din vorbirea Parintelui Vladimir Popovici la adunarea de Rusalii, de la Sibiu 6 iunie 1982 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Slavit sa fie Domnul! Copacii acestia care au fost martori la pogorarea Parintelui Iosif in acest pamant, in timp de iarna, pe zapada alba, pe zapada bogata, strajuiesc mereu []din vorbirea Parintelui Vladimir Popovici la adunarea de Rusalii, de la Sibiu 6 iunie 1982In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Slavit sa fie Domnul!Copacii acestia care au fost martori la pogorarea Parintelui Iosif in acest pamant, in timp de iarna, pe zapada alba, pe zapada bogata, strajuiesc mereu acest corp sfant, bland, intelept si indraznet. Acesti copaci crescuti strajuiesc si ziua, si noaptea mormintele din cimitir si mormantul nostru drag si scump, care ne-a ramas adanc in inimile noastre.

Primavara potriveste cu starea cea mai fericita a omului: primavara sufletului, primavara omului celui dinauntru, primavara vesnica, de acuma si pana la capatul nostru.

Iubitilor! Floarea floarea este un semn de iubire. Floarea este un semn de recunostinta. Floarea este un semn: Nu te voi uita .

Iubitilor! Cu totii i-am adus flori, i-am adus culori care sunt semnificative, cu adanc inteles si pentru parintele drag, si pentru noi toti.

Culoarea rosie, [sangele] care ne-a spalat, care ne spala si care va spala [pe cei] care vor dori sa se spele si pe dinafara, si, mai cu seama, pe dinauntru. Culoarea rosie ne-a mantuit, sangele rosu, pe Golgota; ne-a scaldat in baie sufleteasca din cap pana-n picioare. Sa nu uitam culoarea rosie. Sa nu uitam sangele, ca numai jertfa, numai moartea, numai sangele dovedesc o dragoste desavarsita.

Am adus culoarea albastra, pentru parintele drag si pentru noi toti.

Pamantul trece. Pamantul e () lasat de Dumnezeu sa-l folosim. In gradina raiului, [omul a fot pus] sa foloseasca pamantul, gradina, sa ingrijeasca, sa lucreze. Intelepciunea Domnului este desavarsita. El ne-a dat si pamantul, pentru care nu suntem vrednici sa-I multumim, cu toate bunatatile lui si cu toate foloasele, si cu toate frumusetile lui. i cel intelept stie sa foloseasca si pamantul, si cele pamantesti.

Dar culoarea albastra ne aduce aminte de albastrul cerului. Privirile noastre sa le tintuim sus. Cum striga slujitorul Bisericii, la Liturghie: Sus sa avem inimile! Sus! i Scriptura in multe locuri ne indeamna: Priviti in sus . i Dumnezeu ne-a zidit corpul nostru, capul nostru, ochii nostri nu in pamant, ca ale animalelor, ca ale altor fapturi, ci ne-a creat cu capul sus, cu ochii sus, ceea ce inseamna: [omul] este pentru albastrul cerului, pentru raiul lui Dumnezeu, pentru Imparatia Lui.

Iubitilor, am adus floarea alba pentru Parintele Iosif si pentru noi toti. Ferice de cine isi spala hainele, caci va fi imbracat in haine albe, fara pata, fara sifonare, fara zbarcitura, [avand] o culoare de nevinovatie, curata si sfanta, pe care o iubeste atat de mult Dumnezeu. Omului insusi ii place sa fie curat la suflet. Cei curati cu inima, cei curati cu ochii, cei curati cu toata fiinta lor, aceia Il vor vedea pe El. Caci acolo in Imparatia Lui e numai alb, numai curat, numai placut si numai desavarsit.

Iubitilor, cateva cuvinte ca s-au spus multe adevaruri, care sa ne fie noua tuturor de invatatura. Fratilor, Parintele Iosif Trifa el a biruit. Foaia cea mai izbitoare, foaia noastra proprie, religioasa, din Sibiu, era Isus Biruitorul . Iisus este biruitor; ucenicii si urmasii Lui sunt biruitori. Trebuie sa fim biruitori. Caci la capatul biruintei vine coroana rasplatii.

