Harul Duhului lui Hristos
Duminica a IV-a dupa Pasti (a Slabanogului) Evanghelia de la Ioan 5,1-15 1 Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. 2 Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. 3 In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand []Duminica a IV-a dupa Pasti (a Slabanogului)Evanghelia de la Ioan 5,1-151 Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. 2 Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. 3 In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. 4 Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. 5 i era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. 6 Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? 7 Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. 8 Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. 9 i indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. 10 Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. 11 El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. 12 Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? 13 Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. 14 Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. 15 Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos. 1. In har sunteti mantuiti . Mantuirea noastra este un dar al lui Dumnezeu, adica, un har, pentru a folosi acest termen biblic-teologic (de la grecesul haris, care inseamna dar). Iata un adevar afirmat cu multa putere in Sf. Scriptura. Marile confesiuni crestine sunt de acord in aceasta privinta, desi intre ele exista deosebiri importante in ce priveste intelegerea raportului dintre harul lui Dumnezeu si libertatea omului (adica libera impreuna-lucrare a omului) in realizarea mantuirii sale.
In daruirea mantuirii, Dumnezeu este Cel Care are initiativa, adica El Isi revarsa harul Sau, inainte de a avea noi vreo initiativa sau de a face ceva pentru mantuirea noastra. Indreptarea omului in Hristos e o inviere din morti. Nu poate face nimic pentru viata sa un mort, decat numai daca si dupa ce a fost inviat. Asa este si omul fara Hristos. Sf. Apostol Pavel arata ca Botezul crestin este cu adevarat o inviere din morti (Rom 6,3 si urm.; Col 2,11-13) si subliniaza cu tarie faptul ca mantuirea este un dar: Pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos prin har sunteti mantuiti! si impreuna cu El ne-a sculat si ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni (Ef 2,5-9). Partea noastra la propria mantuire vine numai dupa ce am fost inviati in si impreuna cu Hristos. i numai in comuniune cu Hristos, pastrand legatura de viata cu El, putem noi sa facem ceva pentru mantuirea noastra. Insusi Domnul arata acest lucru in minunata pilda cu vita si mladitele, unde ne si indeamna: Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu va ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acesta aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic (In 15,4-5).2. Mantuirea, har si porunca (dar si datorie). Asadar, mantuirea noastra este cu totul peste puterile noastre inainte de a fi primit harul lui Hristos, inainte de a fi trecut prin invierea cea dintai , adica prin taina unirii cu Hristos in Botez. Dar tocmai aceasta inviere ne face in stare si ne obliga la conlucrarea cu harul primit. Da, mantuirea este un dar de Sus, insa acest dar devine roditor in noi numai prin impreuna-lucrarea noastra, prin raspunsul nostru de credinta si fapte bune. Apostolul Pavel, in continuarea textului citat mai sus, adica imediat dupa ce a afirmat ca suntem mantuiti in har si ca mantuirea este darul lui Dumnezeu , adauga aceste cuvinte: Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele (Ef 2,10).
Aceste doua mari adevaruri ca mantuirea este un dar dumnezeiesc si ca acest dar pretinde, pentru a fi efectiv, conlucrarea noastra sunt foarte clar ilustrate de Evanghelia de astazi. Slabanogul vindecat de Mantuitorul la acea scaldatoare din Ierusalim si neputinta lui de a se cobori in scaldatoare indata dupa tulburarea apei ne face sa credem ca era vorba de un paralitic este chipul omului cazut in pacat. Slabanogul nu putea face nimic pentru a se mantui si nu avea pe nimeni care sa-l ajute. Doamne Ii zice el lui Iisus , nu am om care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa (v. 7). In aceeasi stare se afla omul fara Hristos. Ii este cu neputinta sa se mantuiasca singur, caci nu este decat un slabanog ; si nimeni dintre oameni nu poate sa-l ajute. Asa erau toti urmasii lui Adam. Intreaga istorie a omenirii dinainte de Hristos oglindeste aceasta neputinta cronica a omului de a-si afla mantuirea. Constienti de aceasta neputinta, israelitii isi inmulteau jertfele, iar paganii isi inmulteau zeii. Insasi multimea jertfelor pe care le aduceau israelitii nu facea decat sa releve neputinta acestor jertfe de a mantui; cum o dovedea si multimea eforturilor lor desarte de a-si agonisi, prin faptele Legii , prin infinita detaliere cazuistica a prescriptiilor religioase, ceea ce Sf. Apostol Pavel numeste o dreptate a lor , o dreptate proprie (Rom 10,3). Cu atat mai mult evidentiau aceasta neputinta