Dar ce noapte a fost aceasta? Numele de „Slăbănogul Oastei“ sau a cui este Oastea Domnului
Ma intorc de la un examen duhovnicesc, de la cel mai greu examen duhovnicesc pe care l-am avut in viata mea cea duhovniceasca. Am trecut prin o noapte teribila. Boala ma secatuise cu totul. Suferinta, deznadejdea si ispita facusera noapte. Parca cerul ma parasise ca pe Iov, ma lasase in mana ispitei. Satana imi punea []Ma intorc de la un examen duhovnicesc, de la cel mai greu examen duhovnicesc pe care l-am avut in viata mea cea duhovniceasca.
Am trecut prin o noapte teribila. Boala ma secatuise cu totul. Suferinta, deznadejdea si ispita facusera noapte. Parca cerul ma parasise ca pe Iov, ma lasase in mana ispitei. Satana imi punea degetul si gandul pe cuvantul de la Moise: Decat sa Te porti asa cu mine, mai bine omoara ma (Numeri 11, 15) si ma indemna sa zic ca Iov: Cand se va sfarsi noaptea aceasta? Mai bine moartea decat aceste oase (Iov cap. 7).
O, cat de slab am fost in examenul de la Davos! De nu-mi veneau in ajutor rugaciunile ostasilor, poate ca ramaneam pentru totdeauna intr-un mormant din Elvetia.
In scoala de la Davos, Domnul m-a umilit din nou, ca sa inteleg din nou si sa spun tuturor, pe tot locul, ca Oastea nu este a mea, un vas netrebnic si slabanog. In noaptea de la Davos, Domnul mi-a spus din nou raspicat, ca Oastea nu este a mea, a oamenilor, ci este a lui Dumnezeu.
Ma intorc de la Davos cu un nume nou: Slabanogul Oastei.
Cu acest nume vreau sa raman pana la sfarsit. E numele ce mi l-a dat cerul de sus, intr-un moment de inspiratie. E numele ce spune si el ca Oastea Domnului nu este a mea, ci este a Domnului. Din scoala de la Davos ma reintorc cu o rugaciune pe care am invatat-o acolo:RugaciuneDoamne Iisuse!De pe patul suferintelor mele privesc mereu la unica mea mangaiere si scapare: la Crucea rastignirii Tale de pe Golgota. Cat ai suferit, o Doamne, pentru mantuirea mea! Intre hulele ce Te loveau in ziua rastignirii, era si aceasta: Pe altii i-a mantuit, dar pe Sine a Se mantui nu poate.
Pentru Tine, Iisuse Doamne, Fiul lui Dumnezeu, acestea sunt o hula. Pentru mine insa sunt o mustrare. Ele taie in putina mea credinta. Ele ma mustra pentru putina mea credinta.
O Doamne, pentru mantuirea mea, eu n-am adus decat suspinul talharului de la dreapta Ta. Eu dupa dreptate sufar, pentru pacatele mele.
O Doamne, tine-ma langa Tine rastignit, ca pe un talhar ce nu poate fi altcum mantuit. ine-ma pana la sfarsit rastignit pe crucea incercarilor si suferintelor, ca sa pot si eu auzi pe urma fagaduinta Ta cea dulce:Astazi vei fi cu Mine in rai!O Doamne, eu Te rog, nu ma lasa sa ma pogor de pe crucea suferintelor, pana in clipa cand ma vei primi in bratele Tale si in odihna Ta cea vesnica. Amin. Ingenuncheati in pace,in fata Ta acum i-ncredintam, Iisuse,si noul nostru...
Am trecut prin o noapte teribila. Boala ma secatuise cu totul. Suferinta, deznadejdea si ispita facusera noapte. Parca cerul ma parasise ca pe Iov, ma lasase in mana ispitei. Satana imi punea degetul si gandul pe cuvantul de la Moise: Decat sa Te porti asa cu mine, mai bine omoara ma (Numeri 11, 15) si ma indemna sa zic ca Iov: Cand se va sfarsi noaptea aceasta? Mai bine moartea decat aceste oase (Iov cap. 7).
O, cat de slab am fost in examenul de la Davos! De nu-mi veneau in ajutor rugaciunile ostasilor, poate ca ramaneam pentru totdeauna intr-un mormant din Elvetia.
In scoala de la Davos, Domnul m-a umilit din nou, ca sa inteleg din nou si sa spun tuturor, pe tot locul, ca Oastea nu este a mea, un vas netrebnic si slabanog. In noaptea de la Davos, Domnul mi-a spus din nou raspicat, ca Oastea nu este a mea, a oamenilor, ci este a lui Dumnezeu.
Ma intorc de la Davos cu un nume nou: Slabanogul Oastei.
Cu acest nume vreau sa raman pana la sfarsit. E numele ce mi l-a dat cerul de sus, intr-un moment de inspiratie. E numele ce spune si el ca Oastea Domnului nu este a mea, ci este a Domnului. Din scoala de la Davos ma reintorc cu o rugaciune pe care am invatat-o acolo:RugaciuneDoamne Iisuse!De pe patul suferintelor mele privesc mereu la unica mea mangaiere si scapare: la Crucea rastignirii Tale de pe Golgota. Cat ai suferit, o Doamne, pentru mantuirea mea! Intre hulele ce Te loveau in ziua rastignirii, era si aceasta: Pe altii i-a mantuit, dar pe Sine a Se mantui nu poate.
Pentru Tine, Iisuse Doamne, Fiul lui Dumnezeu, acestea sunt o hula. Pentru mine insa sunt o mustrare. Ele taie in putina mea credinta. Ele ma mustra pentru putina mea credinta.
O Doamne, pentru mantuirea mea, eu n-am adus decat suspinul talharului de la dreapta Ta. Eu dupa dreptate sufar, pentru pacatele mele.
O Doamne, tine-ma langa Tine rastignit, ca pe un talhar ce nu poate fi altcum mantuit. ine-ma pana la sfarsit rastignit pe crucea incercarilor si suferintelor, ca sa pot si eu auzi pe urma fagaduinta Ta cea dulce:Astazi vei fi cu Mine in rai!O Doamne, eu Te rog, nu ma lasa sa ma pogor de pe crucea suferintelor, pana in clipa cand ma vei primi in bratele Tale si in odihna Ta cea vesnica. Amin. Ingenuncheati in pace,in fata Ta acum i-ncredintam, Iisuse,si noul nostru...
