingrijesc de ale lor, oare nu au atunci mai degraba in locul [castigurilor] lor cele ale stapanilor lor3? Caci cel ce a facut cele ale stapanului nu a facut cele ale unui stapan [oarecare], ci cele ale stapanului sau. Asemenea stapanului porunceste in cele ale stapanului. Asemenea aceluia le detine [pe toate]. i multe dintre slugi mai degraba se tem de el; si ce zice el [sluga], aceasta zice si acela [stapanul]. i toti dusmanii lui au frica de el.
Iar daca cel ce dispretuieste in cele lumesti cele ale sale si alege [sa faca] cele ale stapanului, nu a dispretuit de fapt cele ale sale, ci mai degraba are parte de si mai mari bunatati, cu mult mai mult in cele duhovnicesti. Dispretuieste ale tale si ai luat cele ale lui Dumnezeu. Chiar El insusi vrea aceasta. Dispretuieste pamantul si rapeste imparatia cerurilor. Acolo sa petreci, nu aici. De acolo vei fi infricosator, nu de aici. De acolo vei fi infricosator nu numai oamenilor, ci si dracilor; si insusi diavolului4 ii vei fi infricosator. Dar de pe urma lucrurilor de aici vei fi si acelora [diavolilor] usor de dispretuit, si adesea si oamenilor. i cu cate te vei imbogati, in cele ale robilor te vei imbogati.
Iar daca treci cu vederea pe acestea vei fi stralucit in casa imparateasca. Asa erau apostolii: dispretuiau casa robilor si lucrurile de aici. i ia aminte cum porunceau in cele ale Stapanului! Cutare a fost scapat de boala, altul de draci. Leaga aceea si dezleaga aceasta. Pe pamant s-a petrecut aceasta, dar ca si cum ar fi fost in ceruri poruncit. Cate veti lega , zice, pe pamant, vor fi legate in cer (Matei 18,18). i mai mare stapanire le-a dat decat a Sa.
Iar ca nu am mintit, asculta ce zice El insusi: Cel ce crede in Mine va face, mai mari decat fac Eu (cf. Ioan 14, 12)5. Cum asa? Pentru ca si asa la Stapan trece cinstea. Fiindca si in treburile noastre, cand sluga poate [face] lucruri mari, mai mult este admirat stapanul. Caci daca sluga este in stare de atatea, cu cat mai mult cel ce-l stapaneste? Iar daca cineva, lasand slujirea stapanului, se ingrijeste de femeia lui si de copil si de sluga, si vrea sa se imbogateasca si sa-si stranga, fie furand, fie vatamand cele ale stapanului, degraba se pierde si pe sine impreuna cu lucrurile [sale]. De aceea, avand aceste exemple, va rog, sa nu ne ingrijim de cele ale noastre, ca sa ne ingrijim de noi insine6. Sa le dispretuim tocmai ca sa le dobandim! Daca noi le dispretuim, El insusi Se va ingriji de ele. Daca noi ne ingrijim de ele, Dumnezeu le va dispretui, in cele ale lui Dumnezeu sa ne ostenim, nu in ale noastre; ba, mai degraba, in ale noastre. Caci ale Lui sunt ale noastre. Nu ma refer la cer, nu ma refer la pamant, nu ma refer la cele din lume, caci acestea sunt nevrednice de El. Acestea nu sunt doar ale noastre, ci si ale necredinciosilor. Dar la care ma refer eu? La slava, la imparatie. Acestea sunt si ale Lui si ale noastre, din pricina Lui7.-Cum? Daca murim impreuna cu El , zice, vom si trai impreuna cu El. Daca rabdam, vom si imparati impreuna (II Timotei 2, 11-12). Impreuna mostenitori ne-am facut si frati ne numim. Pentru ce ne pornim in jos, de vreme ce El ne trage sus la Sine? Pana cand suntem sarmani, pana cand saraci? Cerul ne sta inainte si noi ne invartim pe pamant? Imparatia cerurilor ne e pusa in fata si noi alegem saracia de aici? Viata fara de moarte [ne e data] si noi ne cheltuim pentru lemne si pietre si tarini?Fii bogat! Asta vreau si eu! Fii lacom si rapeste! Aici [in cele duhovnicesti] asta nu-i rusine. Aici a nu fi lacom este vinovatie, aici a nu rapi este osanda. Ce inseamna asta? imparatia cerurilor , zice, se ia cu sila si cei ce se silesc o rapesc (Matei 11, 12). Fii silitor acolo! Fii rapitor! Nu micsora ceea ce este rapit! Ca nici virtutea nu se imparte, nici dreapta cinstire, si imparatia cerurilor nu se micsoreaza.
Atunci sporeste virtutea, cand rapesti. Atunci se micsoreaza cele trupesti, cand rapesti. i e lamurit [ca e vorba de a rapi] de acolo [din cele duhovnicesti]. Sa fie in oras mii de barbati. Daca toti acestia vor rapi virtutea si dreptatea, au inmultit-o [de fapt]. Pentru ca prin mii [de fapte bune] devin drepti.8 Iar daca nu o rapesc, o imputineaza, caci nu se poate arata nicidecum [dreptatea]. Vezi ca prin faptul de a rapi [cele duhovnicesti] mai degraba se inmultesc bunatatile? Iar daca se rapesc acestea [cele trupesti], mai degraba se micsoreaza?Asadar, sa nu sedem in saracie, ci sa alegem bogatia. Bogatia lui Dumnezeu este ca sa fie multi care sa...