mitologiile si practicile religioase ale paganismului, cu zeii sai tot mai numerosi, dar si tot mai straini de destinul omului; neputinciosi sa mantuiasca si, de altfel, lipsiti de orice preocupare de a mantui. Omul de dinainte de Hristos, asemenea slabanogului zacand neputincios langa scaldatoarea tuturor sperantelor sale, constata din ce in ce mai deziluzionat ca nu este nimeni care sa-l ajute.3. Casa milei . In sanul poporului ales, proorocii de Dumnezeu insuflati au reinnoit, veac dupa veac, fagaduinta venirii mantuirii. Dar, iata, au trecut secole de cand si darul profetiei s-a stins in Israel. Locul Dumnezeului Celui viu, Care le graia parintilor si mergea in fruntea poporului Sau, pare a fi fost definitiv uzurpat de un cod sterp de prescriptii un jug impovarator pe care, cum va constata Sfantul Apostol Petru nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam (Fapte 15,10). Era, intre israeliti, un numar restrans de credinciosi ca aceia amintiti in paginile Sfintelor Evanghelii, Zaharia si Elisabeta, dreptul Iosif, dreptul Simeon sau proorocita Ana care asteptau mangaierea lui Israel (Lc 2,25; cf. 2,38), dar mantuirea pe care ei o asteptau si spre care-si atinteau cu atata staruinta privirile sufletesti parea atat de aproape si, totusi, atat de departe. Cum aproape era scaldatoarea vindecatoare de slabanogul din Evanghelie si totusi, atat de cu neputinta de atins!Slabanogul parea, oarecum, sa se fi obisnuit cu situatia lui. Trecusera 38 de ani de cand era bolnav! Decazuse atat de mult. Era tot o ruina, tot o suferinta. Nu mai trebuia nimanui si nici el nu mai indraznea sa marturiseasca in ce mare masura avea trebuinta de cineva. Vedea in jurul lui numai egoism. Fiecare se gandea numai la sine insusi si tinea sa exploateze numai pentru sine momentul de gratie cand apa era tulburata de inger. Cine sa-i intinda mana? Cine sa-l duca in spate pana la apa din scaldatoare?Atunci vine Hristos. Pe neasteptate, El ii ofera ajutorul harul Sau: Voiesti sa te faci sanatos? (v. 6). Bietul slabanog nici nu indrazneste sa pronunte acest singur cuvant: Voiesc! El se lamenteaza ca nu are om. N-ai om, dar ai Dumnezeu! vor comenta Parintii acest moment cutremurator. Un Dumnezeu Care are mila de tine. De aceea, multi dintre vechii scriitori crestini au preferat si pentru scaldatoare o denumire putin schimbata, voind sa vada, in chiar aceasta denumire, o expresie a harului lui Dumnezeu; astfel, daca unele dintre cele mai importante manuscrise atesta denumirea de Vitzata (sau Vizata), adeseori cei vechi au redat numele scaldatorii in forma Vitsaida (Betsaida), care inseamna Casa (locul) milei .4. Hristos, Izvorul harului. Omului in general, lui Adam celui cazut, Hristos Mantuitorul ii ofera tot atat de simplu, tot atat de pe neasteptate si in mod absolut gratuit harul mantuirii. Singura conditie pe care i-o pune este ca si el sa voiasca a se mantui. Fiecaruia dintre noi ni se prezinta pana astazi Hristos cu aceasta oferta de har mantuitor. Cuprins de o mila fara margini in fata privelistii jalnice a starii...
In daruirea mantuirii, Dumnezeu este Cel Care are initiativa, adica El Isi revarsa harul Sau, inainte de a avea noi vreo initiativa sau de a face ceva pentru mantuirea noastra. Indreptarea omului in Hristos e o inviere din morti. Nu poate face nimic pentru viata sa un mort, decat numai daca si dupa ce a fost inviat. Asa este si omul fara Hristos. Sf. Apostol Pavel arata ca Botezul crestin este cu adevarat o inviere din morti (Rom 6,3 si urm.; Col 2,11-13) si subliniaza cu tarie faptul ca mantuirea este un dar: Pe noi, cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos prin har sunteti mantuiti! si impreuna cu El ne-a sculat si ne-a asezat intru cele ceresti, in Hristos Iisus Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni (Ef 2,5-9). Partea noastra la propria mantuire vine numai dupa ce am fost inviati in si impreuna cu Hristos. i numai in comuniune cu Hristos, pastrand legatura de viata cu El, putem noi sa facem ceva pentru mantuirea noastra. Insusi Domnul arata acest lucru in minunata pilda cu vita si mladitele, unde ne si indeamna: Ramaneti in Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu va ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane in Mine si Eu in el, acesta aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic (In 15,4-5).2. Mantuirea, har si porunca (dar si datorie). Asadar, mantuirea noastra este cu totul peste puterile noastre inainte de a fi primit harul lui Hristos, inainte de a fi trecut prin invierea cea dintai , adica prin taina unirii cu Hristos in Botez. Dar tocmai aceasta inviere ne face in stare si ne obliga la conlucrarea cu harul primit. Da, mantuirea este un dar de Sus, insa acest dar devine roditor in noi numai prin impreuna-lucrarea noastra, prin raspunsul nostru de credinta si fapte bune. Apostolul Pavel, in continuarea textului citat mai sus, adica imediat dupa ce a afirmat ca suntem mantuiti in har si ca mantuirea este darul lui Dumnezeu , adauga aceste cuvinte: Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele (Ef 2,10).