De la inceputul luptei tale, [fii] ca un ostas inarmat in toata armatura de la Efeseni, din cap si pana-n picioare; si cu ultima arma si cea mai groaznica pentru vrasmasul lumii acesteia, satan: sabia Duhului Sfant, cu care, cand taiem, zboara capetele dusmanoase cat colo.

Fratii nostri! Aceasta este o caracteristica deosebita la oamenii cei mari, care lupta in lumea aceasta si ajung la biruinta si la cununa. Parintele Iosif Trifa a scris pe steagul Oastei Domnului (pe care l-am purtat pe strazile Bucurestiului, pe strazile Clujului, pe strazile Sibiului, pe strazile oraselor, pe strazile comunelor si catunelor), pe steagul luptei, cuvintele: Indrazniti, caci Eu am biruit lumea! . Asta a fost steagul, asta a fost deviza, asta a fost porunca. i Domnul Iisus a dat pilda [de implinire a] acestor cuvinte si a acestei porunci. In toata viata Sa, Domnul Iisus Hristos intai El a fost indraznet. De la leagan si pana-n dealul Golgotei. A dispretuit orice L-ar fi impiedicat a nu birui, ci a pierde lupta. Vorbit de rau, lovit mereu, infricosat mereu, Domnul Iisus a stat indraznet: si [in fata] imparatului, si a sinedriului, si a oricarei impiedicari sau impotriviri.

Fratilor, daca a fost indraznet, Domnul Iisus a biruit stralucitor.

Dupa Domnul Iisus, Care a dat pilda, urmeaza Sfintii Apostoli. Apostolul Pavel, Apostolul Petru si tot sirul apostolilor au indraznit si iar au indraznit. tim indrazneala lor. Proorocii Moise, Ieremia, Iezechiel, Daniel au fost indrazneti. i au patit. Dar au patit-o fericiti! Domnul i-a incununat. Numai asa se castiga lupta! Toti sfintii au fost indrazneti. Orice au suferit, au rabdat, au nadajduit si au biruit. Iubitilor, indrazneala lor, a tuturora, a ajuns pana la marginile lumii.

Nici fricosii Se enumara, dupa fricosi, alte insusiri negative, care nu aduc mantuire. Cand noi suntem fricosi si cand cineva este fricos, sta alaturea Scriptura: Apocalipsa 21, versetul 8. Fricosii sunt randuiti langa scarbosi, langa mincinosi si altii, si altii, si altii, a caror soarta este focul ce ardere cu pucioasa. In alt loc citim, in Evanghelia lui Matei, cu intelesul de a nu fi fricos: turma mica, nu te teme . Noi sa fim, fratilor, prin lupta noastra adevarata, curata, statornica pana la capat, neinfricati, caci [altfel] vom nimeri in randul tuturor pacatosilor si degeaba nadejdea noastra ne va fi sa ajungem la albastrul cerului si albastrul Imparatiei lui Dumnezeu.

Un amanunt mic, dar cu mare inteles, din viata si din moartea Parintelui Iosif Trifa:Viata:Intai, Parintele Iosif Trifa a fost singur. A trebuit sa calatoreasca cu singuratate. Sotia i-a murit de tanara, doi copilasi, morti de mici si Parintele Iosif ramane singur.

Activitatea si lucrarea Parintelui Iosif: singur. Cat a scris, lui nu-i placea sa scrie in zgomot, cu mai multi in camera. Nu-i placea. Mie-mi spunea: Nu pot sa scriu in zgomot si in lume . i el a luptat si a scris in singuratate. Deci scria mai mult nu ziua, ci noaptea. Fratilor, si noaptea e buna, si noaptea este folositoare, ca atunci toata suflarea are liniste ca la cimitir.

Noi stim din condeiul Parintelui Iosif Trifa: Iosife, scoala-te! . Cugetul vorbea noaptea. Se scula imediat, creion era pe masa, hartia si scria. Toate cartile, toate foile, in majoritatea cazurilor, le-a scris noaptea si singur.

Incheierea vietii Parintelui Iosif Trifa:Un amanunt mare si adanc si care ne invata si pe noi a fost acesta: cand sa si dea sufletul in mainile Domnului, pana la clipele acestea mari, era ingrijit de...