Aceste doua mari adevaruri ca mantuirea este un dar dumnezeiesc si ca acest dar pretinde, pentru a fi efectiv, conlucrarea noastra sunt foarte clar ilustrate de Evanghelia de astazi. Slabanogul vindecat de Mantuitorul la acea scaldatoare din Ierusalim si neputinta lui de a se cobori in scaldatoare indata dupa tulburarea apei ne face sa credem ca era vorba de un paralitic este chipul omului cazut in pacat. Slabanogul nu putea face nimic pentru a se mantui si nu avea pe nimeni care sa-l ajute. Doamne Ii zice el lui Iisus , nu am om care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa (v. 7). In aceeasi stare se afla omul fara Hristos. Ii este cu neputinta sa se mantuiasca singur, caci nu este decat un slabanog ; si nimeni dintre oameni nu poate sa-l ajute. Asa erau toti urmasii lui Adam. Intreaga istorie a omenirii dinainte de Hristos oglindeste aceasta neputinta cronica a omului de a-si afla mantuirea. Constienti de aceasta neputinta, israelitii isi inmulteau jertfele, iar paganii isi inmulteau zeii. Insasi multimea jertfelor pe care le aduceau israelitii nu facea decat sa releve neputinta acestor jertfe de a mantui; cum o dovedea si multimea eforturilor lor desarte de a-si agonisi, prin faptele Legii , prin infinita detaliere cazuistica a prescriptiilor religioase, ceea ce Sf. Apostol Pavel numeste o dreptate a lor , o dreptate proprie (Rom 10,3). Cu atat mai mult evidentiau aceasta neputinta mitologiile si practicile religioase ale paganismului, cu zeii sai tot mai numerosi, dar si tot mai straini de destinul omului; neputinciosi sa mantuiasca si, de altfel, lipsiti de orice preocupare de a mantui. Omul de dinainte de Hristos, asemenea slabanogului zacand neputincios langa scaldatoarea tuturor sperantelor sale, constata din ce in ce mai deziluzionat ca nu este nimeni care sa-l ajute.3. Casa milei . In sanul poporului ales, proorocii de Dumnezeu insuflati au reinnoit, veac dupa veac, fagaduinta venirii mantuirii. Dar, iata, au trecut secole de cand si darul profetiei s-a stins in Israel. Locul Dumnezeului Celui viu, Care le graia parintilor si mergea in fruntea poporului Sau, pare a fi fost definitiv uzurpat de un cod sterp de prescriptii un jug impovarator pe care, cum va constata Sfantul Apostol Petru nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam (Fapte 15,10). Era, intre israeliti, un numar restrans de credinciosi ca aceia amintiti in paginile Sfintelor Evanghelii, Zaharia si Elisabeta, dreptul Iosif, dreptul Simeon sau proorocita Ana care asteptau mangaierea lui Israel (Lc 2,25; cf. 2,38), dar mantuirea pe care ei o asteptau si spre care-si atinteau cu atata staruinta privirile sufletesti parea atat de aproape si, totusi, atat de departe. Cum aproape era scaldatoarea vindecatoare de slabanogul din Evanghelie si totusi, atat de cu neputinta de atins!Slabanogul parea, oarecum, sa se fi obisnuit cu situatia lui. Trecusera 38 de ani de cand era bolnav! Decazuse atat de mult. Era tot o ruina, tot o suferinta. Nu mai trebuia nimanui si nici el nu mai indraznea sa marturiseasca in ce mare masura avea trebuinta de cineva. Vedea in jurul lui numai egoism. Fiecare se gandea numai la sine insusi si tinea sa exploateze numai pentru sine momentul de gratie cand apa era tulburata de inger. Cine sa-i intinda mana? Cine sa-l duca in spate pana la apa din scaldatoare?Atunci vine Hristos. Pe neasteptate, El ii ofera ajutorul harul Sau: Voiesti sa te faci sanatos? (v. 6). Bietul slabanog nici nu indrazneste sa pronunte acest singur cuvant: Voiesc! El se lamenteaza ca nu are om. N-ai om, dar ai Dumnezeu! vor comenta Parintii acest moment cutremurator. Un Dumnezeu Care are mila de tine. De aceea, multi dintre vechii scriitori crestini au preferat si pentru scaldatoare o denumire putin schimbata, voind sa vada, in chiar aceasta denumire, o expresie a harului lui Dumnezeu; astfel, daca unele dintre cele mai importante manuscrise atesta denumirea de Vitzata (sau Vizata), adeseori cei vechi au redat numele scaldatorii in forma Vitsaida (Betsaida), care inseamna Casa (locul) milei .4. Hristos, Izvorul harului. Omului in general, lui Adam celui cazut, Hristos Mantuitorul ii ofera tot atat de simplu, tot atat de pe neasteptate si in mod absolut gratuit harul mantuirii. Singura conditie pe care i-o pune este ca si el sa voiasca a se mantui. Fiecaruia dintre noi ni se prezinta pana astazi Hristos cu aceasta oferta de har mantuitor. Cuprins de o mila fara margini in fata privelistii jalnice a starii...